Toată această luptă cu virusul este doar încă o etapă dintr-un proces mai complex de inversiune a normalității, de întoarcere a lumii cu susul în jos.

Inversiunea cuprinde întreaga lume și întreaga societate, toate palierele și țintește către inima omului unde dorește să prezinte binele ca rău și răul ca bine.

Deși lupta dintre bine și rău are loc de mii de ani, în ultimul timp putem clar observa o accelerare a acestei inversiuni prin aceea că răul cuprinde zone din ce în ce mai mari și binele bate în retragere. Deosebit de alte vremuri, avem globalizarea care permite ca acest război să aibă cu adevărat o amploare universală, atât geografic dar nu numai.

Dar ce inseamnă inversiune? Folosesc acest termen inspirat de Jonathan Pageau și ale sale exerciții de simbolistică și dacă pentru cei familiarizați cu limbajul său înțelegerea este clară, o să încerc să detaliez și pentru cei care nu-l cunosc.

Universul, lumea și toate sistemele în general, au o anumită ordine, au o stare stabilă, dată de rostul și natura lor. Toate sistemele au o graniță, o margine care le deosebește de ce este în afara lor, au un centru, un rege, un conducător, un punct care este esența sistemului și un set de legi care garantează integritatea sistemului, fără de care sistemul nu pote fi definit, nu are un statut, nu are o coerență. Fără axiomele de bază, fără centru, un sistem nu este un sistem.

Inversiunea este simplu de înțeles: ceea ce ține sistemul integru și îi conferă existența se întoarce cu susul în jos și pune sub semnul întrebării supraviețuirea sistemului.

Ce anume poate produce această inversiune? Factori exogeni! La granița sistemului, la hotar, agenți străini pătrund și pun la încercare sistemul, propunând nici mai mult nici mai puțin schimbarea regelui, adică a legii, a sistemului de resorturi care alimentează existența și asigură perpetuarea sistemului.

Spuneam că inversiunea este un fenomen global, pe care îl putem observa pe diverse paliere ale societății și în întreaga lume. Poate că o exemplificare ar fi necesară, deși se înțelege că interpretarea poate fi una subiectivă.

Capitalismul de exemplu. Capitalismul este atacat aproape peste tot în lume și este forțată o inversare a legilor sale. Care sunt legile capitalismului și ce anume sunt elementele definitorii? Independența ar fi una dintre ele. Dar, în ziua de astăzi, se propune un capitalism „social” – Bernie Sanders îl critică pe Elon Musk că face bani mulți și propune „egalitate”. Nu contează dacă Elon Musk a făcut banii pe care îi are legal și nu contează că dacă lui Elon Musk statul i-ar fi luat banii, Elon nu ar mai fi muncit la fel de mult și la fel de bine, ci ar fi lenevit și el cum fac politicieni eurocrați care freacă manganul pe zeci de mii de euro și dau cu semnătura pe legi și reglementări încropite de aghiotanții Noului Soviet, mici trepăduși angajați permanenți ai cercului restrâns de nomenclaturiști care se ascund în spatele aleșilor cu rol formal și de simulare a unei pseudo-democrații. Capitalismul social este noul slogan în SUA, țară care a cucerit lumea pe spinarea capitalismului. A munci nu pentru tine, ci pentru alții este evident o valoare contrară capitalismului, o inversiune care îl va distruge. Chiar dacă capitalismul – sau un sistem oarecare – are mai multe legi, este foarte posibil ca inversarea unei singure legi să îl extermineze.

O dată cu acest exemplu, poate e momentul de o paranteză în care să clarificăm: tentativa de inversiune nu însemnă deloc că sistemul va putea supraviețui ci inversiunea prezintă un risc existențial pentru sistem. Dacă în faza inițială, în funcție de amploarea inversiunii, sistemul poate opune o rezistență și există unele mecanisme de reglare și atenuare a șocurilor, pe măsură ce rezistența scade, inversiunea va duce inevitabil fie la metamorfozarea sistemului într-un simulacru, fie pur și simplu la implozie.

Lăcomia ar fi un alt principiu al capitalismului. Fără lăcomie, capitalismul nu poate exista. Fără lăcomie, niciun antreprenor nu se apucă să crească o afacere, nu se gândește să reinvestească profitul, să facă producție mai mare, să crească vânzările, să dezvolte noi capacități de producție, noi afaceri, să extindă serviciile la clienți, etc. Ori, în prezent, în SUA, mulți lideri democrați acuză antreprenorii de lăcomie și propun diverse mijloace de limitare a câștigurilor acestora, cum ar fi creștearea TVA-ului care în prezent este cel mai mic în lume (10%). Unii extremiști, cum ar fi Bernie Sanders, propun chiar supra-taxarea averilor, adică dacă ai făcut bani, chiar legal, chiar plătind deja taxe, peste o anumită sumă, să fii obligat să donezi averea ta statului, ca să nu fii … lacom.

