L-am cunoscut pe Cristi in Septembrie anul trecut cu ocazia unui pelerinaj in Sfantul Munte Athos. La dus am mers in masina cu el si cu un prieten al lui care a tras de el sa vina in munte si sa se roage, stiindu-l bolnav de cancer la pancreas. Dupa cum se stie, cancerul de pancreas este printre cele mai periculoase, sansele de vindecare prin operatie fiind minime. De altfel, Cristi desi incercase si prin Italia, doctorii nu s-au mai bagat sa il taie. Era totusi optimist, tumoarea se retrasese cu cativa milimetrii la ultimul RMN facut. Lua si ceva citostatice daca nu ma insel, isi facea singur injectiile.

Slabit de boala si firav, Cristi a rezistat eroic in pelerinaj, desi am mers ceva si pe jos. Prietenul insa il ajuta cu bagajul si la o excursie mai grea, intre manastiri, a sarit peste.

Cristi nu a fost la viata lui un om credincios. Am dedus asta pentru ca am auzit ca nu era casatorit religios. Ulterior insa, dupa ce a mers in Sf. Munte, ajuns acasa s-a casatorit, s-a spovedit, s-a impartasit. A plecat deci la Dumnezeu impacat.

Abia ieri am aflat ca a murit la inceputul anului si ca anul acesta nu va merge cu noi. Am ramas mahnit, pentru ca desi nu l-am cunoscut decat cu aceasta ocazie, speram sa il mai vad, am fost alaturi de suferinta lui cat a fost cu noi, m-am rugat si eu pentru el, impreuna cu toti cei din grup, dar Dumnezeu a vrut sa-l ia.

Cancerul desi pentru multi pare o sentinta la moarte, nu este 100% asa, chiar daca mai tot timpul exista sabia lui Damocles deasupra celui care afla ca are cancer. Prin aceasta boala insa omul are marea sansa de a stii dinainte cu o mare certitudine ca va muri curand. Alte boli nu ofera acest „bonus” de luciditate. Un accident, un infarct miocardic, o pareza cerebrala sau alte boli terminale nu prea iti permit sa te pregatesti pentru ca de multe ori sunt brutale si rapide.

Pregatirea in orice moment este de dorit, se intelege. Insa cancerul ofera in cel mai rau caz cateva luni in care omul se poate impaca cu ceilalti si cu Dumnezeu. Mai greu insa in alte boli terminale rapide. In celelalte boli care nu sunt terminale, moartea nefiind iminenta si existand mereu speranta vindecarii, multi nici nu-si pun probleme existentiale ci doar se gandesc ce pot face ca sa se vindece si ideal cat mai repede si cat mai ieftin. Se gandesc altfel spus tot la probleme lumesti, de organizare si coordonare a situatiei grele prin care trec. Doar bolnavii de cancer – mai ales cei cu sanse mici – traiesc moartea putin inainte de a veni. Iminenta mortii aduce cu ea unele stari si procese care sunt total ignorate in restul vietii noastre cand oricat ne-am gandit teoretic la moarte si am evalua toate aspectele, problema mortii ramane la nivel filosofic de cele mai multe ori.

Problema mortii ramane nerezolvata si pentru cei care asteapta moartea curand. Cu un mic adaos de luciditate insa. Dupa starea de frica care cuprinde sufletul, dupa razboiul gandurilor (cum voi suporta suferinta, durerile, cum ma voi descurca prin spitale, cum voi gasi bani sa dau la doctori, ce vor face copii, barbatul, femeia, parintii fara mine etc) mai lasa loc si pentru un dialog mai profund cu Dumnezeu si ne apropie mai mult de cer. Nu degeaba pastreaza Dumnezeu boala asta si daca se va gasi leac, va apare poate o alta boala care sa ii ia locul.

Din scurta intersectare a vietii mele cu Cristi, m-am tot gandit oare ce a facut omul asta ca sa capete un asa cancer. De obicei cancerul de pancreas se face de la combinatia de alcol cu cofeina, grasimi si tarie etc chestii destul de dure. Nu parea genul si nu cred ca fiind sofer bea prea mult. Poate consuma energizante, poate a fost expus la fum. Cel putin la friguri, nesomn, oboseala sigur a fost expus. Am ramas impresionat de ce ne povestea de traseele pe care le facea prin Turcia, Iran sau Asia si de ce conditii dure intampina pe-acolo. Dupa ce ca mai este si fatala boala asta mai are si caracteristica ca nu prea se stie cauza, totul sunt speculatii, statistici, presupuneri. Spune-i unui sofer de tir de nici 40 de ani de ce a facut cancer la pancreas daca el nu bea alcool, nu consuma dulciuri, nu chefuia prea mult etc. Nu ai ce sa ii spui pentru ca nu e nici o certitudine. Poate ca el stia, poate ca facuse abuzuri, greseli, etc, nu neg. Stiu insa alti oameni care desi aveau o dieta sanatoasa, nu consuma alcool, nu mancau carne decat destul de rar, au facut cancer. Asa e boala asta …

Imi aduc aminte de melodia Romicai Puceanu: „grea e boala de plamani”. Vremurile s-au schimbat, acum boala de plamani se rezolva cu cateva antibiotice si cateva plase de pastile in 2-3 luni. I-a luat locul insa boala de cancer …

Dumnezeu sa-l odihneasca pe Cristi! Slava lui Dumnezeu pentru toate!