„Orice criză este o oportunitate” – spune o interpretare greșită a idiomului chinezesc care denotă cuvântul criză. Caracterele care formează cuvântul sunt două: primul înseamnă pericol și al doilea intră și în componența cuvântului „oportunitate” dar nu înseamnă oportunitate ci luat separat înseamnă mai degrabă punct de schimbare.

Dincolo de acuratețea lingvistivă este clar că criza Covid a fost o oportunitate pentru bogații lumii să devină și mai bogați. Iată un articol deja vechi deși are abia 3 săptămâni din care vedem că cei aproximativ 16 miliardari americani din top și-au crescut averea cu 57% față de martie 2020. Spun că articolul este vechi, deoarece mai nou acțiunile au explodat și mai mult, doar Tesla, ca să dăm un exemplu, a sărit de la 700 la 850 de la 1 la 20 ianuarie.

Să vedem însă care sunt câteva dintre capetele balarului covid și de cum se folosește și se va folosi diavolul de ei. Pentru ateii deranjați de terminologia religioasă și care evident nu cred în diavol, le recomand să interpreteze prin diavol forța entropica a sistemelor, tendința haosului – odată pătruns într-un sistem – de a-l acapara și imposibilitatea de a regla aceste tendințe fără un efort sinergetic susținut al întregului sistem.

Mai întâi de toate diavolul iubește haosul și spaima. Omul fricos poate fi stăpânit mai ușor. Frica, folosită prin intermediul portavocilor din media și guverne, sincronizată și susținută, este folosită pentru controlarea maselor în același mod în care ciobanul se folosește de câine pentru a ține sub control oile. Un câine nu are nicio șansă să domine o cireadă de oi într-o luptă reală iar o oaie dacă trage cateva copite unui câine, dă peste cap întregul sistem de control al ciobanului.

Fenomenul controlului mulțimilor nu este nou sub soare, ce este nouă este anvergura globală a acestui fenomen. Prin gafele de la începutul pandemiei când OMS îi acoperea pe chinezi, s-a permis răspândirea virusului rapid în întreaga lume. În perioada inițială, OMS a pus batista pe țambal tocmai pentru a nu „stârni panica”. În fapt, privind în urmă, vedem că parcă toate declarațiile date și toate recomandările făcute aveau ca rol să împiedice guvernele să ia măsurile de bun simț care trebuiau luate pentru a nu permite o pandemie. Virusul din Wuhan nu este ceva nou pe pământ, în fiecare an există viruși și boli, dar spre deosebire de alți ani când s-au luat măsuri drastice și pandemia a fost evitata, de data aceasta OMS a … „calmat spiritele”.

Ulterior, după ce pandemia a fost sigură, OMS a inversat cântarul și a început să exagereze cu avertismentele, exagerând rata mortalității, periculozitatea bolii și plusând pe recomandări cât mai drastice. Prin conferințele zilnice și alarmiste, OMS a creat condiții optime pentru guvernele care aveau nevoie de o justificare pentru măsurile drastice de „protecție” în lupta cu pandemia. Și aici ajungem la un lanț de consecințe.

În primul rând s-a pus capac „revenirii” economice din criza din 2008. Reamintesc că în vara lui 2019, dobânda Fed-ului ajunsese la 2.5% și erau planuri să o mărească, tocmai pentru a se putea pregăti pentru o eventuală nouă recensiune, care istoric nu poate fi evitată. Covid-ul a dat direct jos cu acest plan și a dus dobânda la 0.25%, adică exact acolo unde a fost după criza din 2008 și au ținut-o aproape 8 ani până în 2016 când au avut curajul să înceapă o creștere homeopatică în pași mărunți și cu salturi mărunte, deoarece sistemul financiar era oricum distrus și orice creștere era ca un chibrit aprins aruncat pe o grămadă de lemne îmbibate în motorină: oricând putea să pornească dintamai explozie și să ducă SUA (și întreaga lume) în faliment suveran.

De ce și-ar dori diavolul să distrugă economia? Deoarece cei care au deja, doresc și mai mult și orice oportunitate de a face mai mult nu poate fi trecută cu vederea. Bunăoară, planificat sau nu, s-au închis toate micile (și unele mari) afaceri pentru a putea ca celelalte să explodeze. Așa a ajuns Amazon să explodeze la vânzări, dar mai ales așa s-au putut tipări trilioane de dolari pentru a arunca niscavai mizilic la muritorii de rând în timp ce producătorii de arme au supt grosul fondurilor „de urgență” menite să lupte cu Covid [1].

Dar distrugerea economiei este de fapt o falsă mantră. Nu economia s-a distrus ci clasa mijlocie – micile afaceri, cei fără acces la finanțare infinită și fără puterea lobby-ului guvernamental care să-i țină pe linia de plutire alături de beneficiarii donațiilor de la guvern către „companiile afectate”. Oamenii aud de ajutorarea pe care guvernul o dă companiilor afectate, dar nu se întreabă cine sunt acele compani și cine le alege pe acele companii. Diavolul este mereu în detalii. Fără îndoială că cei mai mari beneficiari ai acestui program de tipărit bani sunt băncile și instituțiile financiare inundate cu fonduri. Nu doar că dobânda de referință a scăzut, dar aceste bănci acum au avut de muncă: distribuit fonduri către „companiile afectate”. Și evident că distribuirea nu se face gratuit ci pe comisioane suportate de guvern.

Responsabilitatea financiară a fost aruncată la coș. După peste un deceniu de luptă cu consecințele adunării gunoiului sub preș deoarece ne-a fost jenă să facem curățenie cum trebuie în 2008, iată că politicienii (dar mai ales bancherii centrali – și cei privați , desigur) răsuflă acum ușurați: avem o nouă criză, putem tipări acum și mai mult pentru că „mor oamenii”.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Pentagon used taxpayer money meant for masks and swabs to make jet engine parts and body armor