Am tot amanat sa scriu un articol de previziuni despre 2017, ca si sa fac obisnuita evaluare a previziunilor facute acum un an cu privire la anul 2016. Incep pe scurt cu prima urmand sa sar peste a doua, timpul fiind din ce in ce mai scurt, ca si motivatia.
In primul rand anul 2017 va fi clar determinat de Trump. Poate niciodata in ultimul timp, trendurile nu au fost la fel de legate de ce va face Trump, in mainile lui Trump putand sta orice scenariu intre o revenire spectaculoasa, si o cadere si mai fatala, poate chiar „the big one”.
Cu privire la UE, anul 2016 ne-a adus o mica mare supriza: Brexit, care desi pare o mica fisura in blocul UE, este de fapt un eveniment din categoria „un sut inapoi, un pas inainte”. Fara echilibrarea Marii Britanii, fara puterea si maretia acestei tari, fara istoria democratiei britanice si curajul euroscepticilor britanici care formau un echilibru si puneau piedici deraierilor eurocratilor cu porniri dictatoriale, UE are liber la „transformare”. In ce va consta aceasta transformare, ramane sa vedem. Cu privire la UE, 2017 ne poate aduce inca o mica mare surpriza in Germania si / sau in Italia unde avem alegeri. Dar nu cred ca lucrurile sunt inca scapate de sub control de tovarasii de la Bruxelles, unitatea prin haos fiind inca in desfasurare pe viteza accelerata inainte. Singurele sincope – ca sa le zicem asea – vor fi cel mult un mic bump pentru a produce in salt si mai mare inainte in unificarea fiscala – principala etapa care se urmareste in acest moment in UE.
Iata insa unde ne aflam la inceput de an:
- SUA: crestere de salarii record de la 2009 incoace
- UE: economia a terminat anul cu cea mai mare crestere din 2011
- SUA: cresterea preturilor in imobiliare depaseste cresterea costului dobanzilor
- SUA: productia de bunuri in SUA are o expansiune maxima in 2 ani
- Germania: inflatia revine intr-un ritm constant
Totul pare o victoria a keynesianismului, nu-i asa? Ne-am intors la normal, nu-i asa? Pana si in amarata Romanie – o tara irelevanta la coltul lumii, PIB-ul creste si salariul minim explodeaza.
Dincolo de aceste stiri insa, in 2016 indatorarea a crescut si ea la un ritm record. Nu va plictisesc cu cifre. Cert este ca intreaga economie globala a tras o betie nemaivazuta in ceea ce priveste indatorarea. Consecintele acestei indatorari se vor vedea insa in viitor. Anul 2016 a fost anul bunastarii: toti si-au schimbat masinile, bogatii au cumparat case si imobiliare fiind incurajati de dobanzile mici si de preturile mici la materiale de constructie, lumea a consumat. Totul pe credit. In continuare, va urma insa contractia: dupa betie, vine mahmureala.
De la directorii de companii listate la bursa care facand datorii (din canza dobanzilor mici) au cumparat inapoi actiunile in numele firmelor si au crescut astfel pretul actiunilor, avand astfel sansa sa para eroi in randul propriilor actionari, pana la guvernanti care isi ascund incompetenta si prostia de a stimula in continuare o crestere pe credit in spatele unor rezultate efemere cauzate de explozia consumului, toata lumea a redevenit optimista.
Singura certitudine in stiinta economica – ciclul – nu poate fi evitat. Precum ciclul anotimpurilor, ciclurile economice „iarta” greselile structurale in perioadele de boom si „taxeaza” lipsa masurilor anticiclice de acumulare si restructurare in perioadele optime, de crestere.
Trebuie totusi sa subliniem si sa accentuam: nu stim daca ciclul boom-ului s-a fumat deja. 2017 poate sa fie un an la fel de extravagant sau si mai expansiv decat 2016, chiar daca cresterea se va face in continuare pe credit si chiar daca sistemul financiar nu va fi inca restructurat fiind tinut pe linia de plutire de dobanzile negative.
Exista insa semne ca dobanzile vor incepe sa creasca in 2017, semnalul fiind dat de Fed in ultima luna a anului trecut. Sunt insa doar semne, Fed-ul calcandu-si prognoza si in 2016 cand de asemenea a preconizat 3 cresteri in 2016. Sa vedem insa care ar fi semnele, ce anume ar determina bancile centrale sa inceapa procesul cresterii dobanzilor.
