Atat Romania cat si Europa se afla deja in recesiune. Tehnic. Tehnica spune ca doua trimestre la rand cu crestere „negativa” inseamna recesiune. Toata lumea este de acord, problema s-a dezbatut, s-au facut analize, blah, blah.

Pentru mentalul colectiv este foarte important ca PIB-ul sa nu fie negativ. Un PIB in crestere, ofera suport propagandistic discursurilor politicienilor, bancherilor si ziaristilor oferind tuturor ce are nevoie fiecare in parte. Este vital ca mentalul colectiv sa fie unul optimist, altfel situatia poate oricand erupe si in primul rand politicienii aflati la putere (la noi si pretutindeni) au probleme. Pentru ca totusi exista o spoiala de competitie intre cele 2-3 capete ale aceluiasi balaur (adica partidele demonocratiei), din cand in cand opozitia face putin tam-tam si cu privire la rezultatele de „crestere negativa”, dar asta doar cand e campanie electorala.

Realitatea este irelevanta pentru cei de sus. Cifrele seci care arata o crestere de 0,5% la PIB sunt o mare scofala, ca sa nu mai zicem de cifre putin mai mari cum ar fi (1-2% in vest sau 3-4% pe la noi). Toti salta exuberanti si rasufla usurati cand avem parte de asemenea cifre. Cam rar pe la noi este adevarat. Desi nu e intocmai un exemplu elocvent, as aminti cazul exuberantului Tariceanu care declara ca un star de hip-hop in extaz ca „economia duduie” in anul 2008, inainte sa vina criza, pe cand PIB-ul crescuse cu 6-7%.

PIB-ul a ajuns in ziua de azi la fel de important ca Gatorade-ul din filmul Idiocracy: toti discuta despre el si se dau cu parerea: e bun, nu e bun, e de ajuns, nu e de ajuns, se vede in buzunar, de ce nu se vede, cand o sa se vada in buzunarele romanilor, etc. Realitatea este ignorata pentru ca realitatea nu este deloc o medie cum este PIB-ul, ci realitatea este mult mai complexa si cu multe straturi.

Pentru bancherii centrali, care neavand competitie sunt regi pe viata, nu atat PIB-ul este important cat inflatia. Ei o grija au si cu asta isi storc creierii: cum sa creasca inflatia. Daca creste PIB-ul, foarte probabil e si din cauza inflatiei si daca diferenta intre inflatie si PIB nu e prea mare, bancherii centrali sunt foarte fericiti si optimisti. Realitatea nu conteaza.

Nu doar ca PIB-ul e vital pentru tovarasi, dar un PIB negativ este un factor de risc pentru declansarea de revolutii. Cata vreme PIB-ul creste, daca oamenii sunt saraci, nu au locuri de munca, preturile cresc si viata e mai grea, fiecare tinde sa se gandeasca: e vina mea, eu sunt prost, de aceea nu ma descurc pentru ca PIB-ul creste, deci economia creste, deci majoritatea oamenilor castiga mai mult, produc mai mult. E vina mea si a celorlalti 70% de tineri sub 30 de ani ca suntem paria societatii si nu avem locuri de munca. Nu avem dreptate sa protestam sau – Doamne-fereste! – sa facem revolutie. Cata vreme PIB-ul e in crestere, noi suntem prosti. Dar oricum, macar avem sperante. Un PIB in crestere nu are cum sa nu tii dea sperante, mai ales cand „analistii economici” te asigura ca peste 6 luni o sa simti si tu in buzunar cresterea PIB-ului.

Am enumerat cateva lucruri legate de PIB pentru a sublinia cat de important este pentru „establishment” ca PIB-ul sa fie cum trebuie. Si asta nu doar la noi, ci si in UE. Oricat s-au masluit cifrele, oricat s-a aruncat sub pres ce s-a putut, oricat s-a ignorat elefantul din camera, PIB-ul a inceput sa alunece periculos spre zone unde bondurile si CDS-urile tarilor or sa inceapa din nou sa salte vesele precum capritele. Apropos, de cand nu ati mai auzit pe la stiri de Credit Default Swaps? Nu-i asa ca sunteti mai linistiti? Nu doar ca un PIB negativ scutura pietele dar problema ar mai fi si triggerele automate cu privire la ratingurile unor tari, regulamentele si triggerele unor fonduri mari de investitii si alte socoteli ale finantelor. E clar: un PIB negativ pune gaz pe foc si mareste volatilitatea, tragand mult inapoi sperantele de revenire si innebunindu-i pe bancherii centrali care au ramas fara arme dupa ce au dus si dobanzile la zero, au pompat si lichiditate cat cuprinde si incearca sa prezerve petro-dolarul si micutul lui Sancho Euro-Panza pentru mai departe … cu orice pret (cf. Draghi).

Prin urmare, o minte intunecata din tenebrele turnului babel de la Bruxelles a venit cu o idee geniala: sa facem cumva ca PIB-ul sa creasca cat vrem noi independent de realitate. La urma urmei s-au tiparit bani, s-au trecut datorii de la banci la state cacalau, s-au falsificat testele de stres si multe alte gunoaie s-au intamplat care toate au in spate justificarea ca sistemul trebuie sa mearga mai departe asa cum e. Ce mai conteaza daca inventam ceva care sa ne permita sa mentinem PIB-ul cum vrem noi. Controlam deci dobanda pe de o parte, reglam lichiditatea cum vrem, coordonam operatiunile de „printing” (Fed/BCE/UK/Japonia) si daca tunam PIB-ul cu aproximatie pe unde avem noi nevoie, nu mai exista probleme, rezistam barbateste mai departe. Si acea minte intunecata a venit cu ideea sa includa in PIB veniturile intunecate: prostitutie, droguri, crima etc. S-a incropit o justificare care s-a transmis la mass-media pentru a o impregna pe creierele poporului care si-asa nu intelege absurditatea miscarii si de anul viitor vom avea PIB OK!

Este la mintea cocosului ca prostitutia si drogurile nu au ce cauta in PIB. Este la mintea unui copil de 5 ani ca nu ai cum sa contorizezi niste activitati ilegale. Prin urmare evident ca „estimarile” acestor „indicatori productivi” nu doar ca nu au nici o relevanta, dar nu pot fi in nici un fel estimati. Treceti putin peste bariera ignorantei si puneti-va in pielea unui specialist de la INS de la noi care incearca sa estimeze cat produce prostitutia in Romania. Va dati seama de penibilul situatiei? De unde o sa scoata un asemenea „specialist” cifra asta daca nu din burta. Si nu doar la noi, peste tot este la fel si nu doar cu prostitutia dar si cu celelalte cifre. O asemenea poveste este nu doar penibila, dar este absolut paranormala. Intr-o lume reala, nu doar ca nu ar avea sens sa introduci in PIB niste estimari aberante ale unor activitati ilegale, dar sa alterