Voi comenta aici acest articol recomandat celor care știu engleza în original. Nu voi traduce tot și nici ad-literam, preluarea fiind mult filtrată.
Tare mi-aș dori ca să fac referință aici și la un alt articol despre experieța unui bosniac in războiul din Iugoslavia care se afla într-o localitate înconjurată de dușmani și unde timp de aproximativ un an-doi, au rămas captivi și trebuiau să se descurce fiecare om pe cont propriu. Din pacate, nu mai știu să caut în propriul blog, dar poate cititori mai recenți care au răsfoit articole vechi, mă ajută … Era tot un comentariu la un articol ZeroHedge ca și acesta – linkul l-am dat însă la sursa, ZH fiind doar repostare.
- SHTF are trepte / stagii
Ca și cancerul, SHTF nu lovește brusc, nu este o stare ON/OFF, nu se anunță la știri: a venit SHTF … Parte ale sistemului economic și ale societății suferă și devin problematice și toată lumea speră cu lucrurile vor reveni la normal. Cam cum ne aflăm noi acum. Să luăm doar exemplul prețurilor la energie: sperăm că vor reveni, gândim că e un choke de moment, o creștere care – așa cum a fost la prețul lemnului – va trece. Dar oare? Problema este că niciodată nu vom știi dacă anumite probleme se vor rezolva sau sunt doar un indicator al începutului unei situații mult mai nasoale.
Speranța în „revenire” este firească și este reacția marii majorități a oamenilor deoarece este conformă cu construcția omului modern – o moluscă nevertebrată fără coloană vertebrală, alimentată cu proteine și tot ce are nevoie încă de la naștere, cocoloșită de societate și ne-expusă la probleme prea complicate, altele decât cele specifice șoarecilor din cușcă care trebuie să miște roata la infinit pentru că așa îi văd și pe cei din cușca alăturată.
Observarea factorilor de risc, dar mai ales a stării generale și a amplitudinii problemelor care vor apare este calea de urmat pentru a putea ca pregătirea să fie cât mai realistă, raportată la situații probabile nu la scenarii cinematografice. Autorul articolulul consideră ca o primă diferențiere un crash parțial al societății vs un full-blown apocalypse de care omenirea nu a prea mai avut parte recent decât pe alocuri (cum ar fi Myanmar).
2. Totul se târăște până când nu mai e nimic
Aici autorul explică creșterea exponențiale prin metafora cu stadionul. Dacă într-un stadion avem o conductă care începe să verse o picătură, apoi la fiecare etapă varsă dublu decât anterior, (2 picături, apoi 4, apoi 8 etc) în 45 de minute, apa abia va acoperi tot gazonul. La minutul 48 însă jumătate din stadion va fi plină și la minutul 49 întreg stadionul va fi acoperi de apă.
Deși nu reiese din articol ce dorește să explice cu asta, vin eu cu o explicație. Sistemul de producție standardizată de bunuri și servicii despre care am mai vorbit are eficiență ridicată și este „responsabil” pentru performanțe într-adevăr spectaculoase: hrănirea și ridicarea nivelului de trai a miliarde de oameni în condițiile unei creșteri exponențiale a populației în ultima suta de ani. Ei bine, creșterea exponențială (cam mult spus, dar metaforic vorbind) este cumva responsabilă și pentru faptul că avem produse proaspete în hypermarket în fiecare zi și dacă orașul nostru va crește sistemul se va adapta și noi hypermarketuri se vor deschide, fiind și ele aprovizionate full cu marfa și reușind să facă față cererii. Asta până când sistemul începe să aibă probleme și cererea nu mai este satisfăcută. Cum creșterea a fost exponențială (să zicem că o rețea de hypermarketuri a crescut 50% în 3 ani), și tăierea va fi similară. Ori dacă 20% dintre hypermarketuri ar dispărea instant sau nu ar mai avea marfă, deoarece numărul populației este acealași, SHTF va fi deja instalat și lipsurile vor fi totale deoarece se vor produce anumite efecte în lanț.
3. Sistemul nu dispare și nu se schimbă instant
Pare o axiomă cuminte și logică. Vine în combaterea scenariilor fatastice gen MadMax. Imperiul Roman a durat 500 de ani până să se distrugă, dacă ignorăm mutarea spre est … De asemenea, șocul a variat în diverse zone ale imperiului. Ca o paranteză, deoarece bogăția Romei ajunsese atât de mare, locuitorii din cetate nu prea mai munceau și își pierduseră motivația de a produce orice, de unde și apariția fenomenului circ și pâine. Deoarece timpul liber stimula activitatea politică mai ales a tinerilor care se tot angrenau în intrigi și în dezbateri, conducătorii au ajuns la această soluție pentru a-i ține sub control. Cam cum este astăzi cu industria de gaming care ține captivă o întreagă generație care în loc să se implice în societate și să fie un factor activ și dinamic de îmbunătățire a acesteia, se consumă în lumi și războaie virtuale …
4. Istoria se repetă dar cu mici … particularități
Nu știu cine a lansat vorba că istoria nu se repetă dar rimează. Este firesc și desigur ar fi mai greu de argumentat că istoria se repetă. Dar eu zic și că cine are cultura suficient de vastă va găsi mereu repere la care să facă referință deoarece deși societatea evoluează, există tehnologie, există un oarecare progres, comportamentul și psihologia umană sunt aceleași și în cele din urmă acestea determină istoria.
5. SHTS este despre lipsuri
O reducere a resurselor invariabil duce în schimbarea standardului de viață al oamenilor. La un anume nivel, reducerea se transformă în afectarea vieții în sine – cum putem vedea deja astăzi în spitale … Când rahatul lovește în elicea ventilatorului, abundența dispare și totul se reduce la esențial: mâncarea se transformă dintr-un tabiet și dintr-o bucurie, relaxare într-o alimentare cu proteine în vederea reîncărcării bateriilor organismului. Băutura devine hidratare – nu vom mai avea de ales între bere blondă și neflitrată ci între apă de ploaie și apă de puț infectat. Dormitul devine odihnă, casa devine apăpost etc. Pe scurt, toată activitatea noastră umană se reduce la lupta pentru existență, pentru nevoile primare.
6. Consecințele contează mai mult ca tipul evenimentului care produce SHTF
Aici autorul se referă la faptul că în general prepperii sunt obsedați de a discuta despre evenimente care pot duce la SHTF (războaie, cutremure, tulburări sociale etc). În cele din urmă însă contează ce rezultă din acestea, adică trebuie să fim focusați pe a observa CE SE ÎNTÂMPLĂ, nu DE CE și CUM s-a ajuns aici … Evident, urmărim ce se întâmplă concret pentru a putea prevede ce va urma și pentru a ne pregăti pentru ce va urma.
7. Viața merge înainte
O umbră de optimism … Autorul dă exemplul cafenelelor din Franța care au funcționat chiar și în perioada ocupației naziste. Eu aș da exemplul țăranilor români care au un trai simplu (cresc animale, folosesc apă de la fântână, se tratează cu rețete băbești etc) și a căror viață se apropie foarte mult de scenariile pentru care marea majoritate a prepperilor din vest se pregătesc și se organizează acerb ca să le facă față. Nu înțeleg și nu voi înțelege pe acei prepperi care nu au adoptat deja un stil de viață autosuficient comparabil cu al țăranului român.
Știu că mulți dintre orășenii de la noi se cam culcă pe ureche și deși vâd semnele SHTF-ului, cred că la nevoie se pot refugia la țară. Da, ei și alte câteva sute de mii de orășeni din zonă …
[ va continua]
„…au apa potabila in curte”
Cu mare părere de rău, dacă localitățile au avut „bafta” unei rețele de apă, din comoditate și ne înțelegând pericolul, românașul nostru A ABANDONAT FÂNTÂNILE lucru care a condus la mâlirea lor, lucru extrem de dificil și costisitor de înlăturat.
Mă aflu, din acest punct de vedere într-o poziție privilegiată dar și periculoasă: am la țară, în curte, 2 fântâni pe care le-am menținut la nivel optim, chiar dacă dragii mei vecinași râd mereu pe seama mea considerându-mă zgârcit că scot apă din fântână în loc să învârt robinetul la cișmea dar vedem noi cine râde la urmă. Pe de altă parte, mă văd invadat pentru că pe o rază de min 700m mai sunt singurele fântâni „în viață” deci la o adică ori de le am, ori de nu le am, tot acolo 🙂 dar măcar fac o faptă creștinească adăpând însetații
eu iti recomand sa incerci sa faci un put manual – va fi un skill foarte cautat in curand … am vazut live cum se face asta de la geamul apartamentului in curtea unui vecin care nu a avut alta optiune deoarece nu avea cum sa intre compresorul in spatele curtii (sau poate pentru ca a fost mai ieftin unul manual); am ramas impresionat … in 2 zile de invartit la burghiu au scos apa din pamant
Iar când vorbim de „țăran român” poate că n-ar strica să faci precizarea că e vorba despre acei țărani din serialul realizat de tvr Timișoara, ” izolat în România”, că de altfel ceilalți nu se (mai) deosebesc cu nimic de orășeni. Mai e un pic și uită și cum se pune arpagicul în brazdă :-))))
sunt trepte diferite de independenta fata de sistem; acei tarani din Izolat in Romania sunt probabil singurii din Europa care sunt 100% independenti de sistem, in sensul ca in afara de mers la spital – pentru boli nu prea grave pentru ca serviciile de urgenta oricum nu ajung la ei – altceva nu prea au parte de la sistem si se descurca pe cont propriu 100%
dar nu trebuie in niciun caz sa comparam cu orasenii pe ceilalti tarani care totusi au ceva productie proprie, chiar daca nu completa si care mai ales au animale si au apa potabila in curte; intr-adevar paine sunt putini care sa faca in casa deoarece e munca multa si e mai ieftina la magazin, dar la tara cam toti au macar o bucata de pamant pe care primesc macar 2-3 saci de faina pe an care la nevoie pot sa ii tina cateva luni fara probleme, ca sa nu mai zic de malai, ceapa, cartofi si mai ales apa si lemne; intr-adevar lemnele sunt o problema, dar cei de la tara macar au sobe si o padure prin proximitate
La 2. mie mi se pare că are legătură cu feeling-ul momentului optim de evacuare, de ieșire din societate, de izolare.