Dupa ce ani de zile dadea criza pe seama speculantilor si a dezechilibrelor si dupa ce chiar in 2008 Isarescu nu era inca convins ca criza va afecta Romania [1], si dupa ce doar acum o luna declara ca criza din Europa este o „criza de crestere” [2] , iata ca a veni in sfarsit vremea ca si Isarescu sa recunoasca – dupa cum noi subliniem pe acest blog inca din Martie 2009 [3] – ca criza asta nu va trece cu una cu doua. I-au trebuit vreo 7-8 ani, dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

Nici nu ştim dacă criza s-a terminat […] Cred că avem o singură certitudine din multitudinea de incertitudini. Intrăm într-o nouă fază, probabil că e un ciclu lung (sursa)

Ce nu mentioneaza Isarescu este faptul ca bankingul este noua religie si bancherii sunt preotii modernismului. Increderea in moneda este pur una religioasa, oamenii au incredere in „patriarhul” Isarescu ca bancile (bisericile) nu o sa cada si ca o sa ajunga la pensie sa primeasca pensii de la stat. Oamenii nu au nici cea mai vaga idee ca banii apar din nimic. Pur si simplu Isarescu decide cati lei sa tipareasca si da comanda si astfel leul pentru care muncim din greu isi mai pierde cate-un ciot, cate-un ciot din putere si noi devenim mai saraci in timp ce dormim.

Aparenta deflatie prin care trecem acum, este pur si simplu un efect al contractie al masei monetare din cauza fricii pe care oamenii o au fata de credit – un fel de val de ateism in cheia folosita mai sus. Sau o comparatie si mai clara ar fi cu retragerea valului apelor la Tsunami-ul din Indonezia de acum cativa ani. Turistii nestiutori, cand au vazut valurile retragandu-se, au iesit in mare sa stranga scoici si pesti exotici, in timp ce localnicii fugeau dupa locuri inalte (dealuri, claridi etc). Ei bine, acei turisti ignoranti de pe plajile unde a lovit cel mai puternic tsunami-ul, sunt astazi creditacii care se lasa atrasi de dobanzile mici si conditiile cat mai ideale oferite de banci. Partea proasta e ca statul si administratia publica sunt cei mai mari culegatori de scoici, pedaland pe creditare in ideea de a „reporni” motoarele prin „investitii”.

Acesta este paradoxul pe care nu il mentioneaza Isarescu si adevarata ruptura va fi in momentul in care mental, toata lumea va accepta ca dezvoltarea nu poate fi pe credit si ca „religia” bancherilor trebuie uitata, banul reprezentand de milenii de ani valoarea unui bun tangibil, nu doleantele unei clici de „preoti” moderni lacomi si care se tin mortis de ultimele propteli ale sistemului, incercand sa mai lungeasca apogeul inca putin.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Isarescu despre criza, mai pe la inceput:

Criza financiara, relativ artificiala. (octombrie 2008)
Criza financiara este relativ artificiala si se amplifica in contextul fluctuatiilor de curs, a afirmat astazi guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei (BNR)

[2] Isarescu despre criza, acum o luna:

Mugur Isărescu: Criza euro de acum e o consecinţă a creşterii prea rapide a „copilului UE”. Extinderea nu se putea face fără probleme de criză (17 Mai 2015) (sursa)

[3] ÎNAPOI LA ŢARĂ – DE LA PROFEŢIILE ORTODOXE LA PREVIZIUNILE UNOR ANALIŞTI FINANCIARI (martie 2009)

Toată criza economică este clar provocată, mai bine zis „programată” în sistem. Sistemul a fost făcut să pice, aşa cum o maşină care o îndreptăm spre o prăpastie este predestinată unui sfârşit crunt.Criza actuală va dura ceva timp, viaţa va fi din ce în ce mai grea, se vor încerca tot felul de soluţii, inclusiv războaie, vor fi şi momente de pace şi optimism, încercări de ieşire din impas dar degeaba