Am citit aproape 95% din carte, ultimele pagini efectiv nu am mai rezistat. Imi e si greu sa fac o recenzie negativa unei carti care a stat in top vanzari atata timp. Cu toate acestea o sa incerc, poate scutesc pe altii de pierderea timpului si-asa destul de limitat pentru lectura in zilele noastre cu atatea tentatii.
Pe scurt cartea este o colectie de citate de la sfintii parinti, imbrodite cu o poveste care se vrea a fi reala desi nu stim cat e reala si cat e fictiune din ea.
Inainte de a citi cartea, am ascultat cateva conferinte ale autorului in turneul de promovare a cartii. Ca o mica paranteza, in caz ca cine stie cum vreun autor roman citeste aceasta recenzie, sa stie ca succesul vanzarii unei carti este direct proportional cu efortul depus de autor de a-si promova cartea prin lansari si conferinte. Ciomazga a tinut cateva zeci de conferinte – dupa cum singur declara – de promovare a acestei carti si succesul nu s-a lasat asteptat.
Asadar am ascultat o conferinta in care autorul raspunde cu fermitate acuzelor ca povestea nu ar fi reala, detaliind. Lucrand la un ziar pe vremuri, la o rubrica de senzational, Ciomazga avea contact cu tot felul de cazuri extraordinare care fie ii erau aduse la cunostinta, fie pur si simplu le „mirosea” sau se loveau de el intamplator.
Un astfel de caz este intalnirea cu un om care fusese ingropat de viu. Petre s-a trezit in mormant viu, a avut noroc ca a fost auzit de femeia care fusese platita sa tamaieze la mormant, este scos de gropari si trimis acasa. De aici o intreaga poveste … Fiind roman / fictiune, nu putem stii clar ce este si ce nu este adevarat. Prin urmare, la fiecare pas, cititorul isi pune intrebarea: oare asta e adevarat? Oare chiar a facut asa personajul? Oare chiar a zis asa sau e doar ce vrea sa ne invete Ciomazga? Daca e adevarat, este ceva extraordinar, cu adevarat vrednic de povestit. Daca nu este, pur si simplu este o fictiune ieftina, o tentativa de roman de suspans cu tentative de spiritualizare a cititorului prin introducerea in firul actiunii a unor citate din sfintii parinti sau din Biblie. Acest semn de intrebare la orice pas: oare cat este adevarat si cat este tentativa de pedagogie a autorului, mi-a creat un disconfort continuu, de unde si dificultatea in finalizarea lecturii.
Intorcandu-ne la componenta „spirituala” a cartii, aici prea multe nu am a spune decat ca eu as fi preferat sa citesc o carte a Sf. Ignatie Brianceaninov decat preluari de citate in diferite contexte, cuvinte puse in gura personajelor, completari ale autorului, interpretari ale lui etc. Un fel de varza, altfel spus. Nu neg ca pot sa existe cititori care neavand curajul sau rabdarea sa abordeze o carte religioasa normala, sa fie fascinati de lucrurile pe care le afla, fiind „prinsi in plasa” de promisiunea povestii si de talentul narativ al autorului, care pe mine insa nu m-a dat pe spate.
Ce ar mai fi oare de spus in plus? Nu stiu ce sa mai zic, astept intrebari. Poate in curand o sa postez si coperta 4 cu citate extrase din presa si diverse recenzii la cartea anterioara a autorului – Lucrarea – pe care il suspectez de delir de grandoare.
