Răsfoim in DEX:

• JÉRTFĂ, jertfe, s. f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, vin etc.) Din sl. žrŭtyva.
• JERTFÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jertfi. – V. jertfi.
• JERTFÍRE s. v. sacrificiu.
• A SE JERTFÍ mă ~ésc intranz. A manifesta abnegație; a se devota fără rezerve; a se sacrifica. /Din jertfă
• JERTFÍ vb. 1. v. sacrifica. 2. a-și da, a-și sacrifica. (Și-a ~ viața pe câmpul de luptă.) 3. a (se) sacrifica. (S-a ~ pentru binele omenirii.)
• SACRIFÍCIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegație). ◊ Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie. 2. Ofrandă rituală adusă unei divinități, în cadrul căreia se jertfește o ființă; jertfă. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.

În ciuda referintei la sacrificiu, jertfa este mai mult decat sacrificiul. Jertfa este totala. Imi pot sacrifica o mana, imi pot sacrifica sanatatea, dar nu imi pot jertfi o mana. Asta tine de limba si interesant cum de am ajuns aici. As atrage atentia ca jertfa este din slavona pe cand sacrificiul din franceza.

Jerftirea este oportuna, adica are loc la timpul potrivit. Este adevarat ca asa cum exista un om potrivit pentru un loc potrivit, fiecare timp are nevoie de omul lui. Timpul caderii in care ne aflam inca de la Adam nu duce lipsa de oportunitati de jertfire pentru cei care se ridica la inaltimea timpului.

Jertfirea este discreta. Altfel este bravare sau teatru. Cea mai mica umbra de mandrie, anuleaza jertfa si o transforma in altceva. De exemplu, eu inca am dileme daca Socrate s-a jertfit sau a bravat cand dandui-se oportunitatea sa scape de moarte plecand din cetate, el a ales sa nu plece.

Jertfirea este tainica. Nimeni nu o poate intelege pentru ca numai cel care trece prin ea o poate cunoaste, ii stie deplin rosturile si efectele. Crestinilor insa li se da sansa sa cunoasca roadele jertfel hristice prin imitatie, desi pentru fiecare in parte jertfa se manifesta diferit, cuiele dor altfel. Jertfirea mai este tainica deoarece este irationala. Mintea rationala nu o intelege, oricat ai calcula, jertfirea nu are sens. Pentru ratiune, jerfirea este o anomalie, de aceea evreii nu au inteles-o, deoarece pentru ei legea divina era mai multa matematica: 10 porunci divine, o mie de legi ale lui Moise, atatia pasi maxim sa faci duminica, etc.

Jertfa este culmea unui urcus. Nu ma pot jertfi dintr-o data, oricata predispozitie si buna intentie as avea. Jertfa este un proces indelungat, este un munte construit caramida cu caramida, incet si greoi, cu atentie si cu pricepere, fiecare pas mai greu ca cel dinainte. Cel mai greu este cand am facut o bucata de zid, dar constructor netrebnic fiind, precum un copil care se joaca, nu am pus fundatia care trebuie sau am construit gresit si ceea ce eu credeam statornic se prabuseste si trebuie sa incep de la zero. De aceea este nevoie de invatatori si este bine sa imitam si sa ne uitam in jur pentru a nu ne consuma efortul aiurea. Jertfa suprema are loc cand aripile nu mai poti fi oprite sa zboare, gravitatia nu le mai poate tine pe pamant.

Jertfa este scopul maxim pe care il poate atinge omul. Exista specificitate, nu oricine isi da viata pe campul de lupta aparand tara, pe ogor cultivand pamantul pentru a avea ce sa dea de mancare la copii, in spital tratand bolnavii etc. Fiecare om are o cruce aparte prin felul cum ni se arata, desi durerea este aceeasi la toti. Insa oricat de mult bine ar face un om, oricata inteligenta ar dobandi, oricate rezultate ar dobandi in orice domeniu, cantitatea si calitatea vietii traite se masoara doar prin gradul jertfei, prin numarul caramizilor de jertfa construite intr-o viata. Vedem asta si din nefericirea unor oameni care au atins performante extraordinare dar este evident pentru toti ca nu sunt impliniti: oameni bogati, mari artisti, politicieni care decid soartele popoarelor etc. Viata neexaminata nu merita traita, spunea Socrate. Ce a vrut el de fapt sa spuna – din ce am inteles eu – este ca nu merita sa traim ca animalele, ca de-aia avem cap.