Probabil ati auzit deja: a crecut PIB-ul pe primul trimestu cu 2,1% comparativ cu primul trimestru al anului anterior!!! Uimitor, spectaculos, neasteptat! Nici cei mai specialisti analisti nu au prevazut o asemenea evolutie a Romaniei, bravo tovarasi politiceni, bravo politici social-liberale, bravo si guvernelor PDL-iste care „au facut ce trebuia” cand au facut, etc, etc.

Pe langa faptul ca anul trecut am avut cea mai grea iarna si 2 luni din primul trimestru si evident multe fabrici au fost blocate si comertul blocat si pe langa faptul ca T1 are o pondere de doar aproximativ 20% la PIB-ul general,  ar mai fi cateva … amanunte care ne determina sa ramanem totusi cu picioarele pe pamant. Asadar, sa vedem cam ce crestere ar fi buna pentru noi ca sa avem sperante si ce alte cifre mai exista pe langa cresterea PIB-ului pentru ca pe langa faptul ca PIB-ul nu ne tine de foame, asa pentru ca o pasare sa poata zbura trebuie ca piatra care i-o agatam de gat sa nu fie prea grea pentru puterea ei, DATORIA EXERNA trebuie sa fie tinuta sub control si cresterea ei, precum si evolutia costului dobanzii trebuie sa evolueze intr-un anume fel astfel incat cresterea PIB-ului sa aiba vreo relevanta si lucrurile sa se indrepte cu adevarat inspre bine.

Si pentru ca e vorba de matematica, voi explica pe scurt si voi arata mai bine cateva scenarii. Asdar, daca avem PIB-ul 100, avem o rata de indatorare de 37%. Asta inseamna ca trebuie sa platim dobanda la 37 lei si daca avem o rata de dobanda de 5% (in cel mai fericit caz), asta inseamna 1,8 lei pe care trebuie sa ii platim pe costul datoriei. Iata deci de ce o crestere de 2,1% nu inseamna mare lucru daca avem de platit anual 1,8% ca sa nu mai luam in calcul si inflatia (una e ce fac acum cu 1 leu si alta e ce faceam acum un an).

Pe baza acestei formule, am facut cateva scenarii:

Iata ce inseamna cele 3 scenarii:

I – situatia actuala; avem cam 37% procent de indatorare din PIB si rata dobanzii de MINIM 5% desi media pe ultimii ani la bondurile de 10 ani este cam 8%. Dar sa zicem 5, ca sa fim … optimisti. Azi avem un cost al dobanzii de 1,85% din PIB. Asadar, de ce ne bucuram pentru o crestere amarata de 2,1% care probabil oricum va fi si asta revizuita pe viitor si care evident e realizata dupa o mare incordare a statisticienilor sa includa in esantioanele de calcul cele mai performante companii. Pun pariu ca nu stiati ca PIB-ul e de fapt o estimare, nu e o cifra exacta.

II – scenariu probabil de evolutie peste un an: in cel ma fericit caz datoria va ajunge doar la 41% si daca nu se mai incing lucrurile pe undeva foarte probabil dobanda va scadea (nu se lauda Basescu ca Romania are acces la creditare ieftina; asa vad lucrurile multi imbecili carora li se pare ieftin 5-6% cand lumea buna are dobanzi negative iar parlitii de est-europeni de pe langa noi platesc cel putin cu 2-3 procente sub); asadar sa zicem ca va scadea la 4% dobanda; in cazul asta, costul dobanzilor va ajunge la 1,64% din PIB, deci o crestere de 2,5% – daca o vom atinge – va fi cu adevarat un motiv de a ne calma; abia atunci putem spune ca la nivel macro stam bine; bineinteles, daca ignoram creditele neperformante, coruptia generalizata, lipsa reformei structurale, falimentul sistemului de pensii, explozia numarului de insolvente si bombele sociale pe care le vor produce etc.

III – un scenariu viitor negativ: datoria va creste putin mai repede (ca doar ne putem imprumuta, nu? si in plus clientela politica are nevoie de investitii) si rata dobanzii va creste si ea pentru ca creditorii se vor speria de noi si ne vor taxa mai mult; ajungem asadar la un cost al dobanzilor de 2,58%

Dincolo de aceste calcule insa, evolutia PIB-ului este cvasi-irelevanta pentru omul de rand. Adica, daca creste PIB-ul vor castiga companiile, regiile autonome, politicienii si clientela politica care vor avea mai multe proiecte la preturi exagerate. In nici un caz cresterea PIB-ului nu se va vedea in salarii daca nu va exista o restructurare a economiei, daca nu va creste consumul si daca nu vor creste numarul de companii care sa angajeze cat mai multi oameni si sa se bata pentru ei pentru a-i angaja.

In schimb, daca scade PIB-ul, asta inseamna mariri de taxe, firme intrate in insolventa, scaderi ale cifrei de afaceri, deci scaderea activitatii economice. Ceea ce se vede instant pentru omul de rand. Deci cea mai buna stire este de fapt, stirea ca pentru omul de rand nu se schimba nimic. Uneori si stagnarea este de preferat, daca ne gandim ce se intampla pentru mii de romani care anul acesta vor ramane pe drumuri, nu vor mai putea plati ratele, nu vor avea alternative pentru ca economia reala abia respira fiind sugrumata de o administratie publica bugetofaga, ineficienta, corupta si birocrata. Si mai ales, e buna stagnarea daca ne gandim ca criza inca nu a inceput cu adevarat, acum doar trecem printr-o blanda recesiune …