Am niste prieteni care traiesc din credit in credit. Au salarii constante (bugetari) dar nu dau inapoi de la nimic, decat cand banca nu le mai da inca un credit atunci cand deja au depasit expunerea. La camatari inca nu au ajuns – Slava Domnului! Nu cheltuie prea mult, nu au masina scumpa, nu au casa, stau la apartament, nu merg la restaurant (des), au un trai normal: mananca normal, beau bere in fiecare zi, ea se mai duce la coafor din cand in cand. Insa in momentul oportun (se intersecteaza ultimele rate la vechiul credit cu lansarea unui nou iPhone) fac saltul in imaginar si se destrabaleaza.
Ma uit mereu cu suprindere si cu admiratie la ei. Uneori ii compatimesc ca nu ii duce capul sa sparga ciclul creditelor si sa economiseasca, cumparand astfel la jumatate de pret orice prostie le trece prin cap. De fapt capul ii duce, insa nu ii lasa dopamina. Economisirea, presupune infranare, disciplina, rabdare. Creditul este insa precum drogul care iti ofera placere maxima, acum, pe loc, doar cu buletinul.
Capul / ratiunea iti foloseste doar daca pui pe hartie si descoperi ca cumparatul prin credit este la pret dublu. A trai faca credit, presupune sa iti faci si bugetare serioasa si sa administrezi banii cu intelepciune – misiune imposibila pentru firea „jucausa” si a romanului. Cu creditul insa totul este mult mai usor: cumperi pana nu mai ai bani, apoi te arunci la credit, apoi cand termini si creditul te mai imprumuti pe la unul pe la altul pana cand nu mai ai la cine si apoi nu mai cumperi. Singura problema e sa ai tupeu si sa nu te sperii pe banci.
Am niste vecini pensionari care au descoperit secretul creditarii inifinite: fac credite de sume mici si apoi nu mai platesc. Unele banci nu isi mai bat capul sa ii execute ca sa mai recupereze ceva din popririle pe pensii (altceva nu au ce sa le faca oricum). In general, bancile vand la recuperatori creditele „neperformante” care la randul lor in general nu fac altceva decat sa trimita scrisori impaciuitoare prin care incearca recuperarea creditelor. Sa va dau un exemplu: tanti Lenuta a facut credit de 500 lei. N-a platit un sfant la banca. Banca l-a vandut la recuperator pentru 100 lei (20 de bani la leu sau cum ar spune americanii 20 centi la dolar). Recuperatorul, acum daca a dat doar 100 pe creditul tantii Lenuta, ii trimite o scrisoare: desi ai facut datorii de 2000 lei la banca (dobanzi + penalizari), noi iti facem oferta sa platesti doar 500 lei ca sa scapi. Nu doar ca daca ar vrea, tanti Lenuta ar plati creditul fara dobanda. Insa s-a prins cum merge treaba cu baza de date a datornicilor (in 3 ani tanti Lenuta dispare de acolo si poate sa mearga iar la banci) si nu mai plateste nimic.
In ultimul timp, gandindu-ma eu mai bine, mi-am dat seama ca eu sunt prostul: economisesc, ma uit la preturi, nu cumpar la primul impuls ci imi fac lista de cumparaturi urmand sa analizez mult timp pana cumpar ceva mai scump, timpul si efortul deciziei fiind direct proportional cu efortul financiar pe care urmeaza sa il fac.
Lumea de azi insa te indeamna sa faci credit, sa traiesti si sa consumi pe credit. Nu doar ca dobanzile sunt din ce in ce mai mici si ca riscul ca acestea sa creasca din nou este infim. Insa in ziua de azi, la ce dobanzi sunt la economisire, fraier sa fii sa economisesti bani. In ziua de astazi, sa stai sa strangi bani ca sa iti cumperi un bun de valoare mai mare pare o exagerare exotica a adeptilor scolii austriace.
Fie ca stie, fie ca nu stie, Dragnea are noroc: a nimerit in vremuri bune. Deflatia si tiparnita sunt cuvintele cheie care invart lumea in ziua de astazi. In timp ce alte guverne toaca banii pe salvarea bancilor, in Romania rata mica de indatorare permite guvernului ca sa faca planuri fantasmagorice si sa dea drumul la conducta de gratuitati.
40% este datoria Romaniei raportata la PIB. Grecii au sarit de 170% si nemtii tot nu ii lasa sa iasa din UE. Prost sa fii sa nu te gandesti: pai daca grecii au 176%, ungurii 75% si polonezii in jur de 50%, noi de ce am sta pe loc si nu am mai lungi putin plapuma ca sa schimbam fata țarii?
