Unirea cu Moldova a revenit din nou in discutie in media romaneasca, pe masura ce alegerile se apropie. Si cum pana sa moara Vadim, avea cine sa se ocupe, mai nou a fost preluata de urmasii (ideologici) ai lui Vadim. Care, macar, spre deosebire de Vadim, nu au fost in situatia sa poata face ceva in directia unirii, cum a fost de exemplu Basescu.

Ca si in privinta altor chestiuni, dupa parerea mea unirea nu se va face prea curand, fiind mai probabil ca sa avem autostrazi inainte de a avea unirea, daca cine stie cum prin ce minune istorica, choke-ul [1] de viziune (si de executie) in care ne aflam poate fi cumva depasit.

Nu am inteles niciodata oamenii care baltesc in spaime ancestrale si fac o mie de calcule inainte de a face un pas. Cu atat mai putin, e greu de inteles cum in tara asta nu se gaseste un politician care sa zica: acum!, macar in privinta unirii.

Unirea, in principiu, nu e greu de facut: presedintele sau parlamentul nostru trebuie sa convinga presedintele sau parlamentul moldovenilor sa organizeze un referendum. La noi nu ar fi prea complicat, cu siguranta majoritatea romanilor ar vota pentru. La moldoveni e posibil sa fie mai complicat, desi cel putin avand in vedere ca nici macar rusilor nu le-ar displace un pasaport romanesc cu care sa poata sa se plimbe pe unde vor ei in Europa, de unde putem trage concluzia ca mai mult ca sigur si moldovenii ar vota pentru, indiferent de ce spun sondajele. Marea problema e ca sa se gaseasca deci la noi un om care sa stabileasca treaba asta, sa se faca si dincoace si dincolo un referendum. Care ar rezolva pe loc problema. Care rusi, care americani, care europeni? Ne ma intereseaza ce cred altii cand e vorba de soarta noastra? Just do it! Nu ar fi prima data …

Am mai spus si o sa repet: viitorul nostru, atat ca neam cat si individual este viitorul pe care il gandim si il facem. Se intelege ca si altii au unele ganduri cu privire la viitorul nostru si poate nu o sa ne iese toate asa cum calculam, insa daca gandim viitorul ca pe o suma a vectorilor din mintea fiecarui om si din planurile fiecarei organizatii, de orice nivel, se intelege ca vectorul cu amplitudinea cea mai mare are cele mai multe sanse sa determine directia.

Deci dorinta si aspiratiile sunt irelevante daca nu sunt materializate prin fapte si decizii ferme, prompte si entuziaste. Se intelege, ca oarecare calcul nu strica, mai ales la nivelul unui stat, dar asta tine de implementare. Actul trebuie insa implinit oricand nu exista riscuri vitale pe cand calculele depind de moment si vizeaza implementarea. Sunt calcule cu privire la CUM fac ceva, nu la DACA fac ceva, sau CAND fac ceva. Exista nenumarate metode de a determina validitatea unei strategii, cum ar fi analiza SWOT, si cu siguranta ca nu ar strica ca lucrurile sa le facem cu cap. Dar este de o mie de ori mai bine ca macar sa facem cateva greseli decat sa asteptam ca prostii sa ne pice din cer rezolvarile la toate problemele noastre.

Repet, chestiunea unirii este doar o problema, doar inca una din sutele de lipsuri de viziune, de actiune, de strategie, de reactie pe care le avem.

Romania este un stat slab si jalnic din mai multe puncte de vedere si din orice directie am privi, la orice nivel. Poate ca inevitabil, cu trecerea timpului, asa cum lumea creste, mai crestem si noi, de aceea nu putem nega progresele.

Exista insa un prag al puterii si al ambitiei peste care se pare ca nu vom trece niciodata. Se pare ca nu avem ambitia sa facem lucruri mari, se pare ca nu avem speranta ca am fi in stare sa le facem, se pare ca nu avem demnitatea sa credem ca putem face unirea, fara sa fim invitati de rusi sau de americani (desi rusii ne-au tot facut invitatii), ca sa nu mai zic de spaimele economice si analizele administrative din categoria drobului de sare.

Unirea Germaniei din anii 90 trebuia sa fie un model pentru noi ATUNCI. Unirea trebuia sa se fii facut imediat, la fel ca nemtii, cu orice risc. Din pacate, dictatorul „soft” Iliescu avea un alt plan si a pus cu marsavie interesele lui meschine deasupra interesului si datoriei pe care o avea, de a sluji poporul roman. Din pacate, vrednicii sai urmasi fie ei tehnocrati sau de diverse culori, nu au nici macar un plan al lor precum ticalosul de Iliescu, ci sunt simple papusi animate, inrobite la hamul altora, care joaca o piesa regizata de altii.

PS cu privire la Transnistria

Nu as vrea sa fiu considerat ca (blogger) populist care trateaza cu usurinta unele probleme; este evident ca de la o tastatura e mai usor sa emiti pareri decat sa actionezi din pozitii de conducere. De aceea, as dori sa abordez doar problema Transnistriei …

Transnistria a avut rolul de a fi sperietoare de ciori, care sa goneasca vrabiile – nazuintele unioniste. In realitate, in cazul unirii, rusii o sa isi retraga rapid jucariile si transnistrenii o sa ceara sa fie si ei integrati, dupa ce o sa ii fugareasca pe conducatori si cum l-am fugarit noi pe Ceausescu. Deja Transnistria nu mai are un rol in contextul conflictului cu Ucraina, rusii avand probleme si cu tranzitul aerian, daramite cu cel terestru. Nu mai zicem ce ar insemna sa incerce sa miste ceva, avand in vedere ca ucraineeni abia asteapta sa dovedeasca europenilor implicarea directa a Rusiei in conflict.

Deci unirea Moldovei cu Romania, este ultima grija a rusilor, e ca si cum avand o casa cu garaj, atunci cand imi arde garajul pe mine ma mai intereseaza ca a luat foc gardul. Adica Romania e mult mai departe de rusi decat Ucraina, care este deja cap de pod al NATO si este doar chestiune de timp pana cand  vreun presedinte american nebun va decide sa trimita trupe americane in Ucraina – ucraineeni deja au facut oferta americanilor sa plaseze nucleare la ei …

Asadar, eu nu inteleg de ce la atatia ani de la inceperea conflictului si la un an deja de la un armistitiu promitator care a calmat apele in Ucraina, Romania inca sta cu mainile in san. Este adevarat ca probabil americanii se opun, dar americanii se opun la multe lucruri si nu au cu ce sa ne opreasca sa facem unirea, asa cum nu i-au oprit nici pe turci sa bombardeze kurzii.

~ ~ ~ ~

NOTE

[1] choke – Substantiv [engl] 1. înăbuşire 2. sugrumare 3. înfundare (a unei conducte etc.)