Canalul PERUN de pe Youtube are o prezentare pe larg a seriei de incindende şi intră în câteva speculaţii legate de cum s-a putut aşa ceva şi ce implicaţii au aceste lovituri.
Comentariile mele vor fi strict legate de acest video şi de ce se spune aici, în sensul că cine nu vizionează video-ul probabil nu va înţelege mare lucru. Voi încerca totuşi să fiu cât mai detaliat acolo unde se poate pentru a permite lectura articolului şi fără vizionarea atentă a întregului documentar, căci atât lungimea cât şi calitatea conţinutului ne permit să numim videoclipul de mai sus un adevărat documentar.
Cu ce au lovit ucrainienii?
Pare acceptat de toată lumea că au fost drone. Perun explică ca principal pargument că ruşii au declarat că au fost drone, deci dacă nu erau drone, ei ar fi fost primii care să facă scandal, în caz că ucrainienii ar fi folosit rachete de precizie înaltă oferite de vestici; Perun argumentează că ruşii ar fi folosit acest pretext pentru a produce o falie între ucrainieni şi aliaţi în sensul că deoarece oficial ucrainienii nu au încă dreptul să le folosească, folosirea acestora ar fi provocat probleme ucrainienilor cu partenerii din vest.
DAR OARE CHIAR AŞA? Rejectez acest argument pe motivul că în primul rând, dacă ruşii ar admite că la lovirea depozitelor au fost folosite arme vestice ar fi acceptat practic depăşirea unei noi linii roşii despre care Putin tocmai vorbise cu câteva zile înainte; admiterea nu doar ar fi agravat penibilitatea sistemului de apărare al ruşilor, dar ar fi obligat Rusia la măsuri punitive despre care tocmai au discutat, anume legate de pedepsirea ţărilor care oferă aceste arme. Cu siguranţă pentru ruşi este mult mai convenabilă diminuarea impactului acestor lovituri şi fofiliarea cum că ucrainienii ar fi folosit drone, despre care Putin a admis că aceştia deja le folosesc în adâncimea teritoriului, deci nu ar fi o linie roşie. Ruşinea ruşilor dacă lovitura asta a fost făcută cu arme vestice ar fi mult mai mare decât ruşinea vesticilor că ucrainienii le-au încâlcat limitarea lor.
De altfel, după mine, dacă vestul va da permisiunea ucrainienilor să folosească arme puternice în adâncimea Rusiei, această permisiune nu se va face public şi se va recunoaşte ci vor exista lovituri puternice nenumărate în care ucrainienii vor pretinde că au folosit drone, ruşii vor recunoaşte din cauza dovezilor că nu au fost drone, ruşii vor acuza vestul că au permis ucrainienilor să folosească rachetele lor, dar vestul nu va recunoaşte. Va fi ditamai război propagandistic între cele două părţi.
Ca fapt divers, dacă ne luăm după declaraţiile ruşilor, aceştia nu au admis nici măcar că o dronă a lovit depozitul ci în comunicatul iniţial ziceau că resturile unei drone care a fost dată jos au provocat unele explozii. Dar ulterior au apărut filmări ale oamenilor cu focul acela mare şi de asemenea pe radarul NASA care vede focuri din spaţiu s-a putut vedea dimensiunea exploziei şi faptul că probabil au fost mai multe puncte de impact.
Ucrainienii de asemenea au declarat că au folosit mai multe drone în acest atac care au saturat apărarea antiaeriană similar modului în care iranienii au saturat apărarea antiaeriană a Israelului în atacul anunţat ca urmare a bombardării ambasadei Iranului din Damasc. Am comentat la vremea aceea şi am explicat că după 100 şi ceva de rachete şi drone, ultimele au trecut şi şi-au făcut treaba. Dacă trimiteau mai multe, probabil şi acelea treceau deoarece Iron Dome-ul şi antiaeriana americană din zonă plus ajutoarele britanicilor şi ale francezilor efectiv nu au mai făcut faţă la ploaia de rachete. Deci mărimea contează. De altfel, ucrainienii au experienţa unor lovituri cu drone care saturează antiaeriana, anume în Crimeea. Vă amintiţi bombardamentele asupra unor avioane şi cum ruşii au cam fost nevoiţi să mute bombardierele din Crimeea, în prezent folosind ocazional aeroporturile de acolo pentru service sau alimentare, dar în niciun caz pentru parcat avioane multe în acelaşi loc din cauza proximităţii de linia frontului şi a imposibilităţii ca antiaeriana să dea jos cu totul.
Un alt amănunt interesant subliniat de PERUN este creşterea capacităţilor dronelor produse de ucrainieni şi faptul că un martor rus de la faţa locului a declarat că a auzit un motor cu reacţie, de unde există indicii că unele drone ar fi chiar de capacitate mare, dotate cu avioane cu reacţie, adică practic rachete.
