Daca este un lucru bun la care francezii se pricep, aceasta este modul in care protesteaza. Ramane insa sa vedem daca fermitatea lor va avea succes si daca se mai poate face ceva in epoca statelor conduse de grupari „discrete”, corporatii si „centre de interese” pentru care omul de jos, cel care plateste cu ultimii bani un plin de benzina este doar o cifra in statistici si pioni pentru jocurile lor de-a inginerii sociali.
„Taxa verde” impotriva carora s-au rasculat francezii nu stiu sa fie ceva nou. E ceva timp de cand cetatenii platesc bir unei elite de profitori care ascunzandu-se in spatele gogosii incalzirii globale au tras cel mai legal tun din istoria europei: tunul certificatelor verzi. Am tratat pe larg in articole anterioare, printre care si acesta subiectul certificatelor verzi. Nu stiu ce sa fie altceva nou la francezi, nu ma pricep, nu am citit indeajuns presa ca sa inteleg. Stiu ca mai e problema cu motoarele diesel care si la ei ca si la noi sunt masina saracului, motorina fiind mult mai ieftina.
Traim o epoca de abundenta atat de mare incat in SUA de exemplu s-a ajuns ca gazele sa fie vandute pe pret negativ, adica la sursa, deoarece nu este cerere prea mare si producatorii au ramas cu ele, pentru ca au nevoie de depozite, au platit transportatorii si clientii ca sa le goleasca gazele pentru ca altfel trebuiau sa le dea ei foc ca sa le arda, ca nu au ce sa mai faca cu ele si circuitul extragerii trebuie sa continue.
Preturile negative nu sunt insa ceva nou si se regasesc uneori firesc in economie atunci cand exista o desincronizare intre productie si cerere. Insa in domeniul energiei, in ultimul timp avem clar o deflatie, mai ales datorita impactului tehnologiei in productia din SUA care a devenit un mare exportator in ultimii ani. Ma refer aici mai ales la gazele de sist dar nu numai. Pe langa dezvoltarea capacitatilor in gazele de sist, tehnologia, automatizarea, eficientizarea consumurilor a facut ca sa avem energie din ce in ce mai ieftina. Ma rog, sa avem … e relativ. Sa aiba parte unii, caci cetateanul de rand nu va avea parte de nimic pana nu se va lupta ca sa obtina.
Si iata ca francezii nu pot fi mintiti cu gogoasa incalzirii globale si au scos furcile ca stramosii lor. Exista speranta deci. Fara indoiala, nemultumirile sunt mai multe si vom vedea poate revendicarile mai clar in curand, desi miscarea este fara lideri si fara program, oamenii pur si simplu s-au saturat si nu mai vor.
Este de admirat unitatea francezilor si faptul ca ei nu pierd oportunitatea. Cand vad ca se pune de o revolutie, toti pun umarul si nu se dau batuti.
A circulat zilele trecute un filmulet „amuzant” cu un protestatar care a facut un protest la o trecere de pieton de unul singur, desi evident nu avea nicio sansa sa blocheze traficul. Proasta de nevasta-sa radea de el si il fimla, facandu-l de ras pe „retelele sociale”. Sunt destui cartofi de canapea si pe la ei care nu gandesc si nu misca un deget pentru ca in societate sa se schimbe ceva, in schimb se amuza de perseverenta altora. Ei bine, acel om este simbolul rezilientei si al credintei in schimbare si amploarea pe care au luat-o aceste proteste denota ca francezii inca mai au potentialul sa intoarca roata istoriei care ii cam impinge in utlimul timp inspre irelevanta.
Propagarea revoltei si in Belgia si Italia sunt de asemenea un fenomen nou si pot sa insemne un nou restart pentru UE.