Primul semnal de departe ar fi faptul ca cumparatorii de bonduri nu se mai multumesc cu dobanzi mici ci pun presiune, cerand dobanzi din ce in ce mai mari. De asemenea, guvernele nu mai pot justifica mentinerea dobanzilor mici, avand in vedere „revenirea” economica.
As face aici o mica paranteza. Este general acceptat ca bancile centrale pot manipula dobanzile si le pot tine jos. Aceasta este partial adevarat. Fed-ul poate sa cumpere obligatiunile guvernamentale pe termen scurt (2 ani) si sa mentina astfel o dobanda mica insa pe 10 ani nu are ce sa faca, dobanzile sunt reglate de piata, desi evident ca Fed-ul are o mica influenta de a mentine sub control si aceste dobanzi prin interschimbarea cu cele pe termen scurt.
Cu privire la Fed, in ciuda intentiilor si cvasi-independentei, un cuvant important il va avea de spus Trump. Trump are o un program de investitii fantasmagoric care presupunea indatorarea si mai mare a guvernului in vederea cresterii investitiilor si a reducerii taxelor. In plus, renuntarea la Obamacare va creste si mai mult cheltuielile guvernamentale de unde o crestere a investitiilor si a cheltuielilor coroborata cu o crestere a dobanzilor este fatala, plata dobanzilor fiind problematica chiar la nivelul actual de indatorare.
Iata deci cele doua presiuni din ambele parti asupra dobanzilor: Fed-ul si piata ar cam dori cresterea. Fed-ul oricat de mult ar dori intoarcerea la normal, nu prea poate sa o produca, de unde si pasii inceti, in trepte homeopate de 0,25%. Pe de alta parte, Trump are nevoie de bani care nu pot veni decat din indatorare.
Cu privire la celelalte banci centrale, acestea de obicei urmeaza trendul stabilit de Fed, desi BCE a ramas cu mult in urma la tiparnita din cauza rezistentei nemtilor. BCE mai are deci cel putin un pas doi de facut pentru a ajunge din urma Fed-ul. Desi BCE-ul are mari probleme cu multe banci mari, deleveraging-ul bancilor europene fiind cu mult in urma celor americane care au beneficiat de fonduri mult mai mari pentru a arunca sub pres gunoiul.
BCE-ul e de asteptat sa nu faca miscari prea bruste, avand in vedere alegerile din Germania si Italia, dar o crestere usoara nu este deloc imposibila, mai ales avand in vedere inflatia din Germania si spaima traditionala a nemtilor fata de inflatie. Daca Doamne-fereste! inflatia chiar incepe sa scoata coltii in zona Euro, nemtii o sa fie primii care sa il traga de ureche pe Draghi care fiind strans cu usa nu va avea incotro si va trebui sa faca un prim pas, chiar daca simbolic, sau homeopat, similar Fed-ului.
Iata deci cateva mari necunoscute, rezumate pe scurt:
- se va tine Fed-ul de cuvant facand 3 cresteri care chiar daca infinitezimale (de 0,25) vor produce deja un trend si vor forta celelalte banci centrale sa ii urmeze?
- daca da, cum va reusi Trump sa se tina de programul de investitii promis, costul dobanzilor fiind din ce in ce mai greu de purtat
- va schimba si BCE macazul, avand in vedere ca dobanzile negative sunt deja o frana cel putin pentru nemti unde inflatia a repornit?
