În timp ce în Ucraina pierd teren, sau cel puţin aşa zic ucrainienii, în Siria ruşii câştigă teren. Bashar pare nu doar să rămână solid pe poziţii după revenirea în Liga Arabă, ci chiar pare pe val. Ajutat de ruşi, Assad loveşte puternic în nordul râvnit de turci, unde se află turkmenii care sunt destul de fracturaţi în nenumărate grupări. Care fractură se vede prin pierderile pe care le au şi în încercarea lui Assad de a recupera controlul.
Nu mai sunt la curent cu negocierile între Assad şi kurzi. Kurzii erau strânşi cu uşa de Erdogan care încerca să facă acel „cordon” pe care l-a tot anunţat de aproximativ 30 km la sudul graniţei Turciei. Nu a reuşit deoarece kurzii i-au pus beţe în roate iniţial şi mai apoi, când după plecarea americanilor, kurzii au rămas cu buzele în soare, deşi putea reuşi, bănuiala mea este că ruşii nu au dat ok-ul. Maxim ce au acceptat ruşii au fost patrulări comune ruso-turce care să asigure că kurzi nu întreţin operaţiuni care să ameninţe graniţa turcilor – argumentul pentru care Erdogan a pretins iniţial acel cordon şi pe care chiar ameninţa cu operaţiuni militare de anvergură pentru a-l realiza. Nu ştiu cum mai decurg aceste patrulări după ce un soldat rus a fost omorât de o dronă turcească.
Dar nu doar că ruşii nu au dat ok-ul trăgând de timp în avantajul lui Assad care vedem că recent a restabilit ordinea. Supăraţi de relaţiile prea blânde ale lui Erdogan cu ruşii, turkemnii din Siria nu prea îl mai văd ca pe un adevărat calif, de vreme ce nu doar că nu i-a prea ajutat cu nimic, dar i-a lăsat pe ruşi să îi măcelărească. De fapt, pe sirieni, căci ruşii contribuie doar cu avioane, deşi recent am văzut şi piese de artilerie, ceea ce ar fi o premieră. Ca fapt divers, este amuzant cum unii cântă prohodul ruşilor, cum că nu mai au bombe, când ei îşi permit luxul să facă pe hegemoni în Siria.
Mai nou, după alegeri, Erdogan are presiunea să facă ceva şi în legătură cu refugiaţii, adică a promis că îi trimite înapoi deoarece turcii s-au cam săturat de probleme şi probabil finanţele europenilor sunt pe terminare. Evident că repatrierile forţate sunt nasoale şi nu cred că nici europenii să accepte aşa ceva, deşi evident nu au ce să îi facă lui Erdogan.
Întorcându-ne la Siria, eu cred că este chestiune de timp până când vom asista la o escaladare între Assad şi kurzi, deoarece în Turkmenistan recuperarea este aproape completă. Nu ştiu dacă vor putea intra însă în oraşe deoarece ruşii în afara de raiduri aeriene nu au alte capacităţi. Însă se pare că armata siriana şi-a revenit. Reincluderea Siriei în Liga Arabă înseamnă în primul rând revenirea la caşcaval, deoarece Siria va avea parte de ajutor şi comerţ cu ţările arabe. Chiar dacă nu ştim şi nu s-a anunţat nimic, este clar că reprimirea lui Assad nu este doar un gest simbolic ci probabil acesta va primi şi ajutor financiar din partea celorlalte ţări.
Evident că americanii au protestat, dar ce mai pot să facă? Vă reamintesc că NATO în Orientul Mijlociu nu mai înseamnă nimic – Arabia Saudită, cel puţin, tratează în bătaie de joc pe liderii americani, cel puţin la nivel înalt. Pe la noi nu prea se spune nimic că boporul tre să creadă că Imperiul este invicibil. Dar culmea-culmilor, Arabia Saudită îi ameninţă pe americani …
Ce fac americanii în schimb? Ce fac şi în Ucraina: livrează arme kurzilor. Pe care aceştia poate le vor folosi împotriva lui Erdogan şi nu împotriva lui Assad. Care Erdogan s-ar împăca cu Assad dacă şi-ar lua înapoi turkmenii. Dar de unde să aibă Assad bani să reprimească milioane de oameni? Mai ales milioane de turkmeni care au început revoluţia şi au încercat să îl omoare? Mai ales acum când a fost reprimit în Liga Arabă şi viitorul sună bine. Un singur lucru mai are nevoie Assad. Să vină chinezii.
