Pentru ca suntem in Postul Pastelui, perioada de meditatie, de rugaciune si de fapte bune, dracusorii nu stau nici ei si ii zgarma pe unii in fund sa mai scrie niste articole “interesante” – in EXCLUSIVITATE. Ei bine, nu e tocmai exclusivitate ca astfel de articole apar periodic, cum a fost acest articol de acum 2 ani care insa a fost publicat nu in Postul Mare ci in Postul Adormirii Maicii Domnului.

Din start putem sa catalogam comparatia intre numarul de biserici construite si numarul de scoli construite cel putin nepotrivita, daca am dori sa analizam fenomenul total obiectiv. Rational analizand acest subiect, este evident ca nu se poate pune in aceeasi oala constructia de biserici cu constructia de scoli, asa cum nu se poate pune nici constructia de biserici cu constructia de spitale. Poti insa sa le pui in aceeasi oala daca vrei sa iti bati joc de prostia oamenilor care doneaza pentru biserici si sa arati cat de “ramasi in urma” sunt romanii si cum in loc sa se ocupe de constructia de cladiri improtante de care avem nevoie – cum ar fi scolile si spitalele – iata construiesc biserici. Si culmea culmilor, in mare parte din donatii.

Dintrodata nu mai e treaba statului sa construiasca scoli si spitale ci sunt de vina cei care doneaza la biserici – de care nu avem nevoie – in loc sa doneze la scoli si la spitale. Idei penibile pentru ca daca scrie pe hartie cate impozite am platit pana acum in comparatie cu costul total al tuturor bisericilor din Romania, am vedea ca statul trebuia sa construiasca destule biserici si spitala pana acum incat cifrele sa arate cu totul altfel. Pe de alta parte, de scoli nu mai este nevoie – cu exceptia unor zone defavorizate – pentru ca in primul rand nu mai sunt copii: natalitatea este negativa, emigratia in crestere. In plus, inainte de Revolutie s-au daramat biserici si s-au construit scoli pentru ca erau vremurile care erau, deci punctul de start in aceasta comparatie este total prost ales, era normal ca sa se construiasca biserici mai multe de vreme ce scoli erau indeajuns construite. Mai merita oare sa reamintim ca oricum nu cantitatea conteaza ci calitatea si ca problema invatamantului nu sta in numarul de scoli ci in salariile mizere oferite profesorilor, in lipsa unei strategii, in coruptie si ingerinta politicului – inspectorii, directorii sunt pusi de partide, in schimbarea haotica a regulamentelor de examene, a organizarii, a programelor etc?

Din aceeasi categorie de “analize economice” fac insa parte si comparatiile intre numarul de preoti si numarul de profesori sau doctori, numarul de icoane si lumanari vandute si numarul de medicamente etc.

Nu stiu exact terminologia folosita in manipulare, insa nu trebuie sa fii un expert ca sa intelegi ca asocierea comuna a doua subiecte catre care publicul are afinitate si care isi au fiecare importanta lor si prezentarea “situatiei dezavantajate” a conceptului secundar (de suport) care este pus in paralel cu biserica, are un singur scop: atacarea afinitatii fata de biserica. Iata explicatia pe scurt: deci, am construit biserici multe. Articolul nu ataca situatia in sine, ba chiar prezinta unele lucruri reale: multe biserici sunt mici, sunt neterminate, exista cerere, exista donatori, care e problema? Nici o problema! Daca articolul s-ar fi referit doar la constructia de biserici, era totul ok, era un articol informativ, indiferent de atitudinea autorului – pozitiva sau negativa. Insa vine si partea a doua: dar cu scolile cum stam? Ei, aici e tot talcul, ca acum putem face comparatii. Si dupa niscavai statistici nasoale de tot, vine de obicei si “expertul” in “partea a doua” care este totdeauna un “umanist” si care incearca sa arate el de ce stau lucrurile asa si care e problema. Dupa prezentarea starii jalnice in care se afla subiectul “subordonat” (adica scoala, sau spitalul, sau profesorii, sau doctorii) urmeaza “statisticile” foarte precise cu numarul de biserici (sau de preoti, sau salariile de preoti, sau venituri ale bisericii etc) care nu pot sa lase pe nimeni fara un oftat: “Of, ia uite cati bani au popi astia si noi nu avem scoli (sau spitale, sau profesori sau doctori)”.

