Prima știre este extrem de negativă: există posibilitatea ca la infectarea a două oară, daunele virusul să fie mult mai periculoase decât prima dată. Nu doar ca anticorpii dezvoltați la prima infecție, dacă scad sub un anume nivel, nu mai apără organismul corepunzător, dar pot înrăutăți simptomele comparativ cu prima infecție.

Deci dacă până acum cele mai sumbre scenarii erau răspândirea necontrolată și consecințele valorii înfiorătoare de 2.1% a ratei mortalității, la aceste riscuri se mai adaugă și posibilitatea ca cei care vor scăpa de primul val, să fie secerați de cele ulterioare. Deci cam exact contrar de cum acționa ciuma – cei care rezistau primului val dobândeau imunitate … Chris Marterson detaliază aici și aduce referințe + citate la sursa articolelor – pentru cei interesați de amănunte. Sunt chestiuni de specialitate și din ce am înțeles pe scurt, s-a observat fenomenul virulenței reacției organismului la infecțiile ulterioare pentru virusul dengue, dar există similarități si cu HIV și Ebola. Tehnic, fenomenul se numește Antibody-Dependent Enchancement (ADE) pathway și face dificilă și dezvoltarea unui vaccin sau a unui tratament bazat pe anticorpi.

Reiterez că deocamdată este doar un zvon și un semnal de alarmă, neexistând studii pe coronavirus dacă ADE observat la alți viruși (Mers) se repeta și la SARS-CoV-2. Noi indicii vom avea după rezultatele terapiilor experimentale cu plasmă pe care le-au aplicat chinezii unor pacienți, deoarece plasma poartă anticorpii specifici virusului care au fost produși de organismul donator și într-o oarecare măsură se replică fenomenul, deci se poate observa ce se întâmplă.

Și pentru a veni și cu o știre pozitivă, țin să reamintesc – în caz că nu am făcut-o, că pe baza tuturor rezultatelor, copiii sunt destul de rezistenți la virus – și rata infectării și severitatea simptomelor sunt nesemnificative. Cu privire la rata infectării este posibil să fie o consecință a expunerii limitate comparativ cu adulții, ca urmare a protecției de către părinți. Adică copiii fiind oricum protejați de părinți și înainte dar mai cu seamă după anunțarea carantinei, au avut expunere la riscuri mai mică și prin urmare și rata infectării este mai mică.

Cu privire la cifre, chinezii afișază (cel puțin în cifre) o oarecare stabilitate a numărului de infectări și a numărului de morți (azi +368 cazuri și +111 morți). Nu prea bine stă însă nava de croazieră Diamond Pricess pe care s-au găsit 79 noi cazuri, totalul ajungând la 621 dintre care 17 recuperați și 28 severi. O să fie extrem de interesant de urmărit la această navă numărul de morți și rata de îmbolnăviri critice. Rata aceasta, deși mai puțin popularizată ca rata de răspândire (între 2-3) și rata mortalității (2.1%) este poate la fel de importantă, deoarece din ea derivă presiunea pe sistemul medical. Dacă avem o rată mare a cazurilor severe (și deocamdată este de aproximativ 20%) evident înseamnă că la o populație de 20 de milioane cât are România și o rată de infectare de 5 la mie cât este acum în Wuhan, vom avea 100000 de infectați și 20.000 de bolnavi sever dare au nevoie de aparate de respirat pentru supraviețuire, altfel rata aceea de 2.1% pote să sară mult în sus. Să zicem însă că ne asemănăm cu Wuhan din punctul de vedere al capacităților medicale (materiale și umane), caz în care la momentumul actual al evoluției epidemiei în China, am avea deja peste 4000 de morți. Chiar dacă epidemia ar fi ajuns la punctul culminant (deși nu avem decât speranțe în privința asta), este un număr extrem de mare.

În afara Chinei însă creșterea – deși slabă ca număr – este exponențială. Japonia are 10 noi cazuri, Hong Kong încă 3 și un mort, Coreea de Sud încă 27 (!). Iran a raportat 2 morți, dar foarte probabil fie nu au testere și/sau capacitatea de a testa, fie țin cifrele secrete (cum se întâmpla în Primul Război Mondial cu Gripa Spaniolă), cert este că Iranul are relații puternice cu China și ar fi imposibil să nu aibă niciun caz, așa cum e imposibil și ca în Africa să nu existe. Africa evident nu are prea multe posibilități de testare și prin urmare de aceea are cifre atât de … sumare.

Cu privire la testere, și aici este o problema, virusul arătându-și noi fațete perverse zi de zi. Dupa ce că oricum are o perioada mare de incubare și probabil se transmite în această perioadă, testerele nu sunt fiabile 100% și e nevoie de mai multe testări și de doctori bine pregătiți pentru un diagnostic corect.

Întocându-ne la Prințesa de Diamant, ce poveste tragică! Oameni plecați la distracție, să viziteze lumea, să se simtă bine, să aibă parte de servicii și facilități de lux, acum au ajuns să fie pușcărie plutitoare și sursa de infecție pentru bogătașii pe care acum o lună, dacă i-am fi văzut acum câteva zile din întâmplare prin Instagram, în fotografiile superbe ale locurilor minunate vizitate, i-am fi invidiat foarte mult. Nici în cele mai crunte coșmaruri nu se gândeau ei la ce o să îi aștepte. Poate se temeau de vreo furtună sau accident maritim dar în cazul asta sperau că elicopterele îi vor salva și î câteva zile ar ajunge acasă. Acum stau captivi în port …

Tot așa mulți dintre noi nici nu visează ce ne așteaptă și consideră pericolul distant și nesemnificativ – „mai mult o sperietură”

Economic, China este departe de a-și fi repornit motoarele, după cum o arată unele statistici. După cum am mai zis, e doar chestiune de timp până când partidul va declara victorie în lupta cu virusul și în timp ce liniile de producție vor dudui din nou, incineratoarele mobile nu vor șoma nici ele, ci vor fi duse acolo unde e nevoie, cifrele făcute publice făcând parte din politica de propagandă a partidului comunist.