Era logic ca grecii trebuiau sa aiba un plan B. Cu toate acestea, presa pune accentul pe detaliile „secrete” ale unui plan care nu s-a indeplinit, din motive mai mult sau mai putin stiute.

Intr-un interviu dat publicitatii de dragul „transparentei”, Varoufakis explica in amanunt ce au facut, ce nu au facut si ce nu au putut sa faca grecii in pregatirea acestui plan B. Iata cateva dintre cele mai picante amanunte:

1) Secretariatul General al Administratiei Publice (probabil ce e la noi administratia financiara) se afla in mana Troikai; Varoufakis a incercat folosindu-se de registrul contribuabililor sa stabileasca un sistem bancar paralel prin care statul sa poata continua sa functioneaza in cazul in care bancile erau strangulate total de BCE si nu mai puteau functiona; problema principala era incasarea banilor; din pacate insa, Varoufakis nu a reusit sa creeze sistemul pentru ca softul pe care rula acest „Secretariat General” este controlat total de Troika; desi Varoufakis a pus un director IT care ii era prieten, acesta i-a spus ca el poate controla hardul dar softul e de la Bruxelles si nu are ce sa faca, fara ca europenii sa afle; marele mister este de ce s-a speriat Varoufakis de Troika, cand Troika avea propriul plan de exit;

Pe scurt, grecii nu puteau accesa registrul platitorilor de impozite din Grecia fara aprobarea europenilor, evident asta in caz ca nu aveau hackeri buni, ceea ce se pare ca le-au lipsit.

2) Ministrul de Finante al Germaniei – Schaeuble – vrea neaparat un Grexit; de multe ori i-a spus-o direct in fata lui Varoufakis; Merkel insa il opreste; FMI de asemenea s-a saturat sa isi incalce propriile regulamente si sa prelungeasca acordul catre o tara insolventa (curios insa ca Ucraina e considerata viabila …) Nimic nou, pana aici. Ce spune insa Varoufakis nou ar fi ca Schaeuble are un plan: Europa nu e sustenabila asa cum este acum. Trebuie facute schimbari in sensul unei uniuni politice. Care unire politica trebuie sa se faca prin disciplinarea porcusorilor, adica prin alinierea la „procedurile” bugetare care sa fie dictate de la Bruxelles. Grexitul trebuie sa ii sperie indeajuns pe francezi incat sa prinda „curajul” sa taie din cheltuieli si sa transfere din „drepturi” catre Bruxelles.

3) Tsipras l-a pupat pe Varoufakis chiar dupa ce a votat impotriva bailout-ului.