Astfel de articole nu sunt deloc intamplatoare si nu sunt deloc doar menite a atrage interesul si a mari ratingul ziarului. Ne dam seama din “calitatea” lor. Dupa un astfel de articol, incepe imediat “dezbaterea” (Moise de la TVR deja probabil a abordat si el problema, ca un analist economic destept ce este).

Este pacat ca Patriarhia nu isi angajeaza un student la mass-media care sa urmareasca toate aceste miscari, sa analizeze reactiile oamenilor si sa vina cu masuri pro-active nu doar cu raspunsuri date de Pr. Stoica, servite pe tava presei si care de fapt nu ajuta la clarificarea problemei ci doar le ofera material de lucru. Fenomenul nu este unul prea avansat, e doar treaba de timp pentru un om cu rabdare si cateva cunostinte tehnice, de specialitate minime. Nu va fi usor de inteles si de contra-atacat pe masura. Dar se pare ca in Biserica lasam lucrurile “in voia Domnului” ca si cum Dumnezeu nu lucreaza prin oameni, toate se vor rezolva. Pun pariu ca multi factori de decizie si care au si responsabilitatea sa urmareasca si sa se ocupe de astfel de atacuri concertate si neintamplatoare zic “lasa, ca are grija Dumnezeu”. Pun pariu ca astfel de atitudini se gaseau si la inceputurile comunismului in Romania, cand Biserica nu a fost agila, nu a mirosit pericolul si a stat cu mainile in san.

Am avut asadar “cazul Cernea” acum o saptamana, analistii lor au descoperit ca e inca prea devreme, ca exista inca rezistenta prea mare si cerbicie si au inceput cu picatura chinezeasca, pas cu pas articole de astea care par neinsemnate, mici analize, mici stiri etc si care nu fac decat sa atace afinitatea si mai sa vizeze PUTEREA SIMBOLICA pe care o rare BISERICA ORTODOXA in inima POPORULUI ROMAN. Deci ma repet: nu e greu de realizat ca inca avem un popor ortodox, ca numarul “practicantilor” este in continua crestere, ca in ciuda “luptelor seculare” ale secularistilor credinta este in crestere (in postul asta pentru prima data am auzit reclame la meniuri de post la restaurante) si evident asta le pune bete in roate unora, mai ales in perspectiva noii constitutii.

Nu merg prea mult inspre teoria conspiratiei, desi totul e pe masa, vizibil. Unele puteri “discrete” au inteligenta sa inteleaga riscul potential pe care puterea simbolica pe care o are inca ortodoxia in Romania o poate avea pentru ei. Avand in vedere vremurile in care ne aflam, “schimbarea” de paradigma in intreaga lume si mai ales disolutia partidelor politice (este doar chestiune de timp pana cand lumea va arunca la gunoi partidele “obisnuite”), nu trebuie sa fi super-analist si expert in trenduri ca sa intelegi ca oricand daca Biserica Ortodoxa ridica putin tonul in politica poate sa dea jos si sa ridice nu doar partide dar si directii, ceea ce este mult mai grav pentru ei, avand in vedere ca oricum toate partidele sunt ale lor. Iar daca ierarhia deocamdata se cam complace in a baga capul in nisip, trendul crescator pe care se afla ortodoxia in Romania le pune multora semne de intrebare si ii indeamna sa “inginereasca” astfel de miscari tactice folosind presa si cativa actori ai lor din scena politica (Cernea, Ponta etc)