Ca fapt divers, cu privire la rachetele avansate din vest cu care ucrainienii ar urma să lovească în adâncime, nu văd de ce vesticii nu ar oferi ucrainienilor posibilitatea să producă aceste rachete, oferindu-le pe şustache doar anumite piese cheie şi lăsând să se înţeleagă că rachetele au fost produse de ucrainieni. Aşa cum există un progres al dronelor produse sau poate doar îmbunătăţite de ucrainieni, ar fi firesc şi un progres al rachetelor. Mă îndoiesc însă că au mai rămas capacităţi de producţie neatinse de ruşi, deşi la cât de mare e Ucraina, nu văd de ce nu ar putea să lucreze în secret, în subteran sau compartimentat.
Made in Russia
Indiferent de chestiunea de mai sus cu privire la ce fel de drone, câte, ce putere aveau şi dacă au fost sau nu rachete, impactul loviturii a fost mare. PERUN intră în detalii şi explică pe larg cauzele: corupţia a făcut ca depozitele să fie construite prost, incompetenţa a permis ca multe să nu fie nici terminate sau finalizate conform proiectelor, complacerea şi inerţia au făcut ca chiar după unele lovituri pregătitoare şi semne că există riscuri ca aceste depozite „rezistente chiar la nucleare” au fost făcute muci de nişte drone, problemele să nu fie rezolvate.
Culmea este că ministrul sau generalul responsabil cu construirea acestor depozite a fost arestat pentru corupţie, deci oarecum problemele erau cunoscute la ruşi. Dar iată că au amânat rezolvarea sau poate nu au avut soluţii la îndemână deşi cel puţin distribuirea muniţiilor în mai multe locaţii ar fi ajutat la distribuirea riscului ca acesteas să fie lovite. Ce nu ştim noi şi nici PERUN nu speculează este capacitatea de producţie a Rusiei. Poate că ruşii produc atât de multe arme încât efectiv nu au posibilitatea să distribuie în alte depozite mici şi nu au unde să stocheze armele, preferând pur şi simplu cele mai simple şi vulnerabile soluţii care chiar dacă uneori sunt lovite, nu există deocamdată altceva de făcut, construirea de bunkere pentru muniţii rezistente la lovituri de nucleare fiind încă un deziderat greu de atins de tehnologia de construcţii Made in Russia.
Adaptare
PERUN aminteşte ocazional că Rusia a mai avut probleme cu HIMARS-urile folosite de ucrainieni şi a reuşit să se adapteze în sensul că se ferească de ele. Nu ştiu dacă de la PERUN sau de la alţi comentatori am aflat, dar adaptarea ruşilor a însemnat pur şi simplu avansarea mult mai înceată ca în fazele iniţiale ale războiului, bombardarea intensivă cu artilerie în adâncime, monitorizarea atentă a liniei frontului şi vânarea HIMARS-urilor cu acrivie. La pachet cu astea, ruşii folosesc şi ei drone, bombe slide lansate de la o distanţă sigură de linia frontului de către avioane şi testarea periodică a slăbiciunilor din linia de apărare a ucrainienilor în sensul că avansul nu se face pe o anume „axă” cum rumegă generalii în rezervă de pe la noi. Ruşii testează periodic care secţiuni ale frontului sunt mai slab apărate şi deoarece la număr îi copleşesc pe ucrainieni, avansează pe cele mai slabe puncte, aşa cum apa curge la vale.
Ca fapt divers, deoarece este de interes pentru noi, zilnic urmăresc mai ales ce se întâmplă pe frontul Herson: zilnic au loc bombardamente cu rachete, destul de des drone şi uneori confruntări directe. Chiar dacă linia frontului stagnează, ruşii nu îi lasă pe ucrainieni să doarmă în front. Iată mai jos un exemplu de astăzi. Acel cerculeţ portocaliu este o zonă unde ruşii au testat frontul şi au atacat. Deşi pe acest front, linia a rămas fixă de ceva timp, nu înseamnă deloc că nu se poate mişca. Stabilitatea e dată mai ales de numărul de forţe mobilizate şi de o parte şi de alta. Dar evident ucrainienii nu pot menţine paritatea cu ruşii, de unde pe acele porţiuni unde au deficit, ruşii avansează şi trag cu ei artileria care vânează orice oportunităţi şi e folosită chiar pentru targeturi mai puţin valorice, cum ar fi o grupare mai densă de soldaţi.
Tot recent am auzit că pentru a face faţă folosirii total fără limită a artileriei împotriva soldaţilor de către ruşi, ucrainienii au ajuns să se apere formând grupuri de câte 2-3 soldaţi. Orice formaţiune care sare peste acest număr, în apărare, dacă stagnează prea mult se paote trezi cu loviturile artileriei ruseşti.
