Mirela Iovu, vicepreşedintele CEC Bank, a declarat la o conferinţă că ar fi bine să existe nişte semne de întrebare legate de onestitatea celor finanţaţi de bănci şi a făcut un scurt parcurs al istoriei datornicilor: în Roma antică, aceştia erau ucişi şi tăiaţi în atâtea bucăţi câţi creditori aveau, astăzi în schimb li se acordă a doua şansă (sursa)
Daca o amarata de bancherita anononima de la o banca de stat care daca are doar clienti pensionari speriati de bombe care cred ca CEC-ul este mai sigur ca alte banci gandeste asa, imaginati-va ce gandesc alti bancheri mai mult sau mai putin centrali care sunt creditorii grecilor.
Insa nu doar despre taierea in bucatele a discutat sefa CEC-ului ci si despre alte tehnici de teroare cum ar fi stalpul infamiei, incarcerarea capului familiei etc. Ce a uitat sau nu stie sa mentioneze este anul sabatic: la evrei, in al saptelea an se anulau toate datoriile. Am auzit asta de multe ori mentionat, dar nu am inteles niciodata daca al saptelea an pentru toata lumea sau fiecare credit la sapte ani pur si simplu era anulat. Oricum am lua-o insa, cum 2008+7=2015, daca traiam in antichitate la evrei, creditacii crizei care au intrat la apa ar fi anul acesta eliberati si ar porni-o de la zero. Dar nu e nevoie sa mergem pana acolo, falimentul personal este ceva normal in lumea de azi, si este supapa prin care americanul de rand, se ridica de la pamant si primeste nu doar o sansa, ci si pe a doua si pe a treia.
CEC-ul este de departe cea mai jalnica banca romaneasca. Spun asta pentru ca am experienta lucrului cu CEC-ul. De fiecare data cand mergeam la CEC, trebuia sa ma incarc cu calm, pentru ca functionarii erau cei mai prosti pe care i-am intalnit vreodata. Ulterior am alfat ca unul dintre ei erau si pilosi, fiind aranjat acolo de taticu cu niste spagi. In CEC, ca in orice firma de stat, este binecunoscut ca relatiile bat valorile si spaga bate CV-ul. Dar nu doar CEC-ul ci si EximBankul este la fel.
Este deci de mirare ca mai exista inca clienti ai CEC-ului. De asemenea, mai e de mirare ca dupa o asa declaratie, tipa nu isi da demisia, dar probabil seful o sa o felicite pentru ca a speriat plebea creditoare.
Ce nu stiu insa clientii CEC este ca siguranta parelnica a acestei bancii este doar parelinca, experienta dovedind ca in situatii de criza, o banca de stat are probleme mai nasoale decat o banca privata din doua motive:
1 – marirea de capital: cand a fost criza si multi oameni nu si-au mai platit creditele, bancile au fost obligate sa acopere gaurile prin maririle de capital; prin asta se intelege ca patronii trebuiau sa aduca bani de acasa; fara maririle de capital, bancille au limitata posibiltatea de a mai da noi credite si in plus, daca se impute treaba, intra pe linia rosie a BNR-ului si au mai multe restrictii, controale, probleme; de aceea, ideal este ca patronii sa aduca bani de acasa sa mareasca capitalul social. Insa, in 2008-2009 cand a fost nevoie de mariri de capital, la CEC, desi statul a avut intentia sa il mareasca nu a putut pentru ca UE nu a dat aprobarea si in plus FMI-ul nu a fost de acord – marirea capitalului ar fi dus bani de la stat intr-o gaura neagra (caci unde se scursesera primii bani, se scurg si urmatorii, adiaca pe „apa sambetei”); deci, pe scurt, cand e vorba de mariri de capital, CEC-ul are probleme;
2 – calitatea creditelor: ca multe banci au dat credite aiurea este binestiut; unele insa au dat mai aiurea decat altele; si cum ofiterul de credit era cel care avea o greutate decisiva in acordarea unui credit, independent de norme si conditii, unde credeti ca sunt cei mai coruptibil ofiteri de credit, la CEC sau la o banca privata?
