Cum se poate ca să ne lăsăm mințiți și înșelați într-un asemenea hal încât hoții să vină la putere să își dea grațierii ca să scape de pușcărie după ce au furat și jefuit decenii și să dinamiteze și economia, pe lângă furturile obișnuite mituind prostimea cu pomeni electorale și propagandă infantilă? Sunt românii chiar atât de proști? Nu, nu sunt proști, sunt șmecheri. Se lasă mințiți și se dau cu hoții, dacă primesc și ei ceva de pomană. Nu cred că romanii sunt atât de proști, deși avem un IQ sub media din zonă, însă alta e problema …

Problema e ca majoritatea suntem fie fricosi, fie nepasatori, fie preferam confortul social si economic oferit de alinierea cu partidul in detrimentul rezistentei. Ba chiar rezistenta este in prezent luata in ras si cei care nu dorm si vor sa schimbe lucrurile sunt acuzati de tradare si de ne-romanism.

Insa cea mai perversa forma de somn este auto-amagirea si auto-justificarea: fie ca dracul nu e chiar atat de rau, fie ca trebuie sa te faci frate cu dracul pana treci islazul. Si daca unii nu au nici macar nevoia unei justificari intime si personale de ce accepta compromisul, si daca totusi raman fara tulburare in intenstinele sistemului ticalosit, poate cea mai ticaloasa forma de adormire este necredinta in schimbare si obisnuirea cu status-quo-ul. Poate cei mai ticalosi oameni sunt cei care zic: ce sens are sa ma opun valului, ca oricum nu pot schimba nimic si nu o sa schimb eu lumea.

Vorbeam in articolul anterior de cinste si demnitate. Nealinierea cu raul ar trebui sa fie in sine un punct de plecare in viata noastra, piatra de temelie a oricarei constructii pe care o intreprindem si omul adevarat, caracterele solide, au dezvoltat deja instinctual nealinierea si independenta in valori, au valorile proprii neintinate si nezdruncinate, indiferent de cat de odioase ar fi timpurile si fara sa le treaca si macar prin cap calcule economiciste referitoare la sansa de izbanda si de schimbare.

Cand zic de instinctul de neatarnare, ma gandesc acum la femeile care si-au asteptat barbatii inchisi de comunisti si care aveau parte de tot felul de suferinte. Nu stiau la ce puscarie este inchis barbatul lor, nu stiau daca mai traieste sau nu si nici macar cand si daca o sa fie eliberat vreodata. A existat chiar o perioada in care comunistii trimiteau scrisori la familii in care ii informau (mincinos) ca „banditul” a murit si sa nu il mai astepte. Pe intemnitat insa il informau ca nevasta nu se mai gandeste la el si ca s-a recasatorit, sa nu se mai gandeasca la ea. Totul cu un singur scop: distrugerea sufleteasca, starnirea urii si a suferintei la cote cat mai maximale, asa cum diavolul l-a ispitit pe Iov si poate chiar mai mult. Cu toate acestea, caracterele puternice nu erau zdruncinate. 

Recent, a aparut un articol despre Florin Piersic in care acesta povesteste cum mama sa trimitea pachete la zeci de puscarii in tara pe numele sotului pentru ca nu stia unde e intemnitat (era liberal si fusese inchis de comunisti). Pachetele insa veneau inapoi de la puscariile unde tatal lui Piersic nu era pe lista detinutilor, si astfel femeia avea macar informatia unde se afla si se ducea la acea puscarie ca sa incerce sa afle mai multe informatii, sa se roage de calai sau sa incerce cumva sa gaseasca o modalitate de a afla orice stire despre barbatul ei.

Iata insa ca somnul unei generatii naste noi monstri si coltii unor vremuri noi pe care le credeam de mult trecute si pe care le doream uitate, se arata fioros la orizont. Totul e posibil datorita somnului nepasator, complicitatii unei generatii crescute pe puf si credit cu bani si prosperitate venita de la UE care considera ca li se cuvine totul, care se cred mari romani si mari patrioti si acuza vestul si pe Soros ca le fura tara si le exploateaza resursele in timp ce ei nu au parte de salarii ca europenii, fara sa se gandeasca cate decenii de munca si jerta au in spate nemtii ca sa ajunga unde sunt astazi.

Acea femeie si altele ca ea sunt romanii pe care s-a construit Romania, pentru sangele lor a dat Dumnezeu de a cazut un imperiu rosu care putea sa cucereasca lumea daca Dumnezeu isi lua un minut mana de pe lume, dar nu a ingaduit. Pentru sangele martirilor din temnitele comuniste, un Imperiul al groazei a picat si noi raze de soare au luminat pamantul. Libertatea nu este niciodata intamplatoare, se castiga cu pretul sangelui si se pastreaza cu jertfe continue si cu osteneala fiecarei generatii in parte. 

In final, exista si un duh al orbirii care afecteaza pe cei pe care Dumnezeu i-a ferit de poftele lumesti si le-a dat totusi minte sa judece, urechi sa auda si care nu au alta vina decat aceea ca sunt extrem de … sensibili si s-au saturat sa tot auda numai de rele. Ei vor pace si liniste, vor sa mai auzim si de bine despre poporul si tara noastra, vor sa uitam de UE si de valorile ei pentru ca sunt toate perverse. Bine, Puric si cei de-un duh cu el, recunosc ca are si Europa cate ceva bune pe-acolo, dar in niciun caz nu are dreptul sa ne invete pe noi pentru ca ne-au uitat zeci de ani sub talpa comunista, prin urmare trebuie sa fie intelegatori cu noi si sa ne lase in pace. Cata prostie si cata amagire la o asemenea perspectiva, cate complexe de inferioritate si cata lipsa de viziune in a gandi ca fie cu UE fie fara UE, hotia trebuie pedepsita, cinstea si demnitatea trebuie sa razbata impotriva a oricaror piedici, fie ele aducatoare de sange si alte necazuri iar dorinta de a schimba in bine lumea in jurul nostru si de a nu perpetua cancerul mai departe trebuie sa fie o datorie sfanta a vietii noastre, pentru ca cu greu ne vom putea mantui individual intr-un neam in care hotia si minciuna sunt din nou painea de mancat de zi cu zi a oamenilor si fara acestea nu se poate supravietui.