Hillary Clinton nu pare proasta. Insa in dezbaterea prezidentiala de luni a lansat cateva idei care daca sunt ceea ce crede ea, Clintoneasa este o comunista get-beget si nu are nici cea mai vaga idee despre capitalism si piata libera. Cea mai periculoasa idee lansata de Clintoneasa a fost ca „muncitorii trebuie sa castige o parte din profiturile unei compani pentru ca ei contribuie la realizarea profiturilor si prin urmare au dreptul sa acapareze si parte din profituri” (citat aproximativ).

Ideea asta a stat la baza comunismului, insa in vremuri de criza ca cele de astazi in care tehnologia o sa muste treptat din ce in ce mai mult din painea clasei muncitoare, astfel de idei populiste pot prinde. Clintoneasa nu cred sa gandeasca ea asta, ci probabil a lansat ideea doar din populism ieftin, in speranta de a musca din voturile clasei muncitoare fara studii superioare care sunt baza electorala a lui Trump.

Sa analizam mai putin ideea in sine. In primul rand, o piata libera permite fiecarui muncitor sa ceara ce isi doreste el de la patron. Unii pot cere salarii mai mari, dar alti poate pot cere masini de serviciu, telefoane mobile sau timp de lucru preferential. Pentru unii e important sa lucreze de acasa, pentru altii e important sa aiba un loc de munca curat, sa aiba un birou mare si luminos, sa aiba asigurari medicale scumpe etc. Piata libera ofera aceasta posibilitate, nu trebuie statul sa vina sa oblige patronul sa imparte profitul cu angajatii.

Dar sa zicem ca sunt conditii dificile in piata muncii si oamenii nu isi permit sa schimbe companiile, nu au mult de ales. Ce isi doreste in primul rand un angajat este sa isi primeasca salariul la timp, indiferent de cum merge compania. Daca angajatul vine si cere patronului parte din profit, patronul va fi nevoit sa taie din salarii pentru a realiza profitul, ceea ce probabil nu va conveni angajatului. De fapt, ideea in sine, nu este nici macar una populara: daca angajatii ar fi interesati de parte din profit (cu tot ceea ce inseamna asta – vom vedea mai departe) si-ar da demisia si si-ar porni si ei propriile afaceri. Ce isi doreste in primul rand un angajat este sa nu aiba stresul unei afaceri si sa aiba garantia unui salariu. Evident, sunt si angajati care si-ar dori sa aiba propria afacere dar nu isi permit din diverse motive, insa in lumea reala, fiecare om de afaceri a fost mai intai angajat si cand nu si-a mai dorit sa traiasca doar din salariu, si-a pornit propria afacere.

A fi angajat are unele avantaje: nu te intereseaza cum merge afacerea, nu vrei sa iti faci probleme daca vei face sau nu profit, daca vei reusi sa faci sau sa nu faci bani. Ca angajat nu iti convine ca atunci cand o afacere nu este profitabila sa nu primesti salariul ci iti doresti siguranta unui salariu lunar.

Profiturile sunt un animal complicat, prea usor tratat de comunisti. Nici o afacere nu are siguranta ca va face profit. Daca faci afaceri, nu ai habar daca vei face profituri (evident, nu e cazul afaceristilor de partid din Romania) si daca vei face, nu ai habar cat de mari vor fi acestea. De fapt, in timp ce urmaresti profitul, e posibil sa te trezesti cu pierdere. Se gandeste oare Clintoneasa ca daca muncitorii trebuie sa castige parte din profit, ei trebuie sa contribuie si atunci cand sunt pierderi, sa aduca bani de acasa? Sau cand sunt investitii, se gandeste Clintoneasa ca daca angajatii vor parte din profit, trebuie sa contribuie si ei la investitii?

Patronul isi asuma riscul, prin urmare e firesc sa isi asume si toate profiturile asa cum isi asuma si toate pierderile. Daca vrei siguranta unui salariu, vrei un salariu fix indiferent de cum merg lucrurile, atunci nu ai dreptul la parte din profit pentru ca nu ti-ai asumat si parte din risc. Da, muncitorul munceste, dar si-a primit plata pentru munca sa. Patronul nu primeste salariu pentru munca facuta ci decat daca face profit. Daca nu este profit dupa ce toti angajatii isi primesc salariul, patronul nu castiga nimic. Nici nu mai vorbim de alti factori pe langa risc, cum ar fi ideile, pregatirea, motivatia, stresul si toate cate trebuie sa care in spate un patron si pe care un angajat nu le are nici pe-aproape.

Din pacate, in dezbatere, Trump nu a fost pe faza si nu a avut curajul sa abordeze chestiunea, nu a avut inspiratia sa dea aceste raspunsuri evidente si prin urmare a pierdut si oportunitatea sa demonstreze ca Clintoneasa nu e in stare sa ajute afacerile pentru ca in primul rand nu intelege cum functioneaza o afacere.

De altfel, Clintoneasa, ca si Obama, nu au avut niciodata o afacere si nu inteleg deloc ce inseamna o afacere. Sau poate inteleg, dar nu asta conteaza pentru ei, ci ca varfuri de lance ale Noii Ordini Mondiale in care guvernul va deveni singurul tatic care are grija de toti fii patriei (un Hyper-Soviet Global), ei tot repeta aceste mantre, ca oamenii de afaceri trebuie sa imparta totul cu toti ceilalti, daca ai o afacere, succesul ei nu iti este datorat tie, ci altora …

Trump a ratat sansa ca legandu-se de aceasta idee comunista a Clintonesei, sa o prezinte pe asta ca continuatoare a ideilor lui Obama. Dar nu a ratat doar asta, dar Trump a ratat si sa o taxeze pe Clintoneasa cand aceasta a declarat ca scutirile de taxe din vremea lui Bush au dus la criza financiara din 2008. Nimic mai mincinos! In realitate Bill Clinton a fost cel care a desfiintat legea Glass-Steagal care interzicea bancilor sa joace la pacanele cu banii clientilor si a dus astfel la criza din 2008. De altfel, Clinton a fost inclus de revista Time intr-un top al celor mai „importanti” 25 de oameni care au cauzat criza din 2008.

Mai multe comentarii despre cum a ratat Trump sa fructifice mingile ridicate la fileu de Clintoneasa, puteti gasi in comentariile lui Peter Schiff: