De ce ar începe SUA un război nuclear? Nu are de ce. De aceea SUA nu va începe un război fierbinte cu Rusia nici dacă Rusia va ataca Ucraina deoarece Rusia deja a ocupat Ucraina conform legislației internaționale și SUA s-au făcut că plouă deși aveau un tratat semnat pe baza căruia puteau deja ataca nuclear Rusia dacă și-o doreau.

La destrămarea URSS, Rusia, Ucraina și SUA au semnat un tratat prin care SUA prelua protecția Ucrainei în schimbul cedării armelor nucleare din Ucraina către Rusia. Probabil ucraineenii regretă amarnic acel tratat, dar nu prea aveau ce să facă deoarece încă din fașă Ucraina este o colonie rusească, un buffer mai fleoșcăit, un teritoriu de manevre pentru ruși care deși conține vatra formării statului rus (Kiev-ul), teoretic are o oarecare identitate proprie, care totuși are puține elemente distincte de Rusia.

Principalul element distinct de Rusia în identitatea ucraineană ar fi orientarea catre vest, care orientare este însă una sumară, fadă, neasumată și nu știu cât de puternică în amplitudine comparativ cu aspirațiile unei părți a rușilor care și ei și-ar dori să aibă o țară … ca afară.

În orice analiză am discuta despre războiul Rusia-SUA trebuie să nu uităm că și rușii și ucraineenii s-au cam săturat de comunism și de dictatură dar nu au ce să facă. Istoria este atât de dramatică pentru aceste popoare încât nu mai au nici speranța. Un secol de bolșevism a distrus orice luminiță. Dar măcar elitele nu pot să mai reaprindă această luminiță? Păi elitele, dacă se uită spre vest, nu știu dacă sunt prea dumirite în ce măsură vestul sau SUA sunt prea departe de ce ar fi ajuns URSS-ul daca perestroika lui Gorvaciov ar fi reușit și nu ar fi venit destrămarea.

După cum știm Biden este un senil care funcționează pe automat: ca orice om bătrân, principalele sale motivații sunt date de obsesiile neîmplinirilor din tinerețe și misiunea sa este răzbunarea. Faptul că Biden este un răzbunător s-a văzut de la preluarea puterii: a dat cele mai multe ordine prezidențiale (cred că un fel de ordonanțe guvernamentale cum sunt numite la noi), de ordinul zecilor, în primele zile, prin care ordine a lovit în tot ce a făcut Trump. Unul dintre ele se referea la construirea zidului din sud, unde acum SUA deja au ditamai criza din cauza invaziei năvălitorilor la care nu mai face față.

Marea dilemă este deci dacă Biden va fi folosit de warmongerii din SUA pentru a aprinde scânteia unui război nuclear. Faptul că nu am avut deja un război nuclear deși tot felul de descreierați s-au nimerit să dețină butonul atât de o parte cât și de alta a oceanului ne-ar îndreptăți să fim optimiști. Dar sunt câteva particularități importante ale vremurilor pe care le trăim și SUA sunt cam strânse cu ușa de timp. Pe de o parte, avem creșterea Chinei care amenință existențial SUA prin ritmul de creștere, puterea economică și capacitatea de a pătrunde în diverse sfere ale societății americane și de a le infecta, pe de alta avem disoluția internă a SUA care este o poveste lungă, dar în esență este datorată pierderii elementului religios – nu toți americanii își mai iubesc țara ca pe un dumnezeu și sunt gata să își dea viața pentru ea. Să ne gândim că mulți americani au fost capabili să moară în Viet-nam doar pentru o luptă ideologică, pentru democrație și pentru a lupta cu diavolul roșu. Toți erau creștini și patioți pentru că reziștii de pe-atunci erau acasă și se drogau la concerte „pentru pace”. Acum însă, creștinii patrioți din SUA au scăzut în număr atât de mult încât nu mai pot apăra nici simbolurile naționale din orașele lor – vezi distrugerea statuielor cu personalitățile istorice de către descreierații „anti-rasiști”.

Implozia vine deci din pierderea identității și cangrenarea nihilismului până la punctul în care menținerea unei poziții identitare coerente și integre devine o provocare chiar și pentru ultimele entități ale statului: armata și guvernul.