- o eventuala intoarcerea a trendului dobanzilor la BCE va avea repercusiuni drastice in UE, mai ales pe porcusori, fie ei mai mici sau mai mari; Italia, Grecia, Spania chiar si Franta vor avea costuri insuportabile cu costurile, Italia doar ce a cumparat o banca Too Big To Fail, iar abia acum cateva luni Deutsche Bank era pe marginea prapastiei, nici macar din cauza dobanzilor;
Cu privire la noi, principala intrebare este daca guvernul va reusi sa vanda obligatiunile. Excesul de lichiditate pe piata interna pare sa creeze premizele unei expansiuni a datoriei suverane, insa sa nu uitam ca anul trecut o emisiune moderata a fost ratata, bancile zicand „nu, multumim, la pretul asta nu ne intereseaza”. Cursul chiar daca se va mentine constant, fiind garantat de buffer-ul de valuta de la BNR, o crestere de dobanzi in UE se va rasfrange amplificat in Romania, din cauza exodului capitalului. Dupa parerea mea, primul salt pe pozitiv la dobanzi in zona Euro va provoca mari socuri pe piata noastra, singura explicatie pentru excesul de lichiditati actual ar fi faptul ca bancile mama nu se grabesc cu returnarea profiturilor si de asemenea marile corporatii, preferand o dobanda de 1% la noi decat dobanzi zero sau negative in afara.
@admin Asta inseamna ca ROBOR nu va continua sa creasca decat daca FED si BCE vor mari dobanzile?
depinde de balanta de plati si deficitul bugetar desi balanta deocamdata pare sa nu fii afectat nimic deocamdata; dar ROBOR nu a inceput sa creasca; crestere o sa fie cand sare de 4% in 3-4 zile
@admin Ati observat ca incidele ROBOR 3M a inceput sa se miste in sus, e aproape de 1% ?
deocamdata semnalele BCE sunt departe de ce ma asteptam eu, semn ca economia sta mult mai prost incat nu au nici macar curajul sa lanseze anunturi de revenire la normal; Fed-ul de asemenea tergiverseseza desi nu prea: http://www.marketwatch.com/story/fed-to-take-historic-leap-into-the-unknown-2017-09-14
Dumnezeu sa ne ajute ! Uitati un articol al lui Calin Rechea de pe bursa. ro care afirma cam acelasi lucru, vom avea parte de o politica ultra relaxata multa vreme de acum incolo
http://www.bursa.ro/cat-de-aproape-este-recesiunea-globala-si-a-noastra-324847&s=international&articol=324847.html
„Într-un raport recent referitor la starea economiei, analistul Florin Cîţu estimează că rata inflaţiei va ajunge la 4% în 2018, pe fondul unui deficit bugetar de peste 4% şi a unui deficit de cont curent de peste 5%, peste pragul de alertă al dezechilibrelor externe.
În aceste condiţii, dobânda de politică monetară ar trebui să crească până la 4,5%, de la 1,75% în 2017.
Deşi scenariul lui Florin Cîţu include o „frână” monetară apăsată în condiţii de panică, acesta nu reprezintă o reacţie plauzibilă a Băncii Naţionale a României.
De ce? Pentru că, inclusiv la nivel european, sunt aşteptate presiuni politice pentru menţinerea cadrului ultra-relaxat de politică monetară.
În cadrul unei conferinţe de la Berlin, Jens Weidmann, preşedintele Bundesbank, a declarat că „BCE se confruntă cu riscul presiunilor pentru menţinerea politicii monetare ultra-relaxate în scopul susţinerii bugetelor naţionale”, după cum scrie Reuters, care mai subliniază că „BCE a devenit cel mai mare creditor al guvernelor din zona euro”.
Dar nu spun tratatele europene că aşa ceva nu este permis? Ba da, însă nimic nu mai contează când realitatea economică trebuie suprimată cu orice preţ.
La fel va acţiona şi BNR în ceea ce priveşte dobânda de politică monetară, deoarece o dublare a acesteia nu va arunca în aer doar Prima Casă, ci şi bugetul ţării, aflat de atâtea decenii pe mâna unor incompetenţi iresponsabili.
Da, recesiunea globală este foarte aproape, iar noi suntem, ca de obicei, nepregătiţi, dar gata să acceptăm scuzele nefondate ale autorităţilor, cu privire la influenţa determinantă a factorilor externi.
