Reporter: „De ce ati importat atat de multe alimente si ati facut credite in primele luni ale guvernarii?”

Petre Roman: „Ne-am gandit ca dupa atata vreme de foamete, sa se bucure si poporul”

Bucurie din viitor este singura promisiune infaptuita de catre politicieni in Romania, dupa Revolutia din 1989. Niciun partid care s-a perindat pe la guvernare nu a adus o alta idee cum ar fi de exemplu: „copiii sunt viitorul tarii, de ei sa avem grija”. Sub o forma sau alta, toti spun: „copiii nostri vor face bani mai multi ca noi si vor plati creditele pe care le facem noi acum”.

Indiferent de discursul si „analizele” care sunt un spatele deciziilor, in esenta in Romania situatia este simpla: politicienii castiga alegerile prin mariri de salarii si pensii care au in spate speranta ca in viitor bugetul va fi mai mare. Niciodata maririle salariale nu s-au facut in urma unor cresteri ale incasarilor statului care sa permita aceste mariri. De fiecare data, maririle vin fie in urma protestelor bugetarilor, fie in anticiparea viitoarelor alegeri, cum este situatia in prezent.

Cum ar fi insa daca la fiecare marire, la pachet cu 70% sau 170% cat sunt acum promisi, ar veni si o scrisoare pe care oamenii sa o semneze prin care ia la cunostinta ca copiii lor vor plati pentru aceste mariri pentru ca in prezent incasarile din taxe sunt oricum in scadere, sectorul privat fiind in contractie din cauza crizei prelungite si statul traind in mare parte pe credit.

Nu cred ca ar conta oricum daca maririle ar veni cu o astfel de nota. Carpe diem este oricum crezul majoritatii bugetarilor, personal cunosc oameni care traiesc din card in card si fac expunere maxima doar pentru a-si cumpara un aparat foto. Nu conteaza ca o sa plateasca rate 3 ani de zile, nu conteaza nici ca nu au nevoie neaparat de acel aparat foto sau ca ar putea sa cumpere unul mai ieftin nu pe credit. Important este impulsul si momentul.

Era de asteptat ca un partid socialist care traieste pe voturile bugetarilor sa mareasca salariile in prag electoral. Ce face Ponta insa este putin ciudat, daca nu sinucigas. Mariri de 70% si 170% sunt de nemaiauzit pe plan mioritic. Aproape ca incep sa il inteleg pe Isarescu desi l-am tot criticat ca se baga in politica. Insa probabil Isarescu stiind nebunia lui Ponta si ce are de gand, incearca sa atace si el ce poate: scaderile de taxe, pentru ca realizeaza ca maririle salariale sunt obligatorii pentru ca PSD-ul sa supravietuiasca si oricat de puternic ar fi el in tara asta, Isarescu nu o sa le poata impiedica. Insa scaderile de taxe le poate tine in loc, pentru ca oamenii de afaceri care beneficiaza de ele sunt infimi ca numar iar salariatii din privat habar nu au de mecanismele capitaliste si de unde li se trage, ba chiar probabil ar fi invidiosi pe patroni daca taxele ar scadea.

Ce nu era de asteptat sunt aceste mariri hiperbolice. Oricat de mici si de defazate ar fi salariile din sanatate sau invatamant, astfel de cresteri de pe o zi pe alta sunt nu doar de neinteles din punct de vedere economic, ci si chiar psihologic. Nu se pot regla dezechilibre si injustitii peste noapte. Chiar daca intr-adevar in sistemul medical exista un exod al doctorilor, chiar daca in sistemul universitar este nevoie de oameni buni pentru ca a ajuns varza si nu mai produce ce are nevoie economia, chiar daca si politaii o sa aiba nevoie de mariri pentru ca s-a cam intenstificat crima si haosul in tara si din cauza salariilor mici si a faptului ca mita face legea, nu cu mariri astronomice facute din pix se rezolva problemele.

Cel mai bun lucru pe care l-ar putea face un guvern in Romania de azi ar fi sa reduca povara bugetara. Romania este o tara de asistati sociali. Bugetarii din Romania sunt in raport de 1 la 5 cu privatii. Pentru 5 muncitori in privat, 1 lucreaza la stat. Altfel spus, la 5 oameni, unul castiga din ce produce celalalt, pentru serviciile pe care statul, prin bugetari, pretinde ca le face. Cifrele astea nu spun nimic, insa daca incepem sa intram mai in amanunt am putea fi socati. De exemplu, numai in ceea ce priveste securistii, Romania are mai multi decat Germania si Franta la un loc. Nu mai intram in exemple legate de salarii, Romania fiind probabil printre putinele tari din lume unde un sofer in administratie, pentru ca a uns pe cine trebuie sau pentru ca nasu este politician bengos, castiga mai mult ca un manager la o firma medie. Astfel de anomalii sunt multe.

Si mai grav, in ceea ce priveste aceste mariri este ca se va crea un decalaj imens intre salariile la privat si cele la stat. Munca la stat va fi visul oricarui roman, daca aceste mariri vor rezista 1-2 ani. Vremurile grele din 2010 cand au avut loc taierile vor fi curand uitate si sectorul privat va avea probleme sa gaseasca forta de munca in conditiile in care oricum ajutorul de somaj ii determina pe multi sa stea acasa si sa mai munceasca ocazional cu ziua decat sa caute un loc de munca. 500 lei ajutor de somaj si 100 lei cat e ziua de munca in agricultura la tara sunt mult mai motivanti decat un salariu minim de 1000 lei pentru care insa trebuie sa te scoli zilnic dimineata si sa tragi din greu toata ziua. Astfel statul altereaza si piata muncii intr-un mod barbar, chestiuni oricum insa mult prea avansate pentru plaiul mioritic unde statul tatic a dat intotdeauna de supt neamului, independenta si realizarea prin forte proprii fiind chestiuni paranormale.

„Noi ne facem ca muncim si ei se fac ca ne platesc” era motto-ul muncitorului comunist. Acum daca avem capitalism, dar mai ales credite si FMI, dupa maririle lui Ponta, motto-ul bugetarului va fi doar „noi ne facem ca muncim”.