Ca să ne întoarcem însă la Biden, el are de rezolvat răzbunarea împotriva lui Putin și este probabil influențat de Hitlery care dacă prelua puterea, foarte posibil să fii ajuns deja la razboi nuclear cu Rusia. Dar de ce ar accepta generalii și intelighenția militară un război nuclear cu Rusia? După cum am spus riscul existențial pentru SUA este China și Trump înțelesese foarte bine asta și luase măsuri. Războiul vamal nu avea alt scop decât să încerce o decuplare treptată de China din punct de vedere al producției și să taie avântul economic al acestora. După cum știm, vinovat pentru lansarea Chinei spre cursa de dominație economică (și ulterior militară, căci banul conduce) este vinovat Clinton care a primit China în OECD, a permis companiilor americane să investească masiv în China și a introdus NAFTA prin care a distrus producția din SUA. Era evident că o dată deschise porțile și eliminate taxele, companiile vor renunța să mai dea salarii mari americanului de rând și se vor îndrepta spre planțatiile de sclavi unde Nike produce adidași în cvasi-închisori unde muncitorii sunt epuizați și unde sunt montate plase de protecție pentru că se aruncă cam mulți de la etaj ca să se sinucidă pentru a putea ulterior să fluture acasă steagul gay și să se asocieze cu descreierații care dau foc la steagul SUA.

Deci intelighenția militară, văzând războiul intern și decadența ideologică pe de o parte, dar mai ales creșterea Chinei pe de alta, eu zic că este aproape pregătită să accepte un război nuclear, fie și împotriva Rusiei deoarece este evident că escaladarea nu va rămâne aici și după lecția dată Rusiei, va urma China. Bineînțeles că războiul nuclear este ultima opțiune și că SUA ar prefera un război non-nuclear cu Rusia. Dacă ar fi putut, dacă Rusia nu ar fi avut arma nucleară, de mult acest război s-ar fi terminat. Dar cum riscurile sunt existențiale pentru SUA, așa cum și Rusia este gata să-și folosească armele nucleare ca ultimă variantă, tot așa și SUA sunt obligate mai devreme sau mai târziu să împingă lucrurile până la armele nucleare.

Dar până la nucleare mai sunt câteva posibilități și una dintre ele este înarmarea Ucrainei până în dinți și stârnirea acesteia să își recupereze Crimeea. Nu doar Donbasul este în joc și eu cred că planul este și de recuperare a Crimeei. Dar ar reuși mare brânză SUA dacă Rusia ar pierde Donbasul și Crimeea? Păi să facem un mic joc de imaginație. Dacă Ucraina ar reuși cele două obiective, Ucraina ar putea fi inclusă în NATO. Rusia ar fi umilită cu coada între picioare și niciun stat european nu ar mai avea motive ca să nu accepte Ucraina „pacificată” în NATO pentru a preveni pe viitor ale aventuri ale Rusiei.

Dar până la recuperarea Crimeei – misiune aproape imposibilă – mai e ceva de muncă și războiul „asimetric” la care visează Biden abia a început.

Să mai menționăm că în paralel cu asaltul asupra Rusiei, SUA se mișcă și pe frontul asiatic unde pe lângă plimbările de nave pe lângă insulele revendicate de China, SUA întăresc legăturile cu Taiwanul și își consolidează relația cu Japonia pe care încearcă să o convingă să accepte arme nucleare.

Dar dincolo de zgomot, trebuie să vedem unele realități pentru a evalua în ce măsură SUA mai pot face ceva, doar cu frecușuri nesemnificative și cu acest război „asimetric”. Am avut deci sancțiunile care nu au dus nicăieri. Din contră, sancțiunile au semnalat Rusia să-și protejeze mai bine finanțele, să aibă grijă unde are conturi și au semnalat miliardarilor ruși că trebuie să treacă pe Bitcoin dacă vor să călătorească și să-și protejeze averea în caz că o să fie nevoiți să fugă peste noapte în țări străine în cazul unui răzbiu nuclear.

Cel mai important de semnalat după părerea mea că SUA nu au fost în stare să oprească conducta Nord Stream 2 din cauza cerbiciei și tembelismului nemților care sunt niște perverși din acest punct de vedere. Trump nu exagerase de loc când a amenințat să retragă trupele din Germania deoarece nemții și-o meritau deplin. Evident că mutarea în Polonia și rămânerea acestora în Europa nu afecta securitatea Germaniei, dar măcar poate mai trezea mințile adormite ale nemților. Nord Stream 2 nu aduce pentru nemți prea mult avantaj economic. Poate un mic discount la energie, nesemnificativ la PIB-ul Germaniei. În schimb, pentru Ucraina înseamnă creșterea costurilor. Practic, ucrainienii vor fi obligați să plătească nemților comisionul pe care îl plăteau rușilor. Volumul crescut de gaz este un beneficiu nesemnificativ: creșterea eficienție și mai ales trendul actual de reducere a consumului de petrol și gaze în detrimentul energiilor „verzi” va face inutil acest adaos. În schimb, Nord Stream 2 va tăia tranzitul Ucraina-Polonia-Germania și va face din Germania un hub de gaz rusesc în vestul Europei. Din nou repet, nesemnificativ economic. Germania a insistat pe protejarea acestei „investiții” exclusiv din motive de mândrie. Ce frumos e să fii mândru sub umbrela armatei SUA!

