Puţini români ştiu că şi Germania are o Curte Consituţională (CCG) şi deşi se numeşte la fel cu adunătura de moş crăciuni (cum le zicea CTP) care ne-au oropsit cu Băsescu încă vreo 2 ani, la nemţi Curtea chiar e curte şi chiar se ocupa cu Constuţia fiind unul dintre pilonii statului de drept şi prin însăşi structura şi organizarea sa, un pilon destul de solid. Ca un amănunt interesant, pentru a fi cât mai independentă de celelalte instituţii federative şi prin urmare mai greu de manipulat, până şi locaţia fizică a curţii a fost stabilită la Karlsruhe ci nu în Bonn, Munchen sau Frankfurt unde se găsesc celelalte instituţii. După tot scandalul pe care l-am avut, să ne imaginăm ce bine ar fi fost ca de exemplu şi curtea noastră să fi fost la Braşov. Securiştii lui Băse probabil nu se mişcau la fel de uşor şi în Capitală monitorizând redacţiile ziarelor şi televiziunilor şi în Braşov făcând combinaţiile la care se pricep ei atât de bine încât să îi convingă pe judecători să voteze „cum e bine”.

Că de Germania depinde viitorul pe termen scurt şi mediu al Europei ştie toată lumea, dar dacă ar fi să elaborăm actorii puterii din Germania şi rolul jucat de fiecare, Curtea Constituţională de departe decide cadrul şi direcţia în care se pot mişca soluţiile şi variantele puse pe tablă. Bunăoară, pe 12 septembrie CCG va decide dacă ESM-ul (European Stability Mechanism) este conform constituţiei germane sau nu cumva atentează la suveranitatea nemţilor. Căci dacă trebuie să acoperi sute de miliarde de gărui ale grecilor şi spaniolilor din contribuţiile muncitorului neamţ este şi asta o problemă. Care problemă bineînţeles că este destul de delicată şi interpretabilă, după cum spunea şi un judecător din CC de la noi: legea e interpretabilă şi asta e măreţia dreptului. Nu am prins ideea şi am rămas mască că omul asta spune cu o asemenea indolenţă că el poate să taie şi să spânzure cum vrea muşchii lui fără să îl întrebe nimeni şi fără să dea nici o explicaţie.

ESM-ul este împreună cu celelalte „vehicule” speciale cu acronime răsunătoare unul din modurile prin care Germania va acoperi găurile ţărilor aflate în dificultate până când fie nu va mai avea cu ce (exclus, căci daca Germania e de acord, BCE poate tipării euroi la infinit) fie un nou partid ultranaţionalist răsărit de te miri unde îi va trece înapoi pe nemţi la marcă şi lucruri interesante se vor petrece. Nu am omis celelalte variante din ignoranţă ci pur şi simplu sunt de părere că oricât de mult s-ar discuta, săracii nu vor şi nu au de ce să iese din Zona Euro, chiar dacă vor intra în default. Este mult mai plauzibil însă ca bogaţii să se sature să plătească şi să iese. Şi nu neapărat bogaţii mari ci şi unul dintre bogaţii mici cum ar fi Finlanda sau Olanda. De altfel, Finlanda a tot dat semnale în ultimul timp dar nu numai (vezi solicitarea de garanţii pentru contribuţia Finlandei la banii din EFSF daţi Greciei acum un an) iar faptul că rezilienţa Olandei la „ideea europeana” s-a manifestat doar prin blocarea extinderii Schengenului este doar un amănunt secundar, esenţial fiind că în „nordul bogat” sunt destule ţări mici gata să renunţe la zona euro tocmai din aceleaşi motive pe care le-ar avea şi acum CCG ca să rejecteze ESM-ul.

De fapt, pe 12 Septembrie nu vom afla definitiv dacă ESM-ul este rejectat, ci doar dacă va fi pusă sub semnul întrebării constituţionalitatea acestuia, în care eventualitate ESM va fi blocat pentru cel mult 6 luni, perioada în care curtea va lua o decizie şi va evalua cât de constituţional este să plătească nemţii sute de miliarde pentru spanioli, greci, italieni, francezi etc. Mulţi analişti spun încă că nu trebuie să avem temeri: curtea va da OK-ul la ESM şi destrăbălarea poată să înceapă. Unii însă nu exclud ca pentru a accepta ESM-ul ca constituţional, CCG să solicite oarece … garanţii sau cedări de suveranitate din partea statelor beneficiare.

Una peste alta, decizia va fi interesantă şi va clarifica puţin traseul pe care va curge criza europeană în continuare. Foarte posibil ca lucrurile să se liniştească pentru o perioadă, ESM să se activeze, pieţele să se calmeze până la următoarea scadenţă, tiparniţa să tragă non-stop şi nici un pericol iminent să îi ţină nedormiţi pe la summit-uri de urgenţă pe miniştrii europeni de finanţe. Tot foarte posibil este ca o mână de ajutor să vină şi de la Fed cu QE3-ul (tiparniţa de dolari) şi să avem o noua mică mare scumpire la produse alimentare şi la petrol. Şi ca şi data trecută, să avem o noua primăvară „arabă”. Interesant de data aceasta va fi unde vor „răsări” mugurii revoltei …