Este evident că dacă aceste limitări se vor impune, viitorii Elon Musk vor pleca din SUA și se vor duce în țări unde nu există aceste aberații, iar SUA, fără aportul celor mai inteligenți și capabili oameni, va intra în implozie, așa cum s-a întâmplat în URSS pe vremuri.

Dar să luăm o pauză de la exemplificări și să introducem un nou concept: jokerul. Jokerul (the fool) sau clovnul, este cel care este responsabil cu amuzamentul regelui și a supușilor și este singurul căruia i se permite să pună sub semnul întrebării centrul. Jokerul este singurul care poate să râdă de rege și să nu-și piardă capul. Prin flexibilitatea sa și prin proximitatea de rege, jokerul pune uneori accentul și scoate în evidență chiar acele abateri de la centru ale reprezentantului centrului. Adică, când regele o ia razna, clovnul – având o oarecare libertate și suficientă nebunie – dă pe față alunecarea regelui și deși poate mijloacele prin care o face el nu sunt perfecte, nu sunt prea „științifice” sau coerente, simbolic sunt suficient de clare pentru a acapara devierea respectivă. Ca o scurtă exemplificare a conceptului de joker, l-as propune pe Adrian Păunescu în Epoca de Aur.

Spun că inversarea este un fenomen global și aș mai exemplifica câteva procese care sunt puternice mai ales în Europa de Vest și în SUA. Bunăoară corectitudinea politică, religia diversității, mișcarea wake, revoluția sexelor și negarea biologiei.

Fiind atât de complex și amplu, procesul inversiunii, care întoarce cu susul în jos toate valorile care au dus la dezvoltarea civilizației până în prezent duce direct sau prin efect de osmoza la distorsiuni și alterări în toate componentele sistemului. Avem ca exemplu anomaliile din măsurile de igienă publică implementate sub stindardul luptei cu virusul: purtarea de măști în timpul plimbărilor prin parc. Care doctor întreg la cap, punând în balanță argumentele medicale pro și contra, poate argumenta o asemenea absurditate? Evident că niciunul, dar cu toate acestea, procesul de inversiune a dus la propagarea unor anti-raționamente în toate fibrele sistemului și răul este amestecat cu binele, mai bine zis răul învăluind binele și fugărindu-l.

Dar am putea spune că inversiunea este un artefact, o umbră a haosului – de vreme ce orice sistem complex este … complex, dacă ne dorim musai, putem observa o multitudine de fenomene printre care și unele de inversiune. Cum putem argumenta existența și universalitatea acestui sistem?

Nu știu să răspund la această întrebare decât că observând unele fenomene paralele, fenomenul inversiunii se evidențiază prin lovitura în fibra sistemului, în pilonii care țin sistemul în picioare, în rădăcinile care au născut și care au hrănit sistemul. Bunăoară, vedem la nivel global un atac asupra ierarhiilor. Feminismul și diversitatea nu sunt altceva, decât ideologii pseudo-egalitariste cu pretenții de progresism dar care lovesc la rădăcina sistemului de ierarhii. Exemplu. Dacă legea egalității „șanselor” va fi impusă vreodată în toate domeniile economice, lumea va avea o criză profundă în domeniul construcțiilor unde acum avem 99.9% angajați bărbați. Dacă firmele de construcții o să fie obligate să angajeze 50% femei, imaginați-vă … Dupa diviziunea după sexe, imaginați-vă încă o secțiune după culori … Cum ar fi ca legea să impună în România ca, deoarece avem 5% eschimoși, 5% dintre chirurgi să fie eschimoși. Legea diversității ar distruge practic orice ierarhie de valori și ar neutraliza funcția și contribuția tuturor sistemelor bazate pe valori și în esență orice meserie se bazează pe o ierarhie de valori.

Dar dacă atacul asupra ierarhiilor este un atribut de comportament generalizat specific inversiunii oriunde s-ar manifesta, o observație globală ne mai scoate în evidență și țintele principale ale acestor inversiuni: statul național, familia și religia. Peste tot în lume, noile mișcări progresiste reformatoare atacă una dintre aceste trei componente și nicăieri nu există o mișcare progresită care să nu lovească într-o măsură mai slabă sau mai puternică una dintre cele 3: națiunea, familia și religia. Poate aici, la cea din urmă enumerată ar fi unele excepții: după ce națiunea, familia și religia au fost distruse, atacul se îndreaptă asupra individului, asupra vieții însăși. Dar atacul asupra individului va fi desăvârșit într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat prin implementarea transhumanismului sau prin atingerea singularității inteligenței artificiale – punctul în care un sistem IA va putea imita sau replica conștiința umană (și evident și celelalte procese de gândire ale omului, dintre care multe deja sunt simulate).

În viitorul articol o să abordez fenomenul inversiunii în cardul religiei creștine, mai exact în ortodoxie. Între timp, vă invit să îl urmăriți pe Jonathan Pageau.