Renunţ la seria de articole despre Kursk deşi voi aborda şi această operaţiune. Principalul focus s-a întors acum pe frontul de vest unde ruşii avansează rapid şi ucrainienii par în colaps: pierd linie după linie.
Capitole:
În articolul de mâine voi mai vorbi despre Germania, pregătirea nucleară şi predicţii despre alegerile din SUA şi consecinţa lor asupra războiului din Ucraina.
Pokrovsk
Ucrainienii deja evacuează Pokovrsk, următorul oraş mare după Avdivka care e cucerit de ruşi.
Dar dincolo de mărime, ce contează este poziţia geografică de nod, de unde ruşii vor putea porni fie spre Zaporijnia fie spre Dnipro.
Ca mică notă, hărţile de la liveuamap sunt ale ucrainienilor, deci sunt pro-ucrainiene, deci realitatea pe teren e mult mai nasoală, adică este întârziată. Sunt şi alte hărţi, dar pe aceasta o recomand eu.
The Big Picture
În vest, ruşii avansează în fiecare zi, mai mult sau mai puţin. Reţeta succesului este standard: bombardamente masive, drone masive, trupe masive, linii multiple de avansare. Ucrainienii sunt pe fugă, tot ce fac este încearcă să tragă de timp la fiecare pas şi să întârzie avansul ruşilor.
Aşa cum descoperirea shift-ului spre roşu şi albastru al galaxiilor a dus la încropirea teoriei Big Bang, nu e greu să propunem teza, că aşa cum acum ruşii avansează pas cu pas în vest, e treabă de timp până când vor ajunge la Prut (la 2-3 zile după Nistru). Ce vom face noi atunci? Avem fiecare un plan personal? Deoarece planul naţional are titlul CARNE DE TUN.
Transnistria
Am scris articol recent aici. Ieri un site de ştiri ucrainean a clarificat că moldovenii nu dau ok-ul pentru „eliberare”. Problema e complicată deoarece ucrainienii nu pot intra în Moldova dacă afirmă că nu recunosc republica Transnistria. Dacă intră în Transnistria, sună a ocupare a Moldovei de către Ucraina. Moldovenii, de capul lor, nu au cohonesc să elibereze Transnistria. De fapt, am tot explicat ÎN DETALIU, pe acest blog, în zeci de articole chestiunea moldovenească, cum noi trebuia să neociem cu ruşii rapid, să facem unirea şi să tăiem americanilor scenariul de escaladare prin care Transnistrenii vor ataca Chişinăul şi noi românii vom fi aruncaţi în război. Noroc că Putin nu a muşcat momeala şi nu a acceptat Transnistria ca parte a Rusiei. Evident că ei cer, dar nu au fost acceptaţi tocmai pentru a nu oferi pretext fie moldovenilor fie ucrainienilor să atace.
Singurele noi idei pe care le am recent cu privire la Transnistria este că din fericire, ruşii au o slăbiciune pentru Odesa. Asta explică de ce au renunţat la avansul pe direcţia Herson şi au mutat şi flota. Nu pentru că nu au resurse să atace şi pe acolo s-au oprit ci deoarece momentul în care ocupă un oraş contează, adică una e să ocupi prin bombardamente şi lupte de gherilă un oraş şi alta e să îl primeşti pe tavă în urma negocierilor când vor ajunge ruşii din nou în proximitatea Kievului.
Kursk
Pe frontul din Kursk, situaţia stagnează. Ucrainienii au mai bombardat nişte poduri în proximitatea incursiunii actuale în dorinţa de a mai ocupa o felie mică de lângă graniţă. Terenul îi ajută deoarece felia este înconjurată de un râu care are trei poduri care au fost lovite de ucrainieni.
Cel mai important lucru de subliniat legat de tot ce s-a întâmplat la Kursk este că deşi ucrainienii au trimis cei mai buni soldaţi ai lor şi cele mai avansate arme împotriva celor mai slabi soldaţi ruşi, recruţi tineri fără experienţă de război, poliţişti şi grăniceri, deci nu soldaţi cu experienţă şi cu dotări care să facă faţă unor grupuri de bătălie de elită, deci în ciuda acestui contrast, avansul ucrainienior este infim.
Printre armele avansate folosite de ucrainieni am auzit de drone care schimbă frecvenţa şi nu pot fi bruiate şi de asemenea de roboţi militari folosiţi pentru scouting.
Nu ştiu ce poate face acest câine şi nu cred că americanii le-au dat chiar ultimele modele. Sunt sigur însă că americanii testează arme şi îi provoacă pe ruşi să apeleze şi ei la arme avansate. Printre noutăţile afişate de ruşi în Kursk ar fi drone comandate prin cablu de fibră de sticlă, care nu pot fi bruiate deoarece toată comunicarea se face prin fibră. Evident acestea sunt utile pentru apărare, pe o suprafaţă mică, nu le poţi trimite kilometrii în adâcimea frontului.
Este prea devreme pentru a trage concluzii. Dar totuşi, după peste o săptămână de la această ofensivă surpriză subliniem:
- nu se ştie clar ce doresc ucrainienii; deocamdată au obţinut un teritoriu mai mic ca judeţul Tulcea;
- ruşii se pare că au reuşit să nu retragă trupe de pe frontul din vest pentru a le trimite în Kursk; cel puţin, pe front nu se vede nimic, din contră, ritmul de avansare pare mai accelerat ca înainte de începerea incursiunii
- dacă pentru ucrainieni mare brânză nu s-a reuşit, americanii au descoperit că atacarea unei bucăţi din Rusia nu a declanşat automat nuclearele, ceea ce oferă nenumărate opţiuni de continuare a conflictului (de exemplu invazia Belarusului de către Polonia)
