Septembrie va fi o luna definitorie pentru relevarea adevarului din spatele intrebarii: a trecut riscul unui cutremur mai mare ca 2008 sau inca mai persista?
Pe scurt, daca FED-ul va mari rata, exista mari sanse ca riscul sa se fii diminuat si procesul de vindecare soft a sistemului financiar sa fii inceput, desi doar luarea acestei masuri nu inseamna neaparat ca toate problemele – sau macar cele cu risc sistemic – au trecut. Poate marirea ravtelor va fi chiar primul cui in cosciugul sistemului.
Spun ca este un moment al adevarului pentru ca paradigma extend and pretend a cam expirat si de data asta lucrurile nu mai pot fi extinse (adica QE-urile si tiparnitele) iar partea cu pretend oricum nu mai prinde la nimeni – toti sunt constienti ca economia nici pe departe nu si-a revenit si ca pietele sunt nitel distruse, iar fara piete, capitalismul e mort. Dar ce vorbim noi de asemenea chestiuni cand pretendul nu mai merge in primul rand pentru ca ratele datorie/PIB au explodat peste tot, de la Grecia pana la China si SUA … deci nici macar la un socialism cu fata umana nu putem spera. Venezuela va fi modelul global daca continuam asa.
Pe langa importanta deciziei, care va dezvalui in ce masura FED-ul are incredere ca nu va periclita micul avant pe care l-a luat – cel putin in aparenta si in cifre – economia SUA, inca o chestiune legata de aceasta decizie mi se pare interesanta. Anume, aceea ca majoritatea analistilor economici consultati cu privire la decizia FED-ului – un sondaj serios, facut cu specialisti numai unul si unul, din randul bancilor – sunt de parere ca FED-ul va mari rata, daca nu in Septemrie, cel tarziu in Decembrie sau la inceputul anului urmator. Nici unul insa nu e de parere ca FED-ul nu va mari anul asta sau poate peste 10 ani, altfel spus, nimeni nu e de acord cu Peter Schiff care chiar si in al 12-lea ceas sta pe pozitii si prevede ca FED-ulu nu va mari in nici un caz dobanzile acum deoarece ar da la pamant cu costurile si ar provoca un domino de evenimente care mai care mai extraordinare. Situatia este pur si simplu de asa natura incat o marire infima a dobanzii ar creste foarte mult cheltuielile cu datoriile, Schiff fiind chiar de parere ca este necesar chiar un nou program QE pentru a pompa si revitaliza pietele si indirect economia,
Ce va insemna aceasta marire de dobanda pentru noi, pentru Romania? Evident dolarul va creste fata de euro si indirect fata de leu. Apoi, asa cum banii fug de pe burse catre bonduri (in iminenta asteptare a cresterii ratelor), nu este exclus ca si banii bagati de anumite banci straine in obligatiunile statului roman sa fie retrasi si astfel costurile de indatorare ale tarii noastre sa creasca. Deci cel putin in doua puncte vom fi loviti: 1) in curs si 2) in dobanzi.
Amplitudinea si temporizarea socului sunt dincolo de capacitatea noastra de previziune, dar cele 2 puncte amintite mai sus nu pot fi negate de nimeni. Cum ne pregatim noi? In Romania nici nu se vorbeste de asa ceva … Ponta are alte probleme. In schimb, turcii de care radea acum cativa ani, cand intrase Morgan Stanley si ministrul ala de finante de vroia sa bage cota unica se lauda ca Romania se imprumuta mai ieftin ca Turcia, turcii astia prosti se pregatesc din timp: Turkey Central Bank Imposes New Steps to Prepare for Fed Moves.
Isarescu va regla si el butoanele pentru a tine cursul pe „aleea Isarescu”, adica fara variatii majore de la o zi la alta si nu m-ar mira daca vom auzi din nou despre „atacuri concertate asupra monedei nationale”.
Sa revenim insa la FED si sa analizam ce va insemna fiecare dintre cele doua variante: marirea sau ne-marirea ratelor.
- Marirea ratelor este bineinteles datatoare de speranta. Daca sistemul financiar va rezista si daca indicatorii economici (din SUA) nu vor fi afectati prea drastic in lunile urmatoare, inseamna ca lucrurile stau bine si exista sperante. O iesire a Americii din criza va da sperante si celorlalte economii, in principal Europei care nu stie ce sa mai faca ca sa miste lucrurile (apropos, Zerohedge titreaza ceva despre FMI, scenariu de cosmar si Draghi). Chiar daca in UE si la periferie, revenirea se va simti cu un delay de ani buni, macar sunt sperante si in primul rand inseamna ca am scapat de riscul implozie. Bineinteles, nu doar din aceasta marire vom trage astfel de concluzii, dar marirea este un prim pas in aceasta directie, fiecare luna care va trece fara un mare crash si fara semne ale deteriorarii prea nasoale a economiei, va intari aceasta convingere, ca mergem spre bine.
