Românie ţară dragă,
Sava Negrean Burdascu
Primeşte-ne acasă iară,
Românie, Românie,
Ne arde dorul de tine
O știre mai puțin rumegată în vârtejul de astăzi-ieri, dar care m-a amuzat și m-a șocat în aceeași măsură este următoarea: Un bărbat declarat mort, deşi trăieşte, a pierdut procesul prin care cerea anularea decesului.
O știre similară a mai fost dar nu sunt sigur dacă implica aceeași persoană. Pe scurt, un român a plecat în străinătate și nevastă-sa nu mai știa de el. Prin urmare, l-a declarat decedat. E greu de spus din afară dacă a făcut-o din dorința de a-i face omului o slujbă și de a-l pomeni cum se cuvine sau din dorința de a-i face rău. Cu siguranță că cel puțin bărbatul nu mai avea sentimente față de soție – de vreme ce nu a contactat-o. Prin urmare, suntem îndreptățiți să credem că și femeia nu îl avea la inimă și prin urmare l-a declarat mort.
Articolul de pe Agerpres dă mai mult detalii – omul a plecat la munca în Turcia în 1992 și ultima dată și-a vizitat familia în 1999. Deoarece s-a certat cu familia, el declară că nu a mai păstrat relațiile. În 2013 soția (de care probabil nu divorțase – altfel nu văd cum putea legal să îl declare mort) a solicitat declararea decesului – probabil pentru a putea să rezolve moștenirea (deși nu cred că bărbatul ar fi plecat fără să … rezolve moștenirea dacă aceasta ar fi existat).
Dincolo de aceste amănunte tragice, ideea este că în Turcia omul se descurca bine, chiar avea o firma. Din cauza expirării documentelor (probabil deoarece legile s-au modificat în Turcia și probabil nu din cauza declarări morții), a fost expulzat din Turcia. Întorcându-se în țară, află că e declarat mort. Prin urmare, nu poate să-și reînnoiască documentele pentru a se întoarce în Turcia unde are o firmă. Viața e grea pe meleaguri balcanice!
Întâmplarea mi-a amintit de cartea Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război (1908-1918) care povestește tentativa unui român de a scăpa de serviciul militar, ajungând în cele din urmă să lupte pentru o țară străină chiar împotriva țării mame. Se pare că România are o putere supra-naturală de a controla destinul fiilor săi și prezintă o atracție gravitațională insurmontabilă. Trebuie să fii cu adevărat erou pentru a te rupe și a dobândi viteza de eliberare care să te ducă pe o altă traiectorie.
Cât despre moarte și dreptate … vedem că miorismul nici pe morți nu îi cam lasă în pace. Omul nu mai are de ales decât să încerce să facă ilegalități și să fie judecat. Atunci probabil vor trebui să îi construiască și lui o identitate.