[p] Salvomag – Society, Sex, Science
Deci sa inteleg ca unul din punctele de poticnire ale autorului „recenziei” este daca aceasta carte este veridica si cat la suta din ea… dl Ciomazga din cate am inteles a zis ca intamplarile sunt reale. Deci daca il credem pe cuvant inseamna ca cel putin existenta lui Petre si a duhovnicului care si-a spovedit fostul tortionar care i-a si violat sora sunt adevarate, celelalte personaje fiind minore… nu stiu daca experienta cu Titi Baros sau existenta pr Marc sunt reale sau fictiune, dar sincer mai are importanta?! nu vi se pare o mare minune si viata acestui Petre? Sau considerati ca dl Ciomazga a mintit si a inventat atat povestea de viata a lui Petre, cat si pe cea a pr Filip?! Daca il banuiti de minciuna pe dl ciomazga, in contextul in care dansul a specificat ca sunt persoane reale, inseamna ca problema dvs e mai mult de natura duhovniceasca…
Alt lucru pe care il reprosati este insertia de texte ajutatoare (in general citate de la Sf Parinti)… Daca ati citit cu atentie, ati observat ca Pr Filip nu este de acord cu povestirea experientelor din inchisorile comuniste, pt ca unii oameni, probabil cei mai sensibili se pot sminti sau deznadajdui de degradarea la care poate ajunge fiinta umana. Si ca pr Filip recomanda sa nu fie aruncati oamenii direct in aceasta mocirla, ci sa primeasca un ajutor… si cred ca tocmai aceste insertii din Sf Parinti sau Biblie pun intamplarile acelea teribile in alt context, in cel al luptei pt mantuire. Probabil acesta este motivul pt care dl Ciomazga merge pe insertia notelor explicative duhovniceste in cartile sale, pt ca altfel realitatea este prea cruda si de-a dreptul fara sens in absenta viziunii duhovnicesti. Si probabil asa sinte dansul sa dea o mana de ajutor, pana la urma nu toti ajung din prima (sau vreodata) la cartile Sf Ignatie Briancianinov.
Am citit a doua oara cartea si sunt convins ca o sa repet. Sunt un exaltat mistic, umblu cu capu’n nori, sunt indoctrinat de preoti si ma atrage literatura SF. Puteti asadar, sa aruncati unde doriti opinia mea de mai jos.
Cartea contine adevaruri ascunse care trebuie notate, memorate si bagate la cap. Cei care nu le gasesc, n-au decat sa critice, sa arunce cu tina, sa-si caute adevarurile in alta parte. Daca veti aplica o invatatura din carte, veti sti cu totii de unde va vin gandurile de a scrie despre ea. Scrie acolo ca „tot ceea ce este de la Dumnezeu este cu pace, cu liniste, cu dragoste si bucurie, iar ce vine de la opozant cu tulburare, neliniste, indoiala, cearta sau chiar razboi”. Asadar, cu ce ganduri scrieti?
Ciomazga nu stiu cu ce ganduri scrie, dar am niste banuieli cu ce ganduri comenteaza. Si apropos de citate din carte, iata ca deja duhul autorului de copy-paste se raspandeste si in randul fanilor care devin „lucratori” fara sa bage seama. Constantin, sa stii ca mai exista si alte carti din care se pot da citate, de exemplu spune-mi de unde e acest citat: „vreme este să taci şi vreme să grăieşti”.
Uite eu as citi cartea, de curiozitate si nu m-as sfii sa zic daca Gigel a criticat-o prea aspru.
Dar n-as da 40 lei pentru asta.
Nu in conditiile in care vad ca cei care ii critica critica o fac cu …zero argumente consistente.
Cam toate sunt (pseudo)argumentul autoritatii, adica noi suntem multi si mari si tari, pai te pui cu noi nene?
Din atatea postari hartuitoare (care ma mir ca a avut rabdarea si deschiderea sa le publice) nu vad un singur argument confor caruia Gigelar gresi si masina de marketing are dreptate.
Insusi faptul ca e prezentata ca o poveste potential reala nu ma face sa crede decat a e prea slaba ca sa stea pe picioarele a ceea ce este de fapt: o fantezie literara.
Asadar, curios, dar nu pentru banii astia si mai ales ce ar putea insemna ei (profit pentru niste oameni care nu-l merita).
Viorica, portavocea lui Gigel.
Textul tău însuşi este critic, ce critici să aştepţi?
Sunteţi un cuplu perfect, unul de „hăis”, altul de „cea”.
