Vladimir Pustan este un predicator protestant, bun prieten cu Pr. Necula de la Sibiu, acel parinte care apare cvasi-simultan la toate televiuziunile si in toate ziarele incat te si miri cum de reuseste. Iata o predica despre intamplarea de la Colectiv in care Pustan ii critica pe cei care ii judeca pe cei care erau acolo, aducand o pilda din Biblie.

Mai concret, exemplul dat de Pustan este cel de la Luca cap 13 cu doua intamplari tragice in care au murit oameni: unul cu un grup de galileeni omorati de Pilat si altul cu un grup de 18 insi peste care a cazut un turn. Dar iata versetele cu pricina:

Si erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Şi El, răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.

Teza lui Pustan este: nu faceti bine ca judecati pentru ca nici Dumnezeu nu judeca. Iata deci cum Hristos ne zice ca in astfel de situatii sa luam aminte si sa ne pocaim.

Apelul in sine este de bun simt, desi Pustan si altii ca el, care zic ca accidentul de la Colectiv a fost o pura intamplare si atat, vrea sa para a fi mai iubitor decat necioplitii care ii judeca pe rockeri si ii acuza ca sunt satanisti si de aceea au murit. Pentru ca daca nu din fatarnicie si-ar manifesta „indignarea” ca exista crestini care pot „macar sa se gandeasca” ca Dumnezeu poate pedepsi, el nu i-ar judeca pe acei crestini, pentru ca daca iubeste in primul caz, ar iubi si in al doilea …

Exista nenumarate nuante si ca de fiecare data, cearta cu diavolul este de evitat, dar noi aici nu ne vom certa ci vom incerca o clarificare a unor nuante pentru a nu ramane in ceata – caci chestiunea inca nu a fost indeajuns explicata si suntem oricum datori cu ceva explicatii, cel putin in urma articolului nostru initial in care am declarat: „au plecat imbracati in diavoli si s-au intors in cosciug”.

Mai tarziu am aflat de fapt, ca desi in inviatia trupei se mentiona „petrecere de Haloween”, in realitate, oamenii de acolo nu prea erau entuziasmati de Haloween, nu erau imbracati in constume, ci pur si simplu venisera pentru lansarea albumului. Deci pica partea cu „au plecat imbracati in diavoli” desi nu aiurea am zis astfel.

De asemenea, din afirmatia noastra s-ar intelege bineinteles – mai ales de cei cu 2 neuroni si care fiind elementari in gandire si iuti in a capta doar cuvintele dintr-o fraza si doar gesturile dintr-o vorba, nu pot sa puna un semn de intrebare ci doar catalogheaza rapid – ca noi ii judecam pe acei rockeri si ca atribuim ireconciliabil accidentul legaturilor cu dracul, atat ale momentului (Haloween) cat si ale trupei (black metal) sau mai ales ale locului (scena unde avusesera lor ritualuri satanice de netagaduit).

Aceeasi gresala o face de fapt si Pustan (si multi altii) cand considera ca toti care sunt de parere ca accidentul s-a intamplat pentru ca acolo se intampla ceva necurat, fac JUDECATA. Nimic mai gresit. Exista o mare diferenta intre a judeca pe cineva si a observa cand cineva se da singur cu capul de perete. Evident, ca nici un crestin serios nu se bucura de ce s-a intamplat si nu considera ca este bine si ca Dumnezeu a facut bine, aratandu-le lor o lectie! Este la mintea cocosului asta, nu cred ca Pustan se refera la acesti crestini, desi poate printre protestanti exista astfel de oameni – nu am idee.

Prin urmare, la ce se refera Pustan, pe cine acuza si pe cine „indreapta” el dand exemplu din Biblie? Probabil Pustan indreapta pe cei care zic ca totusi, avand in vedere ca acolo se canta rock satanic, avand in vedere ca era Haloween si ca locul era blestemat, nu poate sa nu fie o intamplare intre aceste conjunctii (ca sa folosim termeni astrologici) si ce s-a intamplat. Pentru crestinii „iubitori” ca Pustan, si sa mentionezi ceva si sa nu te arati distrus si terminat si plin de rugaciune si smerenie fata de acest eveniment, este strigator la cer si trebuie sa intelegi ca Dumnezeu nu judeca!