67 de miliarde este necesarul de buget al Romaniei pe proiectul PSD-ului. La un PIB de 178 mld dolari, o crestere cu 5% a datoriei pentru urmatorii 4 ani ne-ar duce la abia 44% datorie externa. Chiar daca PIB-ul stagneaza, 5% din PIB inseamna cam 9 miliarde. Deci guvernul poate cheltui vreo 10 miliarde pe an, doar din datorii suplimentare si peste 4 ani in cel mai rau caz o sa ajungem la datorie externa de sub 50%. Inca un mandat si daca e nevoie dupa aceea chemam FMI-ul cu care ne putem intelege bine, mai ales ca avem ceva privatizari de facut, ca sa nu mai zicem de Rosia Montana si alte resurse care pot fi oferite companiilor americane in schimbul creditarii FMI-ului si a Bancii Mondiale.
Fie ca stie, fie ca nu stie, Dragnea & PSD guverneaza in cea mai propice situatie: dobanzi mici si momentum bun al economiei. Ba chiar s-a ajuns la un echlibru intre romanii care muncesc in afara si trimit bani in tara, influxul de bani fiind atat de mare incat romanii sunt cei mai potenti investitori straini in Romania. Acestia nu doar ca nu mai sunt o povara pe fondurile de somaj si nu mai sunt o problema politica (diaspora nu prea voteaza …) Insa, fara sa stie, fara sa realizeze, romanii fugiti de nevoie pe meleaguri straine, prin banii trimisi in tara, mentin cursul stabil si cresc consumul (parintii si copii ramasi in tara merg la hypermarket).
Singurul lucru pe care trebuie sa il faca PSD-ul acum este sa nu faca nimic. Orice noi legi aberante, orice noi impozite sau schimbari drastice, pot sa afecteze stabilitatea fragila a costului creditarii care le determina cat de mult stau la putere. Nu stiu daca ei realizeaza sau nu: sa nu uitam ca si in 2008 economia „duduia” iar faptul ca cel care era atunci prim-ministru acum inca este la putere, este doar o coincidenta si se datoreaza limbii abile a lui Tari care a stiut sa linga exact ce fund trebuie si cand trebuie. Daca individual astfel de aberatii sunt posibile (dl Goe de asemenea a primit cadou o excursie pentru ca a ramas repetent), la nivel de partid, lipsa creditarii poate duce chiar la dizolvarea unui partid, oricat de stabila si nestiutoare i-ar fi balta electorala care oricum este prima expusa la criza.
Ba chiar, as indrazi sa spun, ca daca Fed-ul nu mareste dobanzile chiar de 3 ori cum ameninta (dar asa au amenintat si anul trecut) si Trump nu este o lebada prea neagra (desi a facut ceva valva) la care se mai adauga cateva „daca”-uri (cel mai important fiind alegerile din Germania), sunt chiar sanse ca in aceasta perioada, PIB-ul Romaniei sa creasca si mai mult – tot prin consum si creditare. Sa nu uitam ca nu doar statul este sub-creditat (comparativ cu vecinii) dar si firmele romanesti si romanii mai pot lua multe credite, sistemul bancar romanesc fiind prea plin de lichiditati. Ce spun eu: BNR-ul nici nu poate sa mai mareasca masa monetara ca nu are cum, bancile nu au nevoie ca nu prea mai dau credite. Exista deci inca mult loc de crestere, chiar daca va fi crestere pe credit si fara reforme reale, nu e decat saparea unei gropi comune pentru victimele urmatoarei crize.
N-ai sa te intalnesti niciodata cu atati tigani la noi cat se intalnesc ei cu indieni, pakistanezi, etc la ei.
Cu cati tigani de ex. te intalnesti tu la locul de munca, in afaceri, etc.? Ei bine, la ei…
Plus, sa nu faci asumtia ca daca sunt in Anglia gandesc sau se poarta altfel decat in suburbiile de acasa.
Socializeaza tu daca poti, iar nativii? Ai sa gaseti cu greu unii care sa te vada mai mult decat esti: un imigrant.
La noi cu spitalele situatia e clara: daca nu e o problema triviala, ai bani, dai bani, indiferent cat contribui lunar la Stat pentru asigurarea medicala – altfel te joci cu viata ta.
Daca nu ai bani, tot dai bani.
Desigur, per total iesi mai ieftin decat sa platesti o asigurare privata, da’ asta ca suntem un popor credincios si ne rugam mult pentru sanatate ca e mai importanta decat toate.
