Fost economist-şef al BCE: Criza din zona euro se va reaprinde la toamnă

„Predicţiile crunte de acum doi ani că totul se va termina în lacrimi nu s-au împlinit. Au fost greşite şi acum un an. BCE nu se va sinucide întorcând spatele unuia din fondatorii euro. În urmă cu un an Draghi a făcut clar acest lucru, iar rezultatele angaja­mentului sunt spectaculoase“, apre­ciază Holger Schmieding, economist-şef la Berenberg Bank. Stark susţine că o soluţie sustenabilă pentru ieşirea din criză nu s-a conturat încă, iar Draghi, prin comentariile lui, n-a făcut altceva decât că cumpere timp pentru zona euro.

Presupunand ca un razboi nu va erupe prea curand in Orientul Mijlociu, europenii avem destul de multe motive sa nu dormim linistiti, chiar daca este vara, este cald si mai toti ne petrecem concediile in aceasta perioada, incercand sa ne rupem putin de probleme si sa ne reincarcam bateriile.

Asadar, dupa ce bancherii centrali au cumparat ceva timp ba tiparind moneda (mai mult peste ocean sau prin extremul orient), ba clampanind cu ciocul ca daca va fi nevoie vor tipari cu cea mai mare viteza si nelimitat (cum a promis Draghi dincoace de ocean) si dupa ce politicienii fie au trecut de alegeri cu brio (cum ar fi USL) fie urmeaza sa treaca (cum e cazul celor din Germania) dar problemele inca nu le-au rezolvat si nici nu au habar sa puna un diagnostic corect, urmeaza asadar un nou val de turbulente in Europa, despre care vom discuta in continuare.

Dar ce se mai poate intampla oare mai rau decat ce am avut parte pana acum? Oare nu a trecut greul si urmeaza recuperarea, chiar daca lucrurile merg mai incet? Exista vreun risc ca macar cresterea firava si mersul de-a busilea sa fie inlocuite de probleme mai mari? Si in ce anume ar putea costa aceste probleme ca doar am tot vazut miscari de protest, manifestatii, greve etc.

Istoria este o carte tare misterioasa in care la fiecare pagina gasesti ceva nou si neasteptat la care nici nu te-ai fi gandit. Cu siguranta toti ne-am cam saturat de criza asta si parca am vrea sa se termine o data. Unii chiar au inceput sa o duca mai bine, de exemplu parlamentarii nostri vor sa isi cumpere masini noi. In ciuda unor astfel de semnale pozitive si a unor flagelari si laude pe care si le aduc singuri politicienii nostri, realitatea este insa ca pentru marea majoritate, lucrurile merg din ce in ce mai rau: preturile cresc continuu, salariile stagneaza si multi isi pierd incet-incet locurile de munca. In ultima luna, am doi prieteni care au ramas fara serviciu.

Dar nu doar Romania se afunda in criza ci intreaga Europa. Sa facem o mica recapitulare:

Grecia – inca tara cu cele mai mari probleme. Cu toate taierile drastice impuse de Troika, Grecia inca nu s-a oprit din colaps. Economia se contracteaza in continuu, guvernul taie in continuare din locurile de munca si din salarii si serviciile publice vitale (politia, sanatatea, armata) abia se mentin pe linia de plutire cu mizilicul acordat de Troica dupa fiecare „deplasare” la Athena in care in schimbul taierii a inca cateva mii de locuri de munca, grecii mai primesc 2-3 miliarde de euro sa faca fata cerintelor celor mai stringente. Discutam saptamana trecuta cu managerul unui hotel din Grecia si imi spunea ca daca anul trecut clientii lui cu bani rezervau 3-4 zile, acum rezerva doar o zi iar cei care rezervau o saptamana sau zece zile, acum rezerva 2-3 zile. Grecia nu are inca nici un semn de revenire, somajul a ajuns la cote nemaintalnite de la razboiul mondial si singura scapare a tinerilor este emigrarea iar a batranilor este ajutorul de la stat – pentru cei care mai au dreptul la somaj.

