Acum ca au castigat neo-comunistii, ne-am pune intrebarea: oare ce o sa se intample?

Perspectivele erau oricum negre pentru Romania, indiferent de cine ar fi castigat, in primul rand din cauza situatiei geopolitice. Urcusurile si coborasurile noastre sunt in primul rand legate de UE, cu o amplitudine data mai ales de defazajele de momentum, in sensul ca noi fiind mereu defazati cu trendurile din UE (blestemul periferiei) cand UE creste prea mult, ne trage vrem / nu vrem si pe noi rostogolindu-ne iar cand UE raceste, noi facem pneumonie.

Asa se face ca in 2008 am avut o cadere mult mai mare decat alte tari lovite de criza si acum avem o crestere (mai ales in cifre) care il cam sperie pe Mugurel care inca este speriat ca un iepuras mic de riscul inflatiei, in ciuda faptului ca desi incearca sa produca un amarat de 2% de cativa ani, nici macar cu cresterile salariale din ultimul an nu a reusit. Insa Mugurel are dreptate sa fie speriat: inflatia este o bestie care nu moare niciodata, oricat de mare ar fi balaurul deflatiei.

Vremurile cand UE a cam fost singurul determinant al trendurilor pe meleaguri mioritice e posibil insa sa se termine curand prin castigarea alegerilor de catre Trump si mai degraba prin deteriorarea rapida a relatiilor intre SUA si Rusia. De unde, nu e greu sa prevedem ca in curand se poate ca trendurile sa nu mai corespunda si Romania sa capete noi miscari, mai putin sincronizate cu vestul si mai mult senzitive la tensiunile SUA-Rusia si mai ales la posibilitatea unor escaladari.

Sa simplificam insa cadrul in care ne plasam si sa mergem doar pe un singur scenariu: balteala din UE continua fara socuri prea mari, SUA-Rusia nu incep confruntari directe ci continua prin proxy-uri, iar China nu intra inca in implozie. Caz in care deflatia la nivel mondial va continua, caz in care dobanzile vor ramane la fel de joase si poate trendul de scadere chiar se va mentine, mai ales in UE care are inca de recuperat fata de FED si BoJ. BCE de altfel a anuntat prelungirea programului de „stimulare” pentru banci inca un an, deci cel putin un an, dobanzile in UE vor fi inca scazute. Si cum bondurile romanesti se invart inca intre 3-4%, cu mult peste ce pot gasi investitorii in vest si cum deficitul este inca sub control, cel putin un an, mari socuri nu pot avea loc, ba chiar PSD-istii vor putea sa deschida conducta la „investitii” prin emiterea de obligatiuni, pentru a rasplati rabdarea si munca asidua a tutulor tovarasilor din firmele partidului care au contribuit la o asemenea reusita.

Cu un raport al datoriei din PIB infim comparativ cu Ungaria si cu un rating similar, Romania se mai poate indatora mult si bine fara sa sufere consecinte prea curand. Nu cred ca sunt prea optimist daca declar ca PSD-istii o sa poata marii cate salarii si pensii vor ei pe datorie si pot sa faca cate investitii pot duce firmele partidului, caci costul creditarii nu o sa sara inca atat de mult incat sa fie nevoie de FMI. La urma urmei, de ce tipareste BCE bani, nu ca sa ajunga in economie? Mai cinstit sau mai necinstit, acesti bani o sa ajunga in final in economie, chiar daca o sa treaca mai intai pe la tovarasi, dar si impozitele pe case si masini de lux, ca si TVA-urile pe calatorii exotice sau iPhone-uri la discretie, in cele din urma tot in economie ajung, nu-i asa? Trickle-down economics, versiunea rosie …

Lasand gluma la o parte, Romania se poate indatora inca fara probleme, singura problema fiind insa unde se duc acesti bani, mai precis: cu acesti bani va reusi noul guvern sa dezlege sireturile care franeaza in prezent dezvoltarea: infrastructura si taxele? Chiar daca va rezolva doar una dintre acestea, economia tot va fi blocata: chiar si cu taxe scazute, fara infrastructura, economia noastra nu mai poate creste. Chiar si daca vor face sute de autostrazi, fara taxe scazute, idem. Evident, economia la care ma refer eu, este economia actuala: mici fabrici de productie lohn cu adaos mic, ceva IT si ceva agricultura, pe langa domeniul auto deja ajuns la maxim ce poate da. O altfel de economie, nu vad cum se poate dezvolta in Romania prea curand. O economie in care sa avem industrie cu adaos marit, companii inovatoare sau productivitate crescuta nu vom avea partea prea curand in Romania, sunt doar vise utopice, pentru ca in primul rand nu mai avem materia prima cenusie necesara acestei dezvoltari: toti oamenii capabili si de valoare au fugit deja. Antreprenoriatul este de asemenea o utopie, micul afacerist roman nu va trece niciodata in mare antreprenor fara angajarea intr-un partid, unde poate trece brusc la un al nivel de afaceri: fonduri europene, achizitii pentru stat, SEAP-uri si alte de-astea.