Buna ziua,
Am gasit din intamplare recenzia dumneavoastra. Marturisessc ca am fost uimita sa constat ca si alta persoana a avut aceleasi intrebari ca si mine. Este singura carte a acestui autor pe care am citit-o („Lucrarea” era in asteptare). Dupa lectura acesteia cu siguranta nu mai citesc si alte „romane”(?!) ale domnului Ciomazga. Din punctual meu de vedere nu face bine neclarificarea: realitate sau fictiune. Iata si motivele:
-pentru cei credinciosi si care vor sa aprofundeze invataturile ortodoxe, cartea este o telenovela cu amestec de citate autentice asupra carora autorul trage propiile concluzii ( altfel corecte); e un fel de pierdere de timp pentru ca nu aduce un folos temeinic;
-pentru cei neinteresati de vietuirea crestina sau care sunt in dubiu dupa aceasta lectura pot concluziona: nu exista situatii de viata crestina autentica si, iata, autorii inventeaza. Cu siguranta se vor indeparta si cei care incep firav cautarea.
Ma astept la critici.
Gigele, tu ori te faci ori chiar nu vezi ridicolul. Una ţi se spune şi tu tot la alta răspunzi.
Umbli cu diversiuni din astea răsuflate făcându-ţi probabil iluzia că cei puţini care or citi ce scrie pe site-ul tău, nu înţeleg cum stau de fapt lucrurile. După ce că ai dat cu mucii în fasole dându-te de-a tumba prin recenzii, acum îi mai şi întinzi pe pereţi. Dacă ţii cu tot dinadinsul ne-om vedea chiar faţă către faţă ca să vezi şi să înţelegi că nu e nimeni „clonă de troller” (sic!) şi dacă e să se ascundă cineva atunci acela eşti chiar tu pe principiul „cine zice, ăla e”.
Tu te tot fofilezi în dosul a tot felul de aiureli fără să răspunzi nimic concret la cele care ţi-au fost prezentate ca afirmaţii şi argumente incontestabile. Măcar ai putea să taci. Vorba unui politician „celebru”: „ciocu´ mic!”
Cu tine îşi face omul de lucru, vorba aceea: „Bună ziua ţi-am dat, belea mi-am căpătat!”
Domnule Chiazna,
Deduc ca, prin faptul ca difuzati, adica vindeti si traiti intr-o oarecare masura din cartile scrise de altii, pretindeti mai nou ca ati avea si priceperea, printr-o intelegere „profunda” a scrierii acestora, ba chiar, de ce nu, dreptul de a-i balacari pe acest site pe unii, asa cum ati incercat cu domnul Ciomazga, ca de, d-aia aveti http://www.net si, desigur, site-uri.
In calitatea mea de om de litere si de cercetator de peste 30 de ani in cadrul Institutului de Lingvistica al Academiei Romane, de modest recenzor al Revistei Romania Literara si de redactor in cadrul prestigioasei edituri Cartea Romaneasca imi iau permisiunea si va spun ca ati comis o mare si impardonabila eroare prin ceea ce ati scris mai sus cu privire la cartea SE INTORC MORTII ACASA a domnului Ciomazga, atingand grav, cu titlu de ofensa, pe cei peste 50 de cronicari de carte pe care ii cunosc si ii recunosc, care, dupa lungi si repetate lecturi, au publicat adevarate recenzii, au scris cronici si/sau note critice la cele doua carti semnate de Cornel Constantin Ciomazga, autor care ne-a dat dupa mai bine de 300 de ani un gen literar reviriment, nou cu totul si de mult asteptat: Romanul catehetic realist.
Stiti ce inseamna asta?
Nu. Se vede si se intelege cu simplitate ca nu stiti din ceea ce ati „recenzat” sub opresiunea unei pseudocunoasteri.
Eu si alti cativa colegi de breasla din Bucuresti si din alte vetre culturale din tara am asteptat cu preocupare autentica cei 10 ani in care Cornel Constantin Ciomazga nu a mai publicat, si asta pentru ca LUCRAREA, prima sa carte, ne-a surprins, semnalandu-ne o mare fagaduinta literara.
Oricat m-as stradui nu cred ca v-as afla vreo circumstanta care sa va apere demersul toxic si mai cu seama textul de mai sus. Nu ma refer neaparat la continutul pript si imprudent ticluit, acesta va stabileste definitia, va prezinta si va reprezinta, ma gandesc totusi la intentie si finalitate. Ce asteptari v-ati stabilit oare?
Domnule Gigel Chiazna, despre o CARTE, daca avem o oarecare cultura literara si o minima decenta, nu putem afirma ca despre un cabanos cu mustar: „mi-a placut sau nu mi-a placut” afisandu-ne astfel mofturile subiective, uneori poate precare. De aceea reactiile perfect juste ale celor care v-au scris, fie si foarte ironic cum a facut-o Andrei, sunt niste semnale pe care ar trebui sa le evaluati foarte serios, nu doar in vederea unor scuze ce s-ar impune oricum fata de domnul Ciomazga ( care probabil nu stie nimic despre povestea asta, de vreme ce nu v-a retras cartea de la difuzare), ci mai ales fata de cititori care nu sunt o turma de bizoni, cum s-ar putea intelege din textul dumneavoastra.
Domnule Chiazna, domnule Chiazna, citii, cititi, cittikkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkdsxyyyyyyyyyyyyy<<<<<<< <
Doamna Maria, ma mir cum de aveti acelasi ip cu domnul Andrei. Ma intreb daca in spatele ip-ului nu se afla cumva un domn Constantin sau alti agenti de marketing ai dansului care nu suporta criticile. Oricum, viitoarele clone de trolleri sa se abtina de la efort.
Oricât de „când în când” te-ai băga în seamă, Gigele ar fi bine să fii mai chibzuit în ce te bagi fiindcă ridicolul nu cunoaşte timpul şi anotimpul.
Aceasta îţi este onestitatea domnule Chiazna? Aplici cenzura pe ziarul matale?
Andrei, nu aplic cenzura dar imi place sa ma bag in seama doar din cand in cand …
Gigele, ţie îţi place să te bagi în seamă? Te auzi când vorbeşti şi te citeşti când (cum) scrii? Prin această “recenzie” (uauuuu, Doamne miluieşte)!!! ilustrezi un dicton pe care îmi permit să-l parafrazez: “câinele moare de drum lung şi Chiazna de grija altora.”
Măi băiete, dă-l în judecată pe Ciomâzgă că te-a împiedicat prin cărţile lui să-i citeşti pe Sfinţii Părinţi mai ales în varianta originală.
Tu ai scris “recenzia asta” în vreme de caniculă?
Îndrăznesc să-ţi dau un sfat: Trage-ţi poalele bunei-cuviinţe că ţi se vede trufia şi pizma.
Altfel, dă-i bătaie, nu te lăsa şi scrie “recenzii” negative mai ales la cărţile pe care nu le-ai citit în totalitate dar care se vând, se caută şi se citesc.
P.S. Să ştii că dintre miile de cititori tu eşti singurul lucid, atent şi cunoscător.
Bravo!!!
Pai sigur ca trebuie cititi, Gigel, dar cati dintre noi fac asta…pe cand un roman, sunt ceva sanse.
Cartea „Se intorc mortii acasa” este o bijuterie duhovniceasca. Te ajuta sa intelegi realitatea, sa te contextualizezi, in mod obiectiv. Iti da raspunsuri la gramezile de intrebari pe care le purtai in suflet. Romanul foloseste si un stil oratoric absolut profesionist. Da, SIMA este o delectare pentru minte!