Întorcându-ne la Ucraina, sunt câteva întrebări: va mușca Putin din momeală în Donbas? Bine, până aici, trebuie să ne întrebăm dacă vor mușca ucraineeni din momeală. Ucraineeni nu sunt proști și nu vor ataca aiurea Donbas-ul. Ca o mică paranteză deși Donbasul este teritoriu ucrainean, populația e rusă, deci de atacat nu se pune problema fără anihilarea populației. Ceea ce nu ar fi o problema, dar omorârea de ruși nu va fi fără consecințe și ucrainienii realizează asta. Se gândesc ce vor face dacă vine Putin peste ei și fără tancuri și soldați americani lângă ei, ucrainienii nu vor avea curajul să facă altceva decât skirmishuri ca până acum. Evident că unele oportunități – dacă se vor ivi – le vor fructifica. Aici însă depinde de Putin dacă le va oferi aceste capcane … Nu este exclus ca rușii să mimeze o retragere pentru a-i încuraja pe ucrainieni și apoi să le tragă o scatoalcă pentru a-i învăța minte. Dar eu cred că realitățile locale sunt mai puternice decât planurile globale și în cele din urmă populația cam dictează ce se întâmplă. Nicio armata nu va putea menține controlul unui teritoriu fără contribuția populației locale. Rușii au experiența transferului de populații și al amestecului în vederea dezrădăcinării, dar nu știu în ce măsură vor mai putea aplica în ziua de astăzi aceste metode.

Evident că indiferent de ce se va întâmpla în Donbas – unde personal nu cred că este doar influența Rusiei cât rezultatul realităților locale – Crimeea nu va fi cedată din cauză că deja Rusia aici s-a mișcat repede și a preluat-o, un teritoriu câștigat fiind imposibil de pierdut fără o operațiune militară masivă. Dar întorcându-ne la Donbas, aș face un mic comentariu. Rusia are mult zone în afara altor republici foste sovietice unde există populație rusească masivă și unde se pot stârni unele mișcări separatiste. Dar aceste mișcări pot apărea și singure, nu neapărat stârnite de Moscova, acolo unde statele locale sunt slabe. Aș aduce aici două exemple: țările baltice, unde puterea economică i-a convins pe ruși că e mai bine să se facă lituanieni, estonieni și letoni și că euro e mai tare ca rubla. În contrast avem Transnistria unde rușii evident că nu acceptau să plătească impozite la Chișinău când pentru un bax de vinuri și câteva atenții la 2-3 generali ruși pot să trăiască într-un offshore autonom. Totul se reduce la puterea economică pentru mase, căci elitele nu pot controla fără a oferi gogoși oamenilor. Dacă nu au măcar să le arate o gogoașe, populația se răscoală și armele nu pot opri răscoalele.

Ca fapt divers, parlamentul Transnistriei a cerut deja aderarea la Rusia, dar rușii nu i-au primit – nu din motive politice sau geopolitice, ci din motive financiare. Încă o mini-republică care să sugă bani și să fie nevoie să fie administrată în condițiile în care Rusia abia face bani din resursele petroliere cât să întrețină luxul nobilimii din capitală fără de care nu ar mai exista o republică.

În concluzie, războiul asimetric al SUA este total ineficient fără sprijinul Germaniei care se arată reticentă deoarece Germania nu are ideologie și aspirații ideologice, neamțul fiind interesat doar de bani: un eurocent economisit pe comisioanele luate de ucrainieni e mai prețios decât onoarea de a fi recunoscători celor care le datorează prosperitatea și siguranța în care trăiesc. Din păcate, și la nivel de popoare, realizăm ce am avut și ce am pierdut abia când este prea târziu.

Cum minioni europeni vad lumina doar de la Berlin, nici mobilizarea statelor din Europa de Est nu poate face mare brânză. Toate misiunile și antrenamentele – care ca fapt divers au loc în fiecare primăvară – nu fac nimic concret în lovirea Rusiei și SUA de la an la an se apropie de momentul în care va pierde avantajul militar în favoarea Chinei. Marea problema a chinezilor este însă că au rămas în urmă pe plan nuclear, dar noul tratat cu Rusia reînnoit e posibil să bage China sub umbrela nucleară a rușilor, deși mă îndoiesc că chinezii pot avea încredere în ruși din acest punct de vedere, știut fiind cât de onorabili sunt aceștia și Ucraina fiind un exemplu in your face. Dacă Rusia e capabilă să le facă fraților ucrainieni ce le-au făcut, ce încredere să mai poată avea chinezii? Prin urmare Chinei nu îi rămâne decât consolidarea puterii economice și statale unde oricum au mari probleme și – așa cum prevesteam acum aproape un an cu ocazia coronavirusului – China trăiește ultimii ani, urmând să intre în implozie ca URSS-ul în curând.