Nu statea in mijlocul Londrei dar chiria tot ajungea daca tin bine minte pe la 800, alocatia pentru copii AFIR e mai mica, vreo 200 iar gradinita de la 600 in sus, deci..
Cand esti cu cineva care lucreaza e mai bine, asta daca nu cumva ramane gravida si atunci adio privilegii, nu cred ca e ca la noi cu 2 ani concediu de crestere.
Spitale si la ei e varza, daca ai o sanatate buna, e ok, daca ai nevoie de o atentie mai speciala risti sa mori cu zile, ca pe la noi, la un moment dat erau destule spitale care aveau un program cum sa-i termine mai repede pe aia care nu aveau de trait mai mult de cateva luni si asta fara sa consulte neaparat familia, chestie pentru care spitalele implicate in program luau si bani daca isi faceau „targetul”.
Societatea e cam varza, e atat de multiculturala la modul nasol incat daca nu-ti aduci si cativa prieteni, socializare (fara benefits 🙂 ioc, asta avea cativa dar nu prea sa-i ajunga desi se descurca cum putea si cu ei, intre agonie si extaz :))
Preturile de la noi nu sunt deloc mici, chiar mai mici sunt la ei la unele capitole, incepand de la mancare si haine pana la produse IT.
Poate doar la chirii – exceptand Cluj si Bucuresti – pe care daca le raportezi la salarii, fie ele si de IT pot sa iasa chiar mai mari decat in centrul Londrei :))
Noi ne descurcam bine pentru ca nu avem pretentii mari, ma rog, nu toata lumea, la ei se subintelege ca salariul trebuie sa-ti asigure macar o vacanta exotica si costisitoare pe an, sa plateasca o rata-doua casa/masina, sa-si schimbe toalele mai des, li se pare ca e normal sa le mai ramana si cat sa mai economiseasca ceva, eventual sa puna si la o pensie suplimentara mai substantiala – nu glumele de la noi, etc.
Noi ne uitam la saracia din jur, taiem 1/2 din lista lor, restul le trecem pe variante low cost, si ne descurcam, chiar suntem fericiti daca ajungem sa castigam ca si specialisti cat o femeie de serviciu d’alor, unii chiar si jumatate din atat.
cu privire la preturi: tot am auzit duma asta, ca la noi sunt preturi mai scumpe la unele produse; nu e deloc adevarat, sunt unele exceptii dar paine, carne, branza toate sunt mai scumpe; berea, taxiurile, asigurarile auto, totul e mult peste ce e la noi; spitalele depinde ce tip de asigurare ai, evident pe low-cost mai bine nu te imbolnavesti … insa si la noi daca esti sarac si nu ai pile in spitale sau nu ai tupeu sa dai din coate si sa bagi hartiile in buzunarele care trebuie, e mult mai rau ca la ei
societatea / multiculturalismtul etc – sunt chestii personale; cine e aici antisocial sau are probleme, are si acolo, nu tine de mediu, nu sunt diferente atat de mari, cu exceptia istoricului: de la o varsta nu iti mai faci prieteni noi si nu prea te mai intereseaza socializarea; insa cu multi-culturalismul, cred ca glumesti: la ce probleme fac tiganii la noi, ne vom simti ca acasa in mijlocul atator natii
cred ca il stiu pe „honeybadger”
Fluturasul ala era cu ore suplimentare, bonusuri, etc 🙂
Salariul lui de baza nu era mai mare de 60k lire, brut.
Si nu mai sunt asa multi bani o data ce incepi sa faci si copii si bagi rate la o casa.
Si culmea, omul arata, indirect, ca este destul de frustrat ca trebuie sa traisca acolo, prin toate postarile de genul ala „ce naspa este in Romania” cred ca mai degraba incerca, fara prea multe sanse de reusita, sa-si explice lui insusi ca ce alegere buna a facut 🙂
La fel ca mai sus, satisfactia se masoara pana la urma in CE reusesti sa faci cu banii nu in valoarea lor absoluta.