Cu privire la adaptarea ruşilor la acest tip de lovituri discuţia este lungă şi sunt multe necunoscute. Eu mă îndoiesc totuşi că aceste lovituri au un impact prea mare deoarece după cum vedem, după lovirea depozitelor, bombardamentele ruşilor nu au suferit şi nu există niciun impact pozitiv pe linia frontului. De asemenea, vă reamintesc că în septembrie, dacă nu mă înşel, Ucraina a avut parte de cele mai masive bombardamente ale ruşilor, după incursiunea din Kursk. Dacă nu au putut să îi întoarcă rapid, ruşii i-au pedepsit cu bombardamente în întreaga Ucraină, record de la începerea războiului. Loviturile asupra acestor depozite vin după aceste bombardamente record, deci vă puteţi imagina capacitatea acestor depozite.
Deşi PERUN nu a comentat acest aspect, timing-ul loviturilor asupra depozitelor, la câteva săptămâni după cele mai puternice bombardamente asupra Ucrainei de la începutul războiului, arată cu Rusia nu pare să ducă lipsă de muniţie.
În plus, în ciuda focului spectaculos şi a performaţelor dronelor ucrainienilor de a satura antiaeriana, cel puţin din sistemul de numerotare putem afla că ruşii au zeci dacă nu sute de astfel de depozite.
Prin urmare, ce a rezolvat Ucraina cu aceste lovituri? După mine, ucrainienii au vrut mai degrabă să arate ce pot, în speranţa şi în efortul de a obţine dreptul să dea lovituri „în adâncime”.
Deseori am comentat şi am explicat de ce pentru Ucraina, singura şansă de a câştiga acest război ar fi escaladarea la nivel nuclear a conflictului ideal prin încasarea unei lovituri. Asta ar permite nu doar creşterea la niveluri de necrezut acum a ajutorului dat Ucrainei, poate chiar oferirea de nucleare, şi la creşterea corsetului internaţional al sancţiunilor asupra Rusiei în sensul că SUA ar cere cel puţin Indiei şi sau Chinei delimitarea totală de Rusia şi încetarea oricăror schimburi, ceea ce ar fi o lovitură destul de nasoală pentru ruşi. În plus, folosirea nuclearei ar putea produce unele reacţii la nivelul puterii din Rusia sau poate unele mişcări sociale. Pe scurt, strategia lui Zelenskz este Ordo Ad Chao şi pentru asta are nevoie de lovituri „în adâncime” cu arme cât mai puternice. Cu cât trece timpul, vedem că performaţele ucrainienilor cresc şi dacă nu cu drone, poate cu alte arme păstrate pentru lovituri speciale vor reuşi să dea câteva lovituri „în adâncime” prin care să testeze puterea de abţinere a ruşilor.
Cu privire la Rusia, aceste lovituri nu sunt decât ca un meci de antrenament pentru un boxeur. Ruşii au o problemă şi sunt sigur că acum se zbat să o rezolve iar dronele ucrainienilor îi vor ajuta să construiască bunkere care să reziste cu adevărat şi unor lovituri nucleare. Ori asta nu e bine pentru vest, pentru SUA şi pentru NATO. Pe măsură ce acest război continuă, Rusia devine mai puternică, mai pregătită, mai gata să dea o lovitură rapidă şi mortală Imperiului.
Cei care râd acum de faptul că ucrainienii au distrus depozite care oficial erau lăudate că vor rezista la nucleare nu realizează că Vestul nu mai are nici măcar arme iar personalul şi echipamentul de luptă este într-o stare jalnică cu multe necunoscute. De altfel nici SUA nu stă mai bine, deoarece, după cum ştim, de la Al 2-lea Război Mondial nu a mai câştigat un război mare împotriva unei puteri relevante. A pierdut în Vietnam, a pierdut în Koreea, a pierdut în Afganistan, în Irak a avut ditamai coaliţie dar în principal regimul s-a prăbuşit din interior, ca la 1989 în România. Un război direct conveţional sau chiar nuclear între SUA şi Rusia va arăta slăbiciuni neaşteptate de partea celor care se cred acum atot puternici. Ca fapt divers, soldaţii noştri cei mai buni, care se aflau la exerciţii în Polonia au reuşit să bombardeze un sat polonez. Ruşii după mii de rachete trimise au reuşit cu excepţia uneia să nu atingă Polonia, dar ai noştri soldaţi, la primul exerciţiu au făcut victime. Şi ne mai mirăm de ce pregetă să dea jos cu dronele, cum că nu au lege care să îi protejeze. Adevărata temere e că nu au cu ce şi nu se pricep să dea jos cu dronele.