ma bucur ca v-a placut, chiar sper sa fie oameni care se folosesc de ea; eu tocmai asta nu am gasit: contextualizarea, ba chiar balansarea asta intre poveste si „sfaturile” autorului si viziunea lui asupra lucrurilor m-a derajnat; sunt de parere ca oricat de la obiect si priceput ar fi un autor, sfintii parinti trebuie citit integral, ideal in original; nu sunt adeptul colajelor de citate
Ati citit pana la urma restul de aproximativ cinci la suta? Cum poti sa faci o recenzie unei carti pe care nu ai citit-o? Sau macar lecturat-o. In intregime. Puteti intra, dle Chiazna, chiar pe pagina de facebook cu titlul romanului, „Se intorc mortii acasa”, si veti putea audia un doctor in lingvistica, este vorba de dna Melania Badic. Doamna a citit si recitit cartea. Urmariti-o. Ca asa, sa vorbesti despre ce nu stii…
da, pana la urma am rasfoit si finalul, dar in mod normal o carte care nu te prinde in primele 10 pagini e pierdere de timp; sincer nu ma intereseaza parerea doctorilor in lingvistica, eu nu citesc pentru a ma alinia la gloata, fie ea si elitista precum recenzorii domnului Ciomazga, ci citesc din alte motive;
mi se pare uimitor cum toti cei care critica recenzia mea se leaga de cei 5% ca si cum daca citeam pe astia 5% as fi avut alta parere …
din nici o critica a recenziei nu a reiesit ca vreunul ar fi citit cartea si nu a emis nici o parere cu privire la CONTINUTUL cartii, toti au venit cu argumente ba ca e de folos, ba ca mari critici au spus cuvinte extraordinare, as vrea sa aud si eu o parere a unuia care a citit-o care sa spuna: da, uite faza aia unde spunea chestia aia e tare, sau tensiunea intre firul ala epic si celalalt mi s-a parut uimitoare si fantastica etc; oare chiar a citit cineva cartea asta, ca asa multi au cumparat-o si si mai multi au vazut doar conferintele si vorbesc despre carte din ce au vazut la cele cateva sute de conferinte prin care Ciomazga isi promoveaza cartea;
cartea e un mare pirt dupa parerea mea si Ciomazga e un obsedat de imagine, are o masinarie de marketing uimitoare pentru un autor roman si il admir pentru ferocitatea promovarii, dar nimic mai mult
cine crede ca s-a folosit din ea, i-as recomanda sa incerce si alte carti de religie sa vada ca exista o intreaga comoara de invataturi si sfaturi despre viata, ba chiar unele cu marturii reale nu cu fictiune impletita cu unele elemente (incerte) de realitate; de exemplu, pentru cei cu afinitate catre experiente „la limita”, recomand o carte cu o despre viata unui preot ortodox in Rusia comunista:”Toiagul pribegiei”; are maxim 100 de pagini si nenumarate invataturi pentru viata: http://www.okazii.ro/carti-religioanse/carti-ortodoxe/toiagul-de-pribegie-v-nichiforov-volghin-a173601866
Da, sunteti o intruchipare a sensului proverbului VULPEA CAND N-AJUNGE LA STRUGURI ZICE CA-S ACRI.
Culmea ca luati si bani de pe urma vanzarii cartii SIMA. Pe care n-ati citit-o, dar ii faceti recenzie. Ha-ha! Stiti ce inseamna recenzie? Hai sa va zic din DEX: „Prezentare succinta (la aparitie) a unei opere literare sau stiintifice, cu comentarii si aprecieri critice”.
Succint egal laconic. Stiti ce inseamna laconic? Uitati-va tot in DEX.
Iar aparitia cartii a fost in iunie 2014, si dv faceti recenzia in iunie anul acesta, 2015…
Pai ca sa ajungi sa spui ceva laconic, succint despre o carte, oricare ar fi ea, trebuie sa o citesti rand cu rand, nu doar pagina cu pagina (si pana la finalul cartii), sa intelegi ce e acolo.
Sunteti pare-mi-se frustrat, invidios si fara respect pentru oamenii de litere, specialistii cuvintelor, fie ei scriitori, fie doctori in lingvistica.