Sunt pustnici mai fericiti decat oricare miliardar 🙂
tu din ce an il stii? 60k in 2012 nu era rau, doar daca nu stai in mijlocul Londrei; cunosc familie in Germania, cu 5k/luna eur au apartament 3 camere (chirie) de peste 100mp, masina, mobila etc; munceste doar unul dintre ei …
in uk dc nu ma insel, un copil mai primeste vreo 500 de la stat, deci … ce omitem multi dintre noi cei care vorbim de fuga in afara este ca nu toti se duc doar pentru bani, multi se duc si doar pentru strazi, spitale si tot ce inseamna societate; cunosc multi care au plecat nu pentru bani ci pentru astea; pe de alta parte, am mai zis: in domeniul IT, raportul salarizare / nivel de trai e mai favorabil in ro – o anomalie derivata din statutul de tara bananiera, de lumea a 3-a; fiind saracia atat de crunta si nivelul atat de slab, la noi preturile sunt atat de mici incat pur si simplu pentru un angajat in IT care primeste sub jumatate din cat ar primi in afara, viata e mai ieftina la noi decat afara
Oamenii au dreptate.
De ce sa faci un an si jumatate de frustrari, pardon, economii ca sa te bucuri de ultimul iPhone, bucurie care dureaza doar juma’ de an ca pe urma e deja obsolete, cand poti sa-l ai chiar azi si 2 ani de „excitement”?
Matematica motivatiei nu sta in cifre ci in satisfactie.
Daca n-ai alte obligatii gen copii de crescut, etc. de undeva trebuie sa scoti bucuria de a trai nu?
Nu degraba au americanii cultura „shopingului”, satisfactia derivata poate substitui chiar si o religie.
Pana la urma secretul nu este neaparat sa economisesti mai mult ci:
1. sa-ti ajustezi nevoile – multe lucruri care credem ca avem nevoie sau credem ca ne-ar oferi un anumit grad de satisfactie nu sunt de fapt atat de necesare si ne impiedica sa vedem ce ne lipseste cu adevarat
2. sa incerci sa castigi mai mult – binenteles in masura in care asta nu inseamna sa pierzi pe alte parti mai importante, gen familie
1.
„In ultimul timp, gandindu-ma eu mai bine, mi-am dat seama ca eu sunt prostul…”
„…cea mai propice situatie: dobanzi mici si momentum bun al economiei.”
Referitor la credite (si nu numai)… Niste idei bune (dar nu pentru oricine) gasesti in cartile de mai jos. Tine cont de ordinea in care le-am recomandat si exclude „americanismele”.
[ATENTIE la inflatie si dobanzile infime pentru economii bancare! Multi se entuziasmeaza si le scapa acest aspect.]
– Datorii Profitabile, Datorii Neprofitabile. Afla metodele pentru a-ti salva viata financiara
http://cdn4.libris.ro/userdocspdf/433/Datorii%20profitabile%20-%20datorii%20neprofitabile.pdf
http://www.amaltea.ro/datorii-profitabile-datorii-neprofitabile
– Poţi face avere, chiar dacă începi mai târziu. Un plan infailibil pentru a dobândi libertatea financiară la orice vârstă
http://www.curteaveche.ro/imagini/pdf/Poti_face_avere-chiar-daca-incepi-mai-tarziu.pdf
http://www.curteaveche.ro/poti-face-avere-chiar-daca-incepi-mai-tarziu.html
2.
„…romanii care muncesc in afara si trimit bani in tara, influxul de bani fiind atat de mare incat romanii sunt cei mai potenti investitori straini in Romania.”
Intrebarea reala care trebuie pusa este urmatoarea: tinand cont ca aici nu au (aproape) nimic, oare cati dintre ei se vor mai intoarece? Daca isi obtin cetatenia sau isi fac o situatie decenta acolo nimic nu ii va opri in a-si lua familiile la ei. Servici acolo, locuinta acolo, pensie de acolo… multi deja au format familii mixte.
Nu in ultimul rand, nu uita ca inca sunt milioane de oameni care vor sa plece afara din Romania, in special cei tineri. Nu este o exagerare. Cine naiba vrea sa munceasca ca sclavul pe salariul minim sau mediu pe economie in Romania cand pot castiga de cateva ori mai mult acolo?
Si asta nu este singurul motiv. Motivele ar trebui cunoscute de toata lumea, ca doar nu-i un secret si totul este vizibil cu ochiul liber. Citeste postarea lui „honeybadger”. IT-st roman care lucreaza in Londra. In urma cu cativa ani avea un blog personal si a postat „fluturasul” de salariu. 7500 de lire ca „sysadmin linuxist” certificat RHCE.
https://www.redhat.com/en/services/certification/rhce
https://forum.softpedia.com/topic/888870-nu-mai-invidiati-vestul/page__st__180#entry12013266
Acum cred ca este destul de clar de ce vor romanii sa plece si de ce exista sanse reale mici de a se intoarce.