60.000 de români au emigrat în Germania, în doar şase luni. Inca o stire negativa. Sau pozitiva. Cum o fi? Cu siguranta se gasesc oarecare neghiobi care vor zice, „lasa, ca ne trimit bani” sau „lasa, ca se intorc cu experienta”.  Sau altii: „pai ce sa faca, daca la noi nu au de munca?”. Sau: „bine au facut, ca aici nu sunt platiti la cat merita!”.

Putini sunt cei care simt aceasta „scurgere” precum pierderea sangelui din organism. Tocmai pentru ca putini sunt cei care mai simt ceva organic cand aud numele de Romania sau romani. Pentru majoritatea este doar o noutiune abstracta, un banal nume de tara care sa intampla sa fie tocmai tara in care locuim.

Cunosc cativa dintre cei 60.000 care „au fugit” in Germania, toti cunoastem. Sunt atat de multi incat este inevitabil ca fiecare dintre noi sa nu aiba un prieten, o ruda, un cunoscut care sa nu fi plecat tocmai in Germania. S-a tot vorbit de cererea mare in domeniul medical si este deja un fenomen firesc care nu mai alerteaza pe nimeni cum studentii la medicina merg la cursuri de germana inca din anii de inceput, pentru ca sa aiba timp sa invete – stiut fiind ca germana este o limba destul de dificila – avand aproape in buzunar biletul de avion, singura incertitudine fiind specialitatea pe care vor merge si orasul din Germania in care vor ateriza.

Nu m-ar fi alertat prea mult stirea asta daca in loc de Germania in titlu s-ar fi specificat Italia, Spania sau Franta. Mai ales daca era Italia, era evident ca probabil majoritatea celor plecati sunt cersetori, ingrjitoare, bone, femei de serviciu, instalatori, muncitori zilieri etc. Cu Germania treaba sta altfel. Cersetorii nu au ce cauta – nemtii sunt nemti -, bonele nici atat – care neamt si-ar da copilul pe mana romanilor? -, ingrijitoarele nu au prea mult de munca in Germania – pensionarii bolnavi germani au servicii de calitate la preturi mai mici decat angajarea unei bone romance, iar muncitorii s-ar adapta foarte greu din cauza limbii dificile dar mai ales a mentalitatii si felului cum se munceste in Germania. Nu vreau sa extind aceasta discutie, dar este evident ca romanii – chiar si cei care s-au obisnuit cu munca grea si serioasa din Italia, Franta si Spania – s-ar adapta foarte greu cu cerintele unui loc de munca din Germania unde mai ales competitia este cu totul alta si desi cererea este mare, si oferta este pe masura (sa nu uitam ca nu doar romani emigreaza, ci si polonezi, cehi, bulgari, ba chiar spanioli si greci, etc).

Din cei 60.000 de romani plecati eu as putea pune pariu ca cel putin jumate sunt in domeniul medical si un sfert ingineri. Cu alte cuvinte, tocmai am pierdut cateva zeci de mii de oameni de calitate, care au invatat o meserie bine, atat de bine, incat au ales sa plece in Germania, unde este poate mai greu de gasit un loc de munca ca in alta parte (mai ales din cauza limbii), desi aveau de ales si alte tari, cum ar fi Italia, Franta, Belgia,etc. si nu doar ca sunt bine pregatiti si destepti, dar sunt si muncitori si corecti – altfel nu se poate in Germania. Nu sunt prea cunoscator al particularitatilor muncii in strainatate in diverse tari europene, dar inevitabil am auzit si am vazut multe chiar cu ochii mei si da, in Germania se munceste mult si se cere randament.

Nimeni nu a tras nici un semnal de alarma, stirea a fost doar preluarea sumara a unui articol de la Deutsche Welle, viata merge inainte in tara noastra minunata si deocamdata ne distram cu alegerile. Oltchim si-a reinceput activitatea, poate ca maine-poimaine se deschid si portile mineritului la Rosia Montana si lumea o sa fie fericita, poate poimaine vine si Shell si face ceva foraje de suprafata prin Constanta si asa va merge inainte pensia de handicapat, alocatia la copii, somajul si salariul minim pe economie. Dormiti bine, frati romani …