Unde vă „petreceţi” recesiunea prin care vom sărbători centenarul Marii Uniri? „
orice previziune este iluzorie; au fost previziuni ale unor (fost) „profeti” cum era Peter Schiff sau Marc Faber insotite explicatii complexe, analize, charturi etc; lumea e prea complexa ca sa spui ca la anu va ajunge inflatia la 4% cand Isarescu nu stie ce sa faca ca sa scoata un amarat de 2%; dupa mine, e foarte posibil ca si dupa o dublare a salariului minim sa nu ajungem la inflatie si nici sa nu sara dobanzile; traim intr-o lume a irealului in care niciun mecanism al pietei nu mai functioneaza; este o situatie de limpezire a apelor care va dovedi in ce masura bancile centrale pot controla „situatia” si pot evita recesiunile si crizele (inca perfect posibil) sau „limpezirea” e doar impinsa cu piciorul mai departe, cumuland tensiunile, impingand datoriile catre state in asteptarea unei mari crize globale in care statele sa intre in faliment si organizatiile suprastatale sa conduca lumea inspre o mare unitate deoarece „altfel nu se mai poate”
@admin – inca o chestiune ce nu o inteleg. Avem o crestere economica de 5,7% in primul trimestru in principal bazata pe consum, investitiile sunt la minime istorice, creditarea a ajuns iarasi la cote alarmante(fondurile la Prima Casa s-au epuizat deja la majoritatea bancilor in luna iunie), avem deficit bugetar, toate arata ca farfuriile urmeaza sa se sparga.
Intrebare – in contextul economic pe care il avem, Isarescu va putea tine dobanda la valori mici doar modificand-o din pix ?
noi suntem legati ombilical de UE; Isarescu are marja de manevra mica, el nu face decat sa execute programul cu care bine de la patronii lui de la BIS: https://chiazna.ro/6682/banca-bancilor-centrale
evident ca Isarescu daca ar face ce trebuie sa faca – protectia monedei nationale, ar mari dobanzile si ar proteja leul de eventuale socuri prea puternice; am vazut cat de slab sta leul pe aceasta coarda periculoasa pe care baleiasa cand apar cele mai mici tulburari politice; sensitivitatea excesiva este semn al unei monezi slabe;
Isarescu are insa in apararea lui si pe prostii de romani care muncesc in afara si isi trimit banii inapoi in tara ca sa isi faca case in care nu vor sta niciodata pentru ca nu se vor mai intoarce; fluxul mare de valuta care vine de la romanii care muncesc acopera dezechilibrele formate prin consum care altfel ar detona moneda si dobanzile; parerea mea e ca intrarile „gri” sunt mult mai mari decat sumele masurate prin canale oficiale; BNR nu prea stie cat se plimba prin Western Union si nici prin banci; romanii aduc mult mai multi bani decat cifrele vanturate;
@admin Florin Citu (despre care Gheorghe Piperea spune ca e prea pesimist in previziuni) spune ca dobanda va ajunge undeva la 4,5% in primavara lui 2018, pe cealalta parte Calin Rechea sustine oarecum ideea dumneavoastra afirmand ca asupra bancilor centrale exista o presiune politica astfel incat acestea sa mentina dobanzile la valori foarte mici, insa tot el spune ca Banca Angliei va fi cea care incepe cu majorarea dobanzilor
http://www.bursa.ro/?s=international&articol=326656
nimeni – nici macar bancherii centrali – nu pot prezice unde o sa fie dobanzile; economia si societatea in general e prea complexa; bancherii centrali – cei care decid dobanzile – fac acum doar un joc de acrobatiuni cu farfurii; deocamdata titirezul se invarte, dar este sigur ca puterea centrifuga o sa se consume in curand si tot teancul de farfurii sa cada jos
nemtii explica mai bine: https://www.youtube.com/watch?v=t6m49vNjEGs
4,5 – mie mi se pare prea optimist Citu, in sensul ca daca noi credem ca o sa mai avem o societate in momentul in care la noi o sa ajunga 4,5% dobanzile suntem extrem de optimisti
@admin Chiar s-ar merita sa scrieti un nou articol pe acest subiect. Pe mine personal ma intereseaza pentru ca imi doresc sa cumpar un apartament, bineinteles ca pentru asta am nevoie de un credit, dar cum in ultimii 2-3 ani dobanzile au fost la minime istorice preturile in Cluj Napoca au luat-o razna, un apartament cu 3 camere, 65 mp, etaj intermediar poate depasi 95.000 de euro.
In cazul unui credit, daca dobanzile vor exploda candva in urmatorii 2 ani costurile pentru un amarat de apartament ar fi colosale.
