Arthur s-a mutat in bunker dupa ce copilul primarului a luat cu japca fostul sediu al CAP-ului unde primaria putea macar sa tina amaratii satului. Nu mai repetam ce credem noi despre Arthur si ce avem de invatat de la el, am facut-o deja aici. Comentam insa noutatile:

– Arthur a fost data afara pana si din jegul in care traia in fostul sediu al CAP-ului. „La omul sarac nici boii nu trag” s-ar potrivi aici, sau poate alt proverb si mai fatalist. Nu comentam cum de Arthur nu s-a gandit vara asta sa isi incropeasca ceva, doar observam cum coruptia puterda a patruns in tara asta pana in cel ma indepartat catun, aiurea. Pana si cele mai jalnice si nesemnificative active – cum ar fi sediul antic al unui fost CAP comunist – nu raman nexploatate de sistemul ticalosit si de omuletii lui rosii care tot viseaza si ei la realizari capitaliste (baiatul primarului vrea sa faca service dupa cum mentioneaza Arthur) evident fondate pe combinatii socialiste (tata e primar, face o licitatie si imi vinde pe 2 lei sediul CAP-ului, deci am asigurata locatia).

– nu mor caii cand vor cainii; Arthur oricat de lunatic este el sarmanul, gaseste solutii si Dumnezeu il ajuta sa treaca prin greutati; umorul, inventivitatea si perseverenta sunt putinele lui calitati cu care compenseaza celelalte lipsuri binecunoscute; nu m-ar mira daca in 2-3 ani auzim si ca Arthur s-a insurat;

– Arthur este un exemplu clar ca fericirea este diferenta intre ce ai si cei iti doresti. Cand ce ai se apropie cat mai mult de ceea ce iti doresti, sau viceversa, atunci esti fericit. Arthur are atat de putin si pare totusi atat de fericit. Problemele lui chiar daca pentru noi par grave, il afecteaza poate mai putin decat probleme mult mai minore care ne afecteaza pe noi ceilalti care avem mult mai mult decat Arthur, dar totusi suntem nefericiti. Nu ignor faptul ca si Arthur este visator si are vise dincolo de ce poate el atinge, dar nu asta e problema ci atitudinea. Arthur are vise pentru a-si indulci realitatea palpabila, nu pentru a se afunda si mai mult in tristete. E firesc sa ai vise, sa iti doresti cai verzi pe pereti, mai conteaza insa si cata energie iti permiti sa se scurga in ele si cat de mult iti racordezi asteptarile la aceste vise. Arthur – fie din fire, fie din experienta – are asteptari zero, ba chiar inspre minus, si de aceea este fericit. „Exista o sansa mare de iesit din iarna” – este singura asteptare a lui Arthur pentru viitorul pe termen mediu.

– Arthur din pacate a ramas nebun. La intrebarea reporterului „E greu de daramat asta?”, Arthur raspunde ironic: „nu, dar nu ma complic”