- O noua amanare nu va fi o simpla amanare ca alte dati. De data asta, dupa atata pregatire, dupa atatea cifre pozitive si dupa consensul atator specialisti, daca FED-ul chiar nu mareste inseamna ca lucrurile sunt nasoale si le e frica. Mai multe nu e nevoie sa spun decat ca chiar daca o sa promita marea cu sarea, ca maresc in Octombrie, ca maresc in Noiembrie si chiar daca o sa aduca mii de explicatii si de justificari de ce nu e bine inca, nu o sa prinda. Caz in care ne asteptam la o toamna sumbra in toate privintele si in toate locurile. Nu va fi doar un simplu risk on …
Risk on este insa si va fi continuu pentru Romania, dar noi oricum tot suntem in crize de decenii …
unii stiu. dar chiar daca ar stii ar mai putea face ceva? cand cancerul este metastaza, poate sistemul imunitar sa mai faca ceva? sa prelungeasca viata da, dar sa amane inevitabilul nu …
Raspuns la comentariul 2015/09/07 00:44
E, asa da. Si americanii stiu asta?
Exista o presiune enorma.
Exista fff. multi bani de la care deponentii asteapta un randament financiar cat mai consistent.
Ori, asa ceva nu prea mai e posibil prin cai „ortodoxe”, adica imprumuti pentru productie/consum.
Piata e deja saturata, preturile in scadere, oamenii cu salarii mici sau fara job -uri.
Nu mai poti obtine randamente semnificative decat prin jocuri riscante pe pietele financiare care pe termen lung inseamna dezastru.
Sau o cale relativ mai „sigura” piete ca Romania unde inca mai poti jupui cu o dobanda de 10-15% sau imprumuta Statul (Grec??:) sau prin programe ca „prima casa”.
Calcule de genul „sa nu cautam randament ci sa ne punem la adapost de tavalugul care vine” ies clar din calcul, nu exista consilieri financiari care sa ofere sfaturi in directia asta dintr-un motiv f. simplu: e cvasi-imposibil sa iei comisioane consistente pentru asa ceva.
exista diverse tipuri de investitori cu diverse obiective si interese; ca sa nu o lungim, grosul banilor sunt cei care au rezultat din asa-zis-a „expansiune” a masei monetare, adice creditele oferite de bancile centrale, bancilor mari cu argumentul de a stimula dezvoltarea economica, blah, blah; vrajeala evident, motivul fiind eschivarea de la insolventa prin disponibilitatea lichiditatii; care lichiditate teoretic trebuia sa fie administrata cat mai eficient, ba chiar mai eficient ca inainte de criza, pentru a recupera pierderile; deci teoretic, 1 dolari tiparit si oferit bancherilor, trebuia sa se scurga in economie si sa produca 10$ care sa includa si comisioanele si dobanzile si pierderile trecute si randamentele asteptate si profitul economic si maririle de salariu etc; ori asa ceva este imposibil si este doar chestiune de timp pana crapa totul;
jocurile pe pietele financiare sunt riscante doar pentru pestii mici care sunt prinsi in algoritmi si in manipularea frauduloasa practicata de marii rechini care orice ilegalitate ar face scapa cu amenzi de mizilic; astfel se mentine un status-quo descris plastic de mai multi „carcotasi” ca „zombie banking”; Romania ar fi atractiva cu randamente mult mai mari, sa ne uitam ca nici macar Turcia nu atrage bani, care Turcia are rata de referinta de 7,5% si indatorare a statului de 33% raportat la PIB
implozia o sa vina cand oricat de multi bani o sa tipareasca bancherii centrali nu o sa aiba ce sa mai faca cu ei, adica cand bondurile o sa fie 100% detinute de bancherii centrali; in Japonia asta ar insemna cam 2017, conform ZeroHedge. UE deja are probleme sa cheltuiasca miliardul lunar care il tiparesc pe bonduri ca nu prea mai sunt emitenti …
Si toata aceasta frasuiala de la o banca privata?!
nu orice banca privata, ci banca privata care tipareste moneda imperiala!
Nu exista „mergem spre bine”. Personal ma indoiesc ca marirea dobanzii de catre FED va avea ca efect miscarea de capital spre bondurile americane. Daca as fi bogat as investi oriunde, insa nu acolo, tinand cont de politica suicidara a SUA din ultimele decenii si de nivelul de indatorare, si toate astea legate de o economie putreda si o conducere fara suportul populatiei. Pe scurt, o tara falita. Cred ca cei 1% din populatie care conduc lumea au abandonat SUA.
deja sunt fonduri de pensii care au anuntat ca ies de pe stocuri si intra pe bonduri; bondurile SUA sunt ultima reduta, avand in vedere armata; alternative nu exista