Dracul poate sa fie si predicator, sa stiti. Voi detalia …

Asadar, cand am vazut predica lui Pustan, am zis sa citesc si eu capitolul adus exemplu din Biblia Ortodoxa (cartea, nu site-ul), stiut fiind ca protestantii folosesc o Biblie tradusa cu picioarele ca sa se potriveasca ratacirilor lor (vezi aici ce zice un fost protestant care a investigat problema). Am deschis deci Sf. Scriptura si inainte sa dau de Cap 13, ce credeti ca am gasit, pe pagina opusa? Bineinteles, ultimele versete de la Cap. 12:

Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! (sursa)

Deci daca ar fi sa interpretam literar si superficial cum fac protestantii, sa „talcuim” un verset doar local, fara a avea tot bagajul necesar interpretarii Cuvantului lui Dumnezeu, mostenirea seculara a sfintilor, sutele de carti de talcuiri si ras-talcuiri ale unor mari sfinti luminati de Dumnezeu, cu usurinta, talcuind doar capitolul 12 am spune: Atentie, avem un Dumnezeu foarte asupru si care pedepseste si care a venit sa arunce foc pe pamant! Deci, pocaitiva! Si multi protestanti, mai ales din America (ca cei de la noi sunt „mai buni” ca ortodocsii si sunt iubitori) nu inceteaza sa marturiseasca ca vrednica este pedeapsa de cel care pacatuieste, prin urmare, trebuie sa finantam Israelul sa ii macelareasca pe palestiniei pentru ca sunt islamisti.

Foarte greu va reusi un crestin sa convinga un ateu ca Dumnezeul crestinilor este un Dumnezeu bun si nu unul rau, precum este Alah care porunceste ca cei necredinciosi lui sa fie trecuti prin sabie. Tot ateul, ca si crestinul „nepracticant” iti va arunca in ochi cu „inchizitia” si iti va aduce citate ca cel din capitoul 12, versete extrase din context, la care cu greu vom gasi un raspuns intr-un dialog de altfel imposibil. Cearta cu dracul nu duce nicaieri. Cum poti sa ii explici cuiva ca Dumnezeu vorbeste fiecaruia pe limba pe care o intelege si felul cum vorbea Dumnezeu cu evreii in Vechiul Testament este unul, pe cand felul cum ne vorbeste in Noul Tetament este altul si in nici un caz, Dumnezeu nu este rau si razbunator, desi Mantuitorul a dat multe pilde cu Stapanul care pedepseste iar Apocalipsa cel putin este infricosatoare.

Sa revenim insa la arugmentul lui Pustan: iata deci, doua accidente pe care oamenii le-au povestit Mantuitorului si Acesta i-a intrebat: credeti, oare, ca acesti galileieni au fost ei mai pacatosi decat toti galileienii, fiindca au suferit aceasta? Daca nu va veti pocai, toti veti pieri la fel! Altfel spus, nu judecati, ci luati aminte!

Pana aici, nimic deosebit, doar ca nu se contrazice cu nimic aceasta luare a minte si nejudecata cu atragerea atentiei rockerilor si altor „amatori” ca joaca cu focul duce uneori la „accidente”. Iar in cazul de la Colectiv, putem sa si scoatem ghilimelele. Moartea acelor tineri a fost intr-adevar stupida: neglijenta, incompetenta si prostie. Ne-am putea gandi retrospectiv: oare chiar aveau nevoie de foc, oare nu era indeajuns muzica lor, oare oamenii astia chiar sunt atat de infantili incat sa aiba nevoie de spectacole de lumini si fum pentru a se simti bine? Ma rog, poate eu nu inteleg (de altfel pe mine teatrul si alte arte plastice ma lasa rece), dar daca nu inteleg nevoia de foc intr-un spectacol de muzica, si mai mult nu inteleg cum de langa artificii, nu s-au gandit sa aduca si in extinctor – just in case!

Daca si cu parca, dupa ce s-a intamplat, este evident o argumentare inutila si nelalocul ei. Toti facem prostii si toti suntem predispusi accidentelor la tot pasul. Cand eram mic, imi aduc aminte ca reparam radioul bagat in priza, strangeam cu mana firele cablului ca prostul, uitand radioul un priza. M-a pazit Dumnezeu sa nu ma electrocutez decat de putine ori si doar sa ma „ard nitel”, altfel puteam fi si eu carbonizat. Dar nu doar atunci m-a pazit Dumnezeu, pot aduce mult mai multe exemple, chiar similare rockerilor de la Colectiv. Nu o voi face pentru ca ar fi nepotrivit, doar subliniez: in general Dumnezeu ne pazeste de tragedii si mai ales in lumea de astazi cu atatea avioane, trenuri, masini si centrale nucleare, „Dumnezeu tine lumea cu doua maini” cum spunea Sf. Paisie Aghioratul. Tot Sf. Paisie spunea si: „de cate ori nu si-a intins diavolul plasa sa asupra lumii, dar Dumnezeu nu l-a lasat sa o inghita” (reproducere cu aproximatie). Iata si un alt citat al Sf. Paisie:

Rar poti vedea un om echilibrat. Oamenii au devenit baterii. Cei mai multi sunt ca si cum ar avea electricitate. Cei care nu se marturisesc primesc influente diavolesti, au un magnetism diavolesc, pentru ca diavolul are stapanire peste ei. Putini sunt oamenii, fie ei baieti ori fete, ori varstnici de sunt, care au o privire curata. Demonizare! Stii ce inseamna demonizare? Sa nu te poti intelege cu lumea.

