Italia era in pragul recesiunii inainte de aceasta epidemie. Turismul este deja compromis total. Daca maine virusul dispare, va lua 2-3 ani Italiei ca sa recastige increderea turistilor. Vorbim de turism pentru ca turismul este mare parte din PIB-ul Italiei. Dar sa nu uitam ca nordul – care este acum in carantina (chiar daca partiala – deocamdata) – este locomotiva Italiei, prin urmare doar o minune mai poate salva Italia de la prabusire.

Spun prabusire pentru ca dincolo de penibila crestere de doar 0.3% de anul trecut, bancile italiene sunt tinute pe linia de plutire de BCE care cumpara masiv obligatiuni si le ofera credit, ca sa mentina pacientul in viata.

Este dificil sa discutam doar despre Italia, avand in vedere ca Brexitul a lovit in intreaga UE iar tensiunile SUA-China de asemenea au tinut europenii in expectativa. Sa incercam totusi sa enumeram toate problemele, ca sa intelegem de ce avem sanse mari sa ajungem Italia din urma, desi este deocamdata pe locul 3 la PIB in UE, doar daca stam pe loc, pentru ca Italia se va prabusi.

Scandalurile politice in general fac bine economiei pentru ca politicienii nu mai au timp de mariri de taxe si schimbat de legi ci se cearta intre ei. Nu e tocmai benefic insa cand taxele sunt deja maxime, reglementarile sufoca dezvoltarea libere initiative iar infrastructura este in prabusire. Nu mai zicem de demografia dezastruoasa si ramanerea in urma la capitolul tehnologie si informatizare in administratia publica.

Lumea este intr-o competitie acerba, Asia face a facut pana mai inainte de criza progrese masive si nici americanii nu se tineau dupa chinezi. De aceea a lansat Trump razboiul tarifar, pentru ca oricat de mult ar fi cifrele deplasate de realitate, progresul chinezilor se vede cu ochii.

Guvernul italian a promis deja ajutor pentru firme. E posibil ca actuala epidemie sa fie un pretext pentru guverne si pentru UE in cele din urma sa pompeze si mai multi bani si sa ajunga la faimoasa aruncare de bani din elicopter in speranta de a „reporni motoarele”. Iluzii, evident, caci economia este deja la pamant. Pana si productia in Italia a ajuns sa fie din ce in ce mai mult facuta de muncitori chinezi adusi pe vapor. E doar chestiune de timp pana chinezii vor cumpara si ultimele branduri italiene, asa cum au cumparat Volvo si altele. Asta daca vor mai avea si chinezii cu ce sa cumpere pentru ca si PIB-ul lor s-a prabusit in primul trimestru. In curand trebuie sa apara rezultatele preliminare pe primul trimestru si vom vedea amploarea.

Guvernul promite, dar problema e ca spreadul intre bondurile italiene si cele nemtesti a inceput sa se cracaneze. Vin banii in schimb inspre Romania, de se lauda Catu cu rate negative. Nu mai conteaza ca si bulgarii au la fel, important sa se laude la prostii care nu se uita imprejur. Italia avea deja un raport al datoriei externe la pib extrem de mare (134%). Pana unde o sa ajunga oare inainte sa intre in default?

Sunt deci mult mai multe semne de intrebare si totul e legat de evolutia pandemiei care este probabil inca in perioada initiala si pana nu va atinge 100% din populatiei, impactul economic nu se va calma ci economia o sa tot pice. Exista intr-adevar multe sperante, insa toate sunt la granita intre minune si noroc – dupa religia fiecaruia.

Parerea mea este ca foarte mult conteaza si dinamica raspandirii. Una e sa ai epidemie de mii de cazuri si sa fii nevoit sa inchizi provincii intregi in carantina (cum e Italia) si alta e sa ai cateva sute de cazuri si sa nu ai probleme nici macar cu turistii (cum e Germania). Situatia se poate insa schimba drastic si peste 2 saptamani sa avem invers, asa cum vedem acum ca Koreea de Sud daca continua in ritmul asta, poate depasi in maxim o luna China la numarul total de cazuri.

Sunt insa cateva principii universale pe care doresc sa le explic:

1. Cine are i se va da si cine nu are i se va lua. Prin asta vreau sa spun ca aceasta criza face o cernere si loveste mai ales statele ineficiente, in care coeziunea sociala nu este suficienta si in care fibra sociala se rasfira usor, la cele mai mici presiuni. Fie sistemul medical incompetent si neglijent, fie lipsa increderii oamenilor in autoritati, fie lipsa de jertfa a celor chemati sa fie in linia 1, fie lipsa resurselor financiare si umane. Virusul loveste la fel de puternic pe toti, dar nu toti vor avea aceeasi „imunitate”. Daca pana acum un stat slab ca Italia beneficia de „protectia de turma” din UE, acest virus va face diferentierea si o va face cu varf si indesat.
2. Cand te fugareste ursul, conteaza sa nu fii tu ala care alearga cel mai incet. Din punct de vedere economic, este clar ca China a fost prima lovita si apoi urmeaza Italia. Spun ca Italia si nu Koreea de Sud (desi deocamdata Koreea de Sud e pe locul 2) deoarece Italia se bazeaza foarte mult pe turisti carora le poate spune deja ciao! inca de la inceputul sezonului. Pe masura ce virusul va lovi in fiecare tara, evident ca lumea se va adapta (a se citi obisnui cu o rata a mortalitatii de 3%) si poate ca lucrurile vor merge inainte, desi cu morcovul in fund. Putem spera si la un mic rebound (in niciun caz la revenire) atunci cand se va atinge peak-ul cazurilor in intreaga lume (inca avem crestere exponentiala). Dar una e sa fii lovit acum si sa ai deja o doua saptamani de carantina si sa urmeze apoi provincie cu provincie si alta e sa produci macar la fel ca anul trecut (cum fac nemtii) desi nu ai unde sa vinzi (cine mai cumpara acum masini cand toata lumea face stocuri?) si tu nici sa nu apuci sa mai introduci carantina pentru ca deja s-a dovedit prea paguboasa si guvernele au ajuns la concluzia ca mai bine pun bancile centrale sa tipeasca bani, sa dea jos cu dobanzile si sa pompeze „lichiditate” pentru ca economia sa mearga inainte, caci virusul oricum nu putem sa-l tinem sub control

Dupa cum stim din 2008, tarile nepregatite au fost lovite mult mai puternic ca economiile solide si cu o economie reala, eficienta, cu o administratie cumpatata care nu a facut deficite record doar ca sa faca pomeni electorale prin mariri de pensii si salarii minime cum a facut Romania. Si Italia …