in continuare la SOCIALISMUL RENAŞTE ÎN SFÂRŞIT ÎN ROMÂNIA

Spaima de faliment este specifica numai comunistilor si robilor mentali ai sistemului comunist care nu pot concepe ca falimentul este un fenomen natural, la fel de natural ca moartea, chiar daca nu la fel de periculos. Ba chiar, in mentalitatea din mediul antrepernorial vestic, falimentul este considerat de multi oameni de afaceri un plus de experienta important. Ca sa aducem doar un exemplu, desi putin tras de par, sa amintim ca Steve Jobs a falimentat initial, fiind dat afara de la propria companie pe care o fondase, pentru a se ridica ulterior din cenusa.

Din spaima de faliment se nasc solutii din ce in ce mai ciudate si mai anormale care altereaza tendintele de corectare care vin din legile naturii. Sub acoperirea „rolului social” statul intervine de cele mai multe ori gresit si previne falimente discretionar, acolo unde lobby-urile reusesc sa gaseasca machiajul perfect pentru a acoperi o masura protectionista a oligarhiilor cu masca moralitatii si rolului social al masurii respective.

Asa s-a intamplat in SUA de exemplu prin spaima „Too Big To Fail” cand au fost salvate bancile, ca sa „nu inghete economia”. Consecintele se vad si inca decurg, neajungandu-se inca la punctul final de dezamorsare a tensiunilor din piata creditelor, greselile politicilor nefacand altceva decat sa puna si mai mult gaz pe foc prin transferarea datoriilor de la bancile private catre stat.

Exemplele sunt multe de-a lungul istoriei, poate cel mai tragic fiind colectivizarea in Romania cand sub stindardul egalitatii intre toti taranii, indiferent de dorinta si capacitatea de munca, s-a luat pamantul de la cei care munceau si produceau si s-a dat „poporului”. Consecintele se stiu, nu vom insista.

Cel mai clar semn insa al dependentei de statul „maica si taica” in Romania este raportul intre numarul angajatilor la privat si al celor la stat. Sau poate chiar mai concludent, raportul intre numarul celor care muncesc si numarul celor care traiesc din ajutoare sociale, fie ele somaj si pensii sau mai degraba sistemul de pensionare pe caz de boala care a permis oricarui roman cinstit care nu mai vrea sa munceasca sa castige si el o pensie ca omul, dand o mica spaga doctorilor. Practic oricine poate declara ca este deprimat, merge la un psihiatru corupt care il investigheaza si dobandeste pensionare pe caz de boala si ajutor social de la stat. Acesta a fost cadoul pe care politicienii l-au oferit romanilor care nu vor sa munceasca, constienti fiind ca sunt multi si voturile lor sunt acolo cand ai nevoie de ele, daca le oferi ceea ce trebuie. Masele de manevra – fie ei pensionari, bugetari sau pur si simplu someri optionali  – sunt campul de batalie al politicienilor Romaniei inca de dupa revolutie.

Din pacate, ultimele evenimente pe scena politica romaneasca nu au schimbat cu nimic metehnele politicienilor: nici victoria lui Iohannis cu ajutorul Facebook si nici revoltele de dupa Colectiv nu au dus la trezirea politicienilor si concentrarea spre un alt tip de politica si spre alte metode de a castiga increderea oamenilor.

De aici se face ca, dand un pas inapoi prin acceptarea unui guvern „tehnocrat”, politicienii s-au gramadit in cor acum sa adopte legea creditacilor, 800.000 de voturi nefiind de ici de colo. De la liberali pana la maghiari, toate culorile politice s-au ingramadit sa voteze DA, dornici fiind ca oamenii lor sa acapareze cat mai mult mesajele si sa apara in presa pentru a fi vazuti de creditaci. Unde mai pui ca guvernul Ciolos nici nu stie pe ce lume traieste iar Klaus habar nu are de-astea cu bancile, specialitatea lui fiind fizica.

Cui sa ii explici si cine sa observe, ca politicienii daca acuza acum bula imobiliara si bancile de rea credinta, primul care trebuie sa isi dea demisia ar fi Isarescu si pe locul doi parlamentul care a votat pana acum Prima Casa, acesta fiind un prim program prin care s-a stimulat in continuare bula imobiliara, dupa ce bula s-a spart. Asadar, motivul legii cu pricina ar fi ca bula imobiliara  a fost ceva rau si bancile nu au fost corecte – o aberatie logica si de drept, cata vreme nici un bancher nu a fost arestat, cu atat mai putin din cei care au reglementat. Deci, daca la nivel sistemic au fost ilegalitati si lucruri care au tradat increderea creditacilor si i-au inselat, nu ar fi firesc ca organele de stat sa opereze arestari si sa condamne public persoane si organizatii implicate in aceasta situatie? Ar fi, insa logica este greu de gasit in parlament. Prin urmare, este mult mai la indemana sa dai o lege, sa acuzi in eter bancile de rea-purtare, aiurea, fara sa arati concret cu degetul de ce si cine e de vina, ca si cum mare filosofie ar fi sa aratam cine a gresit, cine si-a incalcat atributiile si dece.

Iar daca nu e nimeni de vina, ci pur si simplu trebuie data o mana de ajutor creditacilor ca e criza, ce facem cu cei care nu au luat credite. Lor ce le dam? Pe ei cu ce ii ajutam? Nu de alta, dar cei care nu au credite, poate au muncit si au platit impozite, ca sa aiba statul bani sa finanteze Prima Casa, sa isi asume ditamai garantii de in caz  de criza o sa fie prapad, si asta cu banii celor care si-au cunoscut lungimea plapunei si au preferat sa plateasca taxele si impozitele si nu creditele la banca.

Echitatea sociala si moralitatea nu sunt insa importante cand vine vorba de voturi. Legea asta este mana cereasca pentru partide, si nu degeaba s-au grabit sa o adopte acum, inainte de 1 Decembrie, pentru a mai detensiona nitel spiritele si a elimina riscurile ca cine stie cum maine-poimaine sa iese lumea in strada si sa ceara dizolvarea parlamentului. Miscarea este o lovitura sub centura si pentru Klaus care daca mai are un neuron nu va adopta legea si o va respinde, asumandu-si totodata si oprobiul creditacilor.

Colac peste pupaza, daca mai dau turcii jos cu vreun avion rusesc si se incing spiritele, sa vezi atunci leul si CDS-urile Romaniei cum zburda. In cazul trecerii legii, ne asteapta pe langa devalorizarea monedei o crunta criza a creditelor, noi fiind deja catalogati, tara de risc prin prisma geopolitica.