Se apropie momentul cand se va da liber la vanzarea terenurilor agricole catre straini. Asadar, inca un prilej pentru eurofonii spalati pe creier sa atace ultimele strigate de disperare care ies din instinctul amortit al romanilor calcati in picioare de-a lungul timpului de cotropitori, fie ei cu arma (turcii), cu crucea (catolicii) sau cu euro (bancile). Ranjesc cu ironie catre cei care se opun acestei masuri, acuzandu-i de nationalism retardat, ca si cum e rau sa iti doresti ca vecinul tau sa fie roman si nu strain.

Asadar se dau din nou cap in cap argumentele: e bine sa dam liber la vanzarea terenurilor sau nu? Unii zic, e bine ca vin strainii si investesc si muncesc pamantul care acum sta nemuncit. Altii zic: prostie, pamantul este muncit, nu mai e ca alta data, iar conform statisticilor cei care au venit isi cam scot afara si profiturile si marfurile.

Alt filon de disputa: ce mai conteaza ca au voie si persoanele fizice sa cumpere ca si-asa acum pot sa cumpere strainii prin intermediul firmelor. Aici as face o mica corectare si eu: daca prin intermediul firmelor macar o bruma de taxe si impozite mai intra in conturile statului, de departe nu avem aceeasi situatie in cazul persoanelor fizice care pot sa produca aici, sa transporte in afara si sa nu plateasca decat motorina locomotivelor.

Si mai grav este ca politicienii in loc sa studieze in amanunt problema si sa se uite prin jur ce mai fac si alte tari europene estice care s-au trezit mai din timp si au apucat sa vada beneficiile infuziei de cumparatori persoane fizice de terenuri agricole, ai nostri politicieni folosindu-se de argumentul protectiei terenurilor, pun la cale noi tunuri imobiliare prin agentii de stat total aberante si fara nici un rost intr-o societate capitalista normala, fie ea si una protectionista cu investitorii locali – ceea ce oricum de departe nu ne caracterizeaza.

Din ce am auzit, e vorba de o agentie care va urma sa cumpere terenurile de la agricultori si sa le revanda mai apoi, deci un fel de agentie imobiliara a statului dar cu fonduri in spate. Nu poti sa vanzi pamantul daca Gogu pus de partid nu va pune stampila sa iti dea aprobarea. Va imaginati ce tunuri o sa iese de aici?

Eu unul nu ma ingrijorez prea mult de problema asta, si-asa terenurile romanilor sunt deja ipotecate bancilor. Sa facem o mica poveste: Ion si Maria care au 40-50 de ani si muncesc la oras s-au gandit si ei sa fara credit sa cumpere o masina si cand copilul a ajuns de insurat, s-au gandit sa ii mai faca inca un credit ca sa ii cumpere si lui garsoniera. Intre timp s-au mai adaugat cateva credite de consum, unul pentru mobila, altul pentru plasma si poate vreunul petru excursia din Grecia ca trebuia sa vada si copiii lor Grecia, nu-i asa? Pentru toate astea, Ion si Maria s-au bazat pe locul lor de munca bine platit la Oltchim si pentru promisiunile ca Ion cu relatiile lui il angajaza si pe copil tot la Oltchim. Intre timp, evident s-a intamplat ceva nasol si toti au ramas someri si cu credite pe cap. Au tot vandut ba masina copiilor, ba garsoniera ca sa scape de creditul ipotecar, ba una, ba alta. Parintii cei batrani ai lui Ion i-au spus acestuia sa nu aiba incredere in banca, ca banca iti ia casa. Dar Ion s-a gandit ca nu e nici o problema sa ipotecheze si propriul apartament pentru masina cu mult peste posibiltatile lui pe care a cumparat-o si pe care inca nu a platit-o. Deocamdata au negociat ei niste refinantari si niste rescadentari si nu au ajuns inca sa fie executati. Au tot incercat insa sa vanda apartamentul cu 3 camere pe care il aveau intr-un cartier bun sa-l schimbe pe unul de doua camere niscavai mai ieftin intr-un cartier mai marginal, dar cine sa se le dea lor atatia bani cand piata e moarta? Acum mai au niscavai luni de somaj si pot sa plateasca ratele dar deja cam tremura cand se gandesc ce o sa faca dupa. Copilul a plecat in afara la munca dar nu prea face mare branza ca si pe-acolo e rau. Cat va mai dura oare pana cand vor ajunge Ion, Maria si copiii sa fie dati afara, sa se intoarca la tara? Sau poate vor convinge pe al batran sa vanda pamantul (cu riscul de a-l imbolnavi de inima) si sa ii ajute sa plateasca creditul. Dar e o problema, ca Ion mai are un frate si ala isi cere si el dreptul lui si nu vrea in ruptul capului sa vanda pamantul, prin urmare Ion nici macar nu poate sa isi faca acte de mostenire de la tatasau si sa il vanda ca sa mai plateasca cateva rate, ca si-asa nu au foarte mult pamant.

Povestea de mai sus, e un caz ipotetic, probabil nu sunt multi asa. Sunt insa indeajuns tarani care au ipotecat pamantul de sub casa, pentru ca casa nu avea nici o valoare si banca nu le-o primea, dar bancherii stiau ca peste cativa ani Romania va da liber la vanzarea terenurilor si in urma crizei, asseturile tangibile vor exploda. Mai conteaza 2-3-5-10 ani daca oricum toata Romania este probabil deja ipotecata intr-un mare procent? Sau poate vom reusi sa trecem prin criza asta cu cresterea PIB-ului de 2%?