Italia – datoriile Italiei sunt imense si desi are o industrie solida, contractia economica si scaderea cererii pentru produsele italiene afecteaza grav veniturile la buget. Clasa politica nu este capabila sa faca restructurari si sa taie cheltuielile rapid si eficient si nu misca nici macar un deget, singura lor preocupare fiind scandalurile si coruptia. Mai nou, politicienii italieni incep sa cotcodaceasca si ei impotriva austeritatii [1], asa discret pe la colturi, mai precis in vizita la Greci, ca sa nu ii auda nemtii prea bine. Marele noroc al italienilor a fost ca nu le-a sarit prea mult costul la creditare caci au trecut o perioada prin zona critica de 7% a randamentelor cerute de investitori, cifra peste care datoria publica este nesustenabila si urmeaza „calea Greciei”. Nu se stie insa pentru ce perioada, caci agentiile de rating au downgradat recent Italia, cu 2 trepte peste junk, adica peste noi.

Spania – nimic nou nici pentru spanioli. Ma refer la faptul ca sistemul bancar este tot in faliment si bancile spaniole sunt mentinute pe linia de plutire cu banii de la BCE. Ah, dar parca au ceva totusi nou: scandalurile de coruptie care afecteaza clasa politica si chiar regalitatea. Somajul ramane la fel de ridicat, la maxime nemaintalnite nici pentru Spania.

Portugalia – pe cat de mica, pe atat de tragica situatia tinerilor portughezi care sunt nevoiti sa stea la cozi pentru a emigra in fostele colonii portugheze unde spera ca stiind limba, isi vor gasi un loc de munca. Iata cum se invarte roata istoriei …

Franta – din peste 70 de milioane de locuitori, doar 17 milioane muncesc in sectorul privat, prin urmare doar ei produc si ii duc in spate pe ceilalti prin taxele si impozitele pe care le platesc. Politicienii nu stiu alte masuri decat taxarea exagerata si acuzarea Germaniei ca prin austeritate blocheaza dezvoltarea reala. Cocosul galic insa poate sa cucurigeasca cat doreste pentru ca economia este in ruina in timp ce rata de indatorare creste constant.

Germania – toti asteapta alegerile din Germania ca sa poata mai apoi sa incerce sa faca presiuni asupra Germaniei ca sa accepte fie emiterea de obligatiuni de catre BCE, fie ajutorarea directa, adica plata de catre Germania a creditelor celorlalte tari. In ciuda soliditatii si stabilitatii sale, sunt cativa indicatori economici care denota o situatie deloc calma: scaderea productiei auto si scaderea consumului. Cand neamtul incepe sa economiseasca (dupa ce oricum neamtul este economi prin constructie) ceva miroase putred.

Olanda – in ciuda situatiei bune a deficitului si cheltuielilor publice, problema Olandei este ca are cel mai indatorat sector privat. Avand in vedere scaderea consumului si contractia continua economica, e doar problema de timp pana cand si in Olanda statul va mai salva vreo banca, si cred ca toti stim despre care este vorba.

Ce se poate asadar intampla in toamna aceasta in Europa dupa o primavara in care nu am avut parte decat de confiscarea depozitelor din Cipru si niscavai masuri de protest pe ici pe colo?

Se pot intampla multe, de la primavara araba la o noua criza a creditelor coroborata cu o inflatie accelerata. Asta, daca nu avem parte de razboi, caci atunci altfel vor sta lucrurile. Un alt factor de incertitudine ar fi cine va castiga alegerile in Germania si ce solutii vor propune ei. Iata deci cate incertitudini. Singura certitudine este insa ca nu va fi bine …

NOTE
~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] Italy rebukes Europe for ‘serious mistakes’ in Greek bailout