Oricum, in acest moment sunt foarte debusolat, nu stiu cum sa procedez, sa imi iau acum un credit sau sa mai astept?!:-S
nimeni nu poate prezice dobanzile pe termen lung; teoretic insa daca se maresc o sa fie nasol nu doar pentru cei cu credite cat mai ales pentru state; cam asta ar fi motivul logic pentru care suntem indreptatiti sa spunem ca dobanzile nu mai pot creste si in nici un caz nu pot creste cum a fost in criza din 2008; dar logica nu este o garantie pentru ca logic nici nu puteam ajunge in situatia actuala in care bancile centrale nu pot sa mareasca dobanzile, creditarea nu ajunge in piata ci bancherii joaca poker cu banii imprumutati la costuri zero, sugand ca o sugativa pe orice fraier care cauta randamente in ziua de astazi cand economisirea si investitiile sunt penalizate;
nimeni nu vrea dobanzile mari, doar daca nu cumva sunt niste nebuni pe la bancile centrale care vor sa distruga lumea; preturile la imobiliare au luat-o razna, dar o sa existe un echilibru; in cele din urma, daca o sa explodeze aiurea ca in anii dinainte de 2008, nici nu are rost o achizitie; un pret corect pentru un apartament nu trebuie sa depaseasca 20 de ani salariul mediu pe economie, era pe undeva un calcul
exista insa si piedici la cresterea preturilor imobiliarelor la noi: depopularea pe de o parte si competitia pe de alta: creditarea fiind accesibila si bani existand pentru investitii, o sa fie din ce in ce mai multe apartamente si prin urmare cererea sporita o sa tina preturile sub control; pe asta se bazeaza si Isarescu si nu creste dobanda, repetand mereu mantra inflatiei; insa eu nu sunt sigur ca preturile au crescut cu adevarat; sunt de acord ca a crescut pretul CERUT, dar nu am auzit pe nimeni sa faca vreo achizitie la preturi de astea, cerute; din contra, ultimele vanzari de care am auzit eu in ultimele 2-3 luni sunt chiar mai bune ca la preturi de acum un an; e adevarat ca e imposibil de stiut situatia reala, dar nici cei care declara preturile crescute nu au dovezi de vreme ce nu exista un index imobiliar; sa nu uitam ca „semnale” de revenire a pietei imobiliare s-au tot dat;
am avea semnalul pietei auto care a crescut si unde datele sunt certe; dar o masina este la 10% din pretul unui apartament si cu toate maririle de salarii minime, oamenii nu uita ce s-a intampla in 2008 si nu cred ca se arunca sa inghita preturi mai mari ca in occident; sa nu uitam ca pana si in vest, preturile la apartamente nu sar prea mult de 100.000 EUR, prin urmare … un apartament de 3 camere 65mp (probabil an vechi) in zona buna in Craiova este maxim 50.000 EUR
@admin Referitor la BNR, va asteptati sa modifice dobanda anul acesta? Multumesc
in niciun caz: Isarescu o sa mareasca dobanzile cand nu o sa aiba incotro, la fel ca in 2008; desi marirea dobanzilor ar mai calma explozia creditului de consum si hazardul aferent, Isarescu este cel mai fricos guvernator si nu face nimic pana nu este „impins” de evenimente ca sa faca ceva; asta a facut toata viata lui de Guvernator si mare parte din dezastrul in care ne aflam ii este datorat
@admin Ar trebui sa reveniti asupra acestui subiect si sa scrieti un nou articol acum ca o parte din aceste necunoscute s-au elucidat, ma refer la dobanda FED care acum este aproape de 1,25%. Sunt chiar curios care este prognoza dumneavoastra pentru restul anului si pentru 2018.
P.S. Astept cu MARE nerabdare un nou articol pe aceasta tema
Yelen o da intoarsa in ultimpul timp, deocamdata incepe sa recunoasca ca economia stagneaza si ca rate mai mari pot sa puna probleme mari. Uite aici mai pe larg: http://www.zerohedge.com/news/2017-07-13/decoding-yellens-message
13 IAN 2017: China anunta cel mai grav declin al exporturilor dupa 2009. Teama unui posibil razboi comercial cu SUA inrautateste perspectivele pentru 2017 http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-21530071-razboi-comercial-china-sua-grav-declin-exporturilor.htm