Dar „Tot ce a fost de zis s-a zis”, vorba unui personaj din SE INTORC MORTII ACASA. (Ghiciti care, dle Chiazna…)
cred ca frustrat e un anume „anonim” care baga comentarii sub diverse emailuri si care culmea are acelasi stil in toate mesajele iar la unele chiar are acelasi ip …
pentru restul celor care mai urmaresc aceste plictisitoare replici, cartea lui Sima am citit-o partial inainte sa apara pentru ca A APARUT pe blogul autorului … (amanunt de altfel mentionat in articolul care nu este intitulat deloc recenzie si in care mentionez o sa revin cu recentie) dar oricum nu inteleg rautatea acestui agarici care ma ataca aiurea fara sa aduca nici un argument contra a ceea ce am spus in recenzia la cartea lui CIOMAZGA pe care insa am citit-o cvasi cap-coada; am renuntat la ultimele 10-20 de pagini pentru a fost prea mult;
repet ca nu ma intereseaza aspectele literare si lingvistice, de aceea nu dau doi bani pe recenziile „lingvistilor” si „colaboratorilor” la Romania Literara – alias-uri fictive sub care acelasi sus mentionat se prezinta in comentarii; dar acum daca ma gandesc mai bine, sa zic ca nu dau doi bani nici pe aspectele literare ale cartii; de exemplu, Ciomazga o da in bara de tot la conturarea personajelor, parca prin fiecare personaj vorbeste el, acelasi limbaj, acelasi tempo, aceeasi personalitate; booring … firul epic este destul de fad, atunci cand nu e foarte greu de urmarit din cauza copy-paste-urile cu citatele din alte carti; daca nu ar fi fost ineditul intamplarii si tensiunea intrebarii „oare cat e adevarat din toate astea?”, cartea ar fi fost un mare zero; si cand te gandesti ca ala imbatat care ajunge la struguri mai viseaza si ecranizari …
deci daca nu pretind oricum ca ma intereseaza aspectele literare, inseamna asta ca nu am voie sa fac recenzie, adica doar „lingvistii” isi rezerva dreptul la a avea o opinie? sa presupunem ca da sunt o vulpe care nu ajunge la struguri, adica da, nu am nici o sansa sa public o carte, desi cel putin o carte tehnica sunt sigur ca as putea scoate daca m-ar impinge orgoliul din spate, dar chiar atat de lipsit de potential, dle Ciomazga, inseamna ca nu am nimic a spune despre cartea dumneavoastra pe care nu dau doi bani si atrag atentia si altora sa o rasfoiasca mai bine inainte de a arunca 40 de lei pe apa sambetei?
daca nu avea pretul asta incredibil si nu era promovata atat de agresiv, probabil nici nu o luam in seama; insa ultima carte despre Sf. Paisie Aghioritul costa de exemplu 20 de lei si se citeste in 2-3 ore, spre deosebire de tomul „ingeresc” cu care mi-am pierdut cateva zile pentru ca nu puteam citi prea mult timp intr-o zi, obosit fiind de plictiseala si prins intre tensiunea intrebarii ce si cat este adevarat si predica paralela a autorului care doreste sa spuna lucruri mari, dar abia reuseste sa dea copy-paste cum trebuie din cartile Sfintilor Parinti
amuzant si noul dumneavoastra nick: „libertate la infinit”; dar nu pentru vulpe, nu-i asa? unanimitate in osanale, asta va doriti?
Offtopic
Domnule Chiazna,poate va faceti timp pentru filmul De ce eu?
Apreciez parerile dvs.,poate chiar si un pic negativiste uneori
Doamne ajuta!
din pacate nu prea ma atrage genul biografii, politiste, cu atat mai putin romanesti; stiu povestea, evident nu ma pot pronunta, adevarul e mereu greu de gasit si de multe ori cei care il au la indemana nu actioneaza conform adevarului; dar poate ne spuneti dumneavoastra parerea …
Am uitat sa spun… am mai dat cartea apoi si unei asistente fasnete si nebisericoasa, care mi-a inapoiat-o spunand: ”Cu cat imbatranesc mai mult imi dau seama ca lucrurile astea sunt reale”. Cred ca pe ea a ajutat-o cartea.
Mie personal mi s-a parut o carte buna, foarte buna, iar autorul, cu care am vazut un interviu televizat, mi s-a parut un om duhovnicesc.
Am dat cartea unei doamne de pe la biserica, o femeie la vreo 60 de ani, care mi-a intors-o dupa ce a rasfoit-o, spunandu-mi ca nu are binecuvantarea nici unui episcop si ca are…’ un limbaj pornografic”.
Mi-e personal limbajul mi s-a parut in acord cu faptele prezentate, care toate sunt verosimile si eu le cred reale.
Este o carte care poate aduce mult bine unor oameni care nu merg de mult pe calea credintei. Desigur, nu se poate compara cu cartile scrise de oameni sfinti. Ciomazga este un om simplu, inaintat duhovniceste, dar inca nu un sfant,asta e clar.