Poate va intrebati insa: cand va lovi bumerangul maririlor salariale? Eu nu as pune insa intrebarea cand ci mai ales unde. Din experienta trecuta, maririle provocau deficite, deficitele cresteau riscul de tara, costul imprumutarii crestea si trebuia sa chemam FMI-ul, sa taiem si sa speram. Asta ar fi pe scurt experienta noastra din 2008. Inainte insa, maririle loveau in inflatie: guvernul marea salariile, oameni aveau bani, cumparau, importurile cresteau si cursul era lovit. Dupa cresterea cursului urmau maririle de preturi care se simteau de la energie electrica si alte utilitati, pana la cartoful din piata. Taranii se vaietau ca trebuie sa mareasca si ei preturile pentru ca si benzina s-a marit.

Dupa cum am explicat, costul creditarii probabil nu o sa creasca prea curand, avand in vedere ca inca suntem in urma cu datoria comparativ cu alte tari. Investitorii nu se uita la ce face guvernul cu banii, Romania este inca minuscula si marile fonduri probabil se uita doar la cativa indicatori si poate nici atat, se uita la ce rating dau agentiile sau unele banci. Hazadrul moral este atat de raspandit in ziua de astazi inca nu cred ca o sa aiba de suferit costul creditarii la bondurile Romaniei pentru ca investitorii o sa se uite pe bilantul guvernului sau pe bugetare si o sa descopere unde se duc costurile. Cursul insa este o alta poveste: aici este totul simplu, intrari – iesiri. De asemenea, rezerva BNR a atins recent maximul tuturor timpurilor si BNR si-a mestesugit de-a lungul timpului tehnicile de absorbtie a socurilor provocate de mici variatii care pot produce trenduri. Nu stim insa intentiile lui Mugurel si in ce masura va reusi sa se inteleaga cu noul guvern, mai ales dupa ce PSD-istii l-au cam injurat cand s-a dezbatut Legea Darii in Plata.

Cu privire la relatia PSD-Mugurel, este de asemenea un mare mister cine e mai tare. In sensul ca, daca se pune problema, cine pleaca primul sau mai bine zis, poate Mugurel sa fie dat jos daca PSD-ul vrea? Cred ca asta e de fapt, unul dintre cele mai mari secrete in Romania, desi eu tind sa cred ca Mugurel e mai tare, avand in vedere ca din 90 sta pe acelasi scaun depasindu-l nu doar pe Iliescu dar in curand si pe Ceausescu care a domnit „doar” 22 de ani, pe cand Mugurel are la activ deja 23 de ani. De altfel, daca cine stie cum PSD ar reusi sa ne scape de Mugurel, ar fi probabil cea mai mare realizare a democratiei romanesti de la castigarea CDR-ului incoace.

Pe langa mariri de salarii si eventualele mici taieri de impozite, care probabil vor fi compensate cu atentie cu alte taxe sau impozite ascunse cum ii sta in traditie PSD-ului (a se vedea impozitul pe stalpi), mari schimbari nu au ce sa se intample, in domeniul economic, in afara zgomotului politichiei si al ciorovaielilor inevitabile, cauzate de micile … probleme de coruptie din partid care vor fi spalate prin botezul votului, nu fara insa a face ceva valuri.

Consecintele maririlor se vor incadra pe acelasi trend de pana acum, al cresterii consumului si a importurilor. Majoritatea parlamentara ar trebui teoretic sa permita partidului demararea de proiecte ferme si clare de investitii in infrastructura, ceea ce teoretic va ajuta la reducerea somajului, caci alte beneficii, nu vad cum. Problema complicata insa, avand in vedere ca salariul minim care determina si ajutorul de somaj este si el marit si asistam la un fenomen pervers al socialismului romanesc: cu un ajutor de somaj si cu niscavai munca la … liber, nu prea mai renteaza sa te angajezi, de unde si deficitul de forta de munca de care se plang deja multe mari compani si care a afectat pe alocuri deja unele proiecte.

Cred insa ca efectul cele mai dezastruos pe termen mediu va fi exodul tinerilor si al valorilor. Cum UE are continua nevoie de forta de munca, atat de mare nevoie incat in Germania s-au gandit sa aduca sirieni, romanii care nu isi gasesc un loc aici au biletul de plecare in buzunar. Ca noutate, poate diferenta va fi momentul deciziei, in sensul ca multi tineri vor pleca deja din perioada de studii si nu vor mai incerca mai intai sa reuseasca aici sau sa astepte sa se schimbe lucrurile, caci speranta a murit deja.