Aviz deci amatorilor de a parea iubitori si toleranti cu toti tinerii, ca si cum ceilalti care le atrag atentia nu i-ar iubi si nu le-ar pasa de ei.

Poate am lungit prea mult vorba cand era de ajuns sa subliniem: in general Dumnezeu il pazeste pe om, dar cand omul il goneste pe Dumnezeu, tragediile se intampla. Ce poate face Dumnezeu intr-un loc unde este gonit? Cum poate sa ii ajute pe oameni sa nu se calce in picioare (cum fac la Mecca) sau sa nu isi dea foc singuri. Ce poate face Dumnezeu si daca diavolul vine si zice: acestia se inchina mie, deci am drept asupra lor. Sa ii citam lui Pustan din Iov? Cred ca il stie foarte bine, caci protestantii se lauda cu Sola Scriptura lor.

Dar gresala principala prin referirea la acel citat pe care o face Pustan este ca in priml rand, situatia nu este deloc la fel: acolo a fost vorba de un accident. In primul un caz, a fost chiar vorba de evreii credinciosi care aduceau jerfta si au fost omorati (probabil pentru asta) de catre Pilat. Deci un fel de martiri. In al doilea caz, a fost vorba de un accident (s-a surpat turnul). La Colectiv nu a fost un accident aiurea, natural, care se intampla rar, etc. A fost foc aprins in mijlocul unei gramezi de oameni, carora li s-a spus dinainte ca vor avea parte de „efecte pirotehnice” si „alte surprize”. Cu cateva luni inainte, in acelasi loc, printre surprizele unor concerte similare se numarau tot aprinderi de lumanari si focuri precum si stropit public cu sange de porc (cei interesati pot cauta pe Youtube – nu vreau sa dau link ca sa smintesc pe cineva cu dracovenii de astea). Deci una e sa cazi intr-o groapa pe drum ca nu ai vazut-o si alta e sa cazi intr-o groapa pentru ca sari intr-un picior in jurul ei. Exista o mica mare nuantare, daca vrem sa facem paralela intre situatii.

Caci in cele din urma, intrebarea esentiala care se pune este: pedepseste Dumnezeu in lumea asta, sau pur si simplu are rabdare infinita si iarta orice, indiferent de ce credem si ce simtim noi? Daca da, cum de Mantuitorul a dat atat de multe pilde cu stapanul gelos care pedepseste aspru pe lucratorii cei nevrednici? Ba chiar, pe cel care i-a dat un talant si acela, stiindu-l aspru pe stapan la ingropat, deci nu a avut proprie initiativa sa il creasca, i-a luat talantul si l-a pedepsit asupru. Deci in unele pilde, Dumnezeu este chiar atat de aspru incat aproape pedepseste pe nedrept. Ce sa mai zicem de pilda smochinului cu Dumnezeu care usuca un biet pom, care macar o frunza doua, poate avea si el si care oricum nu incurca pe nimeni, caci Stapanul Lumii sigur are destul pamant unde sa creasca pomi. Iata deci ca oricat am tot incerca noi sa explicam iubirea lui Dumnezeu, nu o putem dezlipi de pedeapsa.

Pentru ca in esenta, pedeapsa este tot iubire. Dumnezeu pedepseste pedagogic pentru a indrepta. Asta trebuie sa le spunem si sa le tot repetam celor care traiesc in inselarea ca Dumnezeu iarta orice si iubeste oricum. Dumnezeu iarta, insa intrebarea este daca ne vom putea ierta noi. Judecata de Apoi, focul vesnic nu va fi altceva decat mustrarea inimi noastre ca la iubirea lui Dumnezeu am raspuns cu atata rautate. Precum fiul care isi ocaraste mama desi aceasta ii rabda orice, cu greu se iarta pe sine cand isi vine in fire, tot asa la judecata cand poate Dumnezeu ne va zice: „veniti toti in paradis, judecata nu exista!”, multi nu vor accepta si vor cere singuri sa nu Il vada pe Dumnezeu, sa nu ii simta iubirea si caldura. Singuri vor cere aceasta si Dumnezeu din iubire le va asculta cererea.

Cu adevarat un Dumnezeu Atotputernic si care este doar iubire, nu se sinchiseste de blasfemiile si rautatea diavolilor si a oamenilor. Ca un tata iubitor, Dumnezeu are grija, face „gestiunea crizelor” si nu lasa rautatea nici a diavolului nici a oamenilor sa produca haos total in lume. Dar cand dorinta oamenilor intr-un grup, intr-o colectivitate Il alunga, El asculta si ii lasa in pace. Nu le ia viata brusc, nu le trimite foc din cer, lasa darurile pe care li le-a dat (viata, aer, soare, etc) sa se rasfranga in continuare asupra lor, doar ca inevitabil, unde fuge Dumnezeu vine diavolul. Si mai ales unde este chemat, diavolul nu intarzie.

In Sfintii Aposoli gasim un episod in care putem trage multe invataminte pentru ca se potriveste poate mai bine cu cazul „colectiv” decat exemplul lui Pustan:

Şi au încercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scoţând demoni, să cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicând: Vă jur pe Iisus, pe Care-l propovăduieşte Pavel! Iar cei care făceau aceasta erau cei şapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu. Şi răspunzând, duhul cel rău le-a zis: Pe Iisus Îl cunosc şi îl ştiu şi pe Pavel, dar voi cine sunteţi? Şi sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău şi biruindu-i, s-a întărâtat asupra lor, încât ei au fugit goi şi răniţi din casa aceea. (Fapte 19,13)

Iata deci ca si dorind sa faci binele, dar neavand chemarea, te arzi, daca te joci cu focul. Nu vom lua la boabe marunte legaturile intre rock si satanism, intre Haloween si draci, etc. Vom mentiona doar ca ni se par hilare argumentele ca muzica asta e cultura, ca acolo erau numai copii buni, cu note mari, ca erau arhitecti si artisti etc. Nu negam amanuntele astea, doar subliniem ca a nega faptul ca rockul tine stindardul „libertatii” si al „nonconformismului” precum si alte sloganuri similare, insa toate „valorile” astea supreme sunt fara nici un Dumnezeu – desi cel putin rockerii nordici (black metal scandinav) au afinitati catre neopaganism – nu este altceva decat lipsa de sinceritate, tocmai din partea celor care se cred „adevarati”. Pentru argumentare, citam Wikipedia:

Unlike other kinds of metal, black metal is associated with an ideology and ethos. It is fiercely opposed to Christianity[9] and the other main institutional religions. Many black metal bands are Satanists and see Satanism as a key part of black metal. Others advocate ethnic Paganism, „often coupled with nationalism”,[171] although the early Pagan bands did not call themselves ‘black metal’ (sursa)

O astfel de pastila ar fi greu de inghitit de parintii copiilor de acolo, ca si de parintii altor rockeri, dar adevarul doare mereu si doare tare.

In final, poate merita sa schimbam tonul si incercam sa gasim un sens in toate astea. Oricat de mare raul si orice necazuri vin peste noi, daca suntem crestini le primim cu rabdare si mai ales cu increderea ca toate au un sens. Am putea enumera nenumarate scenarii: poate Dumnezeu a vrut sa ii ia mai degraba ca sa le usureze din pedeapsa (nu ca am judeca cazul in sine, discutam aici despre necazuri si morti grabnice in general). Poate Dumnezeu ingaduie astfel de tragedii pentru ca restul sa ia seama si sa se pocaiasca (precum argumentul adus de Pustan). Poate ca printr-o astfel de intamplare, multi se intorc la credinta (precum in Sfintii Apostoli, in exemplul dat mai sus). Eu tin insa doar sa aduc o mica marturie, cu o intamplare reala legata de accidentul de la colectiv.

In Craiova a murit recent de cancer la plamani un barbat cam la 45 de ani care avea doi copii: unul student la Bucuresti (rocker) si altul cam de 7-8 ani in Craiova. De boala a aflat relativ recent (cam acum 2-3 luni) – cancer la plamani in ultimul stadiu – si de murit s-a intamplat vineri cand a fost incendiul. La inmormantare, copilul cel mic a spus la mai multi oameni: „Eu stiu de ce a murit tatal meu. Daca nu murea, fratele meu se ducea la concert si ar fi murit. Si tata ar fi murit si el oricum de inima. Asa, tati a murit inainte ca sa nu mai duca fratele la concert.” Probabil copilul a auzit faptele si a legat lucrurile sau poate chiar mama sau cei din jur i-au sugerat si i-au bagat in cap povestea asta. Iata deci cate nenumarate motive pot exista in spatele unei tragedii si cum tainele lui Dumnezeu sunt de nepatruns. Desi la sfarsit le vom afla pe toate …