Imobiliarele au cazut destul de mult din 2008 sunt de parere unii. De fapt nu doar unii, ci majoritatea oamenilor, din toate categoriile: agentii imobiliare, ziaristi, vanzatori, cumparatori etc. Au inceput deja sa apara in emisiuni bombastice la unele televiziuni cu pretentii (de ex: Digi24) in care se pompeaza titluri aiuristice gen „Record de tranzactii imobiliare”.

In primul rand as dori sa mentionez ca este penibil ca pentru o emisiune care se intituleaza „Catalog imobiliar” sa speculeze aiuristic stiut fiind ca in Romania nu exista o modalitate standard care sa fie cat de cat relevanta de monitorizare a numarului tranzactiilor si mai ales a preturilor la imobiliare. Tot ce auziti statistici legate de imobiliare sunt presupuneri si extrapolari de genul: „conform site-ului imobiliare.ro, preturile la imobiliare au crescut”. Evident asemenea statistici nu au nici o baza, un site oricat de popular ar fi el, nu prezinta nici pe departe un lot relevant din piata pentru a putea trage vreo concluzie solida.

Ca sa discutam despre imobiliare, trebuie mai intai sa discutam despre credit si despre criza. Este o poveste lunga. Pe scurt, pana in 2008 am asistat la ceea ce se numeste „bula imobiliara”. Daca intre timp preturile din imobiliare au cazut cu 50% nu inseamna nici pe departe ca aceasta bula s-a dus si gata, acum urmeaza cresterea. Parerea mea este ca pe langa faptul ca „revenirea pietei imobiliare” este un concept fantasmagoric (ca si cum as zice eu ca in curand revin la adolescenta), inainte de a vorbi despre starea imobiliarelor trebuie sa vorim despre starea creditarii. Care stare a creditarii este catastrofala: bancile dau credite din ce in ce mai greu, rata creditelor „neperformante” (adica care nu vor fi platite niciodata, deci falimentare) este in continua crestere si sistemul bancar romanesc este pe marginea prapastiei. Cresterea numarului de insolvente ar fi doar un argument in acest sens: bancile au expuneri imense pe companiile mari (de ex: Oltchim, CFR etc) si aceste companii nu sunt decat niste bombe cu detonare intarziata, nu isi vor mai revenit pe profit prea curand, bancile vor pierde imens pe masura ce insolventele se vor desfasura una cate una intr-un domino al groazei.

Asadar, ca sa nu mai lungim povestea:

– preturile imobiliarelor au scazut, dar e doar inceputul; sa nu uitam ca Prima Casa a proptit preturile, dar nu le poate tine acolo pentru mult timp, decat daca se redenumeste in „a doua, a treia, a patra casa” si daca garantiile cerute vor fi din ce in ce mai mici, caci salariile reale scad si inflatia erodeaza puterea de economisire;
– bancile sunt paralizate precum un soarece in fata unui piton: desi ar trebui sa fuga cat pot (adica sa scoata la vanzare cat mai repede, tot ce au la preturi cat mai mici), ele stau si asteapta ca mumiile; totul se datoreaza insa si BNR-ului care trece cu vederea si nu preseaza bancile sa scoata pe piata activele neperformante si sa lase piata sa se duca acolo unde ii este nivelul, adica unde este puterea reala de cumparare; dar BNR-ul prefera sa stea cuminte si sa nu se riste prea mult, cata vreme merge treaba cu repo-urile si guvernul se mai poate credita; comunistii de la BNR baga capul in nisip si dau vina pe politicieni scuzandu-se ca ei se ocupa doar de politica monetara; este bland Patriciu cand zice ca: „Birocraţii de la BNR habar n-au de economie„. Ar fi bine sa fie doar atat. Problema e ca birocratii de la BNR nu au habar de banking capitalist, ei se afla inca blocati in paradigmele societatii romanesti in tranzitie, coordonata de directivele venite de la UE si realitatile total misterioase pentru ei ale societatii romanesti actuale aflate intr-o criza atat interna cat si externa si care mai are doar o scurta perioada pentru a se putea salva si readapta in perspectiva viitoarelor turbulente care nu sunt deloc neprevizibile (current events form future trends)
– cata vreme creditul ramane neaccesibil (si va ramane pentru zeci de ani de aici incolo) si cata vreme economia nu creste intr-un ritm care sa depaseasca inflatia, imobiliarele nu au cum sa creasca; este logic: ca sa creasca, trebuie bani, trebuie perspective, trebuie cerere; deja oferta de imobiliare este supra-saturata, deja exista stocuri in toate domeniile (birouri, terenuri, case la rosu, rezidentiale etc); cum putem atunci sa vorbim despre crestere in imobiliare?!?
– bancile inca nu au inceput sa intre in executari silite: verificati oferta online a bancilor si veti gasi numai mizilic (la numar) si preturi aiuristice (la oferte); preturile din „ofertele” scoase de banci sunt cu mult peste pretul pietei, cu siguranta bancile nu vor sa le vanda, doar implementeaza niste „reglementari”, simuleaza niste „anunturi de licitatii” ca sa se prefaca ca isi fac treaba; daca bancile chiar ar vrea sa lichideze aceste executari, ar rezolva instant, nu ar porni cu preturile din 2008 si sa scada cate 10% din doi in doi ani