Cărtărescu are alergie la colivă, mai ales dacă coliva este „legănată” de Klaus alături de Tudose și Dragnea. Cărtărescu are alergie la mai multe chestii și mai ales la bunul simț cum ar fi slujba de pomenire a eroilor neamului – o altă alergie pentru Carty (și eroii și neamul și bine-înțeles slujbele). Pentru un dezechilibrat ca Carty însă, poate doar o orgie de poponari (alternativi sexuali cum îi denumește) nu îi produce repulsie deși probabil asta depinde de în ce pozitie s-ar afla.

Adevărul este însă că imaginea cu Klaus legănând coliva alături de Tudose, Dragnea și ceilalți ne dă o impresie de artă macabră sau mai degrabă de dans macabru. Ceva nu părea la locul ei, ceva era anormal, ceva nu se lega …

Pare ciudat în ziua de astăzi să vedem conducătorii noștri vorbind despre națiune, popor, etc. Da, știu că există populism și că mulți politicieni regurgitează tematica însă „cei de sus” fac în general referință la România doar ca un addendum la marile teme importante cu care se preocupa ei zi de zi în postura de lideri regionali: apărarea drepturilor omului, consolidarea Uniunii Europene, întărirea NATO, lupta împotriva terorismului, provocările asimetrice blah, blah. Patriotismul este încadrat la capitolul … veșnica pomenire.

De altfel, dacă urmărim discursul lui Klaus, pare un discurs în 2 planuri: pe un plan evocă eroii, evenimentele, istoria și pe celălalt le scuipă. Iată câteva extrase din al doilea plan:

La un secol de atunci, România este un stat puternic, pe care aliaţii şi partenerii se pot baza, pilon de stabilitate şi securitate în această regiune. Iar acest lucru se datorează în mare măsură și Armatei României.

7 paragrafe a reușit Klaus să citească până să înceapă cu plecatul capului și referințele la slujirea „aliaților” sau la cauzele „comune”, „regionale” …

Vă îndemn ca acolo unde vă trimite datoria, în Afganistan, Irak ori Balcani, să fiți demni de glorioșii voștri înaintași!

Orice minciună trebuie întreținută și Klaus nu putea trece peste astfel de momente fără să reamintească soldaților români că ei nu sunt doar carne de tun sau mercenari ieftini (de outsourcing) pentru americani, ci își dau viața aiurea prin deșerturi la mii de kilometri luptându-se cu turbați medievali pentru industria de armanent americană doar ca să apere țara și ca să calce pe urmele înaintașilor.

Într-o perioadă în care valorile Uniunii Europene sunt atacate de populism și demagogie, comemorarea Marelui Război aduce cel mai puternic argument în favoarea proiectului european: pacea!

Nu mai lungim comentariile, evident Klaus nu putea spune altceva decât dacă ar avea coloană vertebrală și dacă prin sânge i-ar curge sânge românesc. Două condiții greu de găsit în ziua de astăzi și nu doar în rândul politicienilor.

Adevărul este însă că România ca stat și poporul român sunt în prezent sub asediu. Cei care ne conduc nu sunt decât niște agenți ai acestui mare plan care evident că nu ne include doar pe noi. Statele și popoarele în general sunt acum atacate cu virulență de cei care doresc ca prin haos și organisme supra-statale să impună o altă ordine și alte valori. Proiectul „pacea” ca și alte mantre sunt doar momeli pentru naivi și creduli, sunt cântece frumoase pentru vitele duse la abator.

Ca și soldații, sărmani pioni pe o tablă de joc ale cărei reguli nu le mai înțeleg nici ei și care sunt în prezent împinși încet-încet spre un nou război distrugător care ne va lua prin surpindere pe toți dar care va crea șansa unei noi treziri. Căci se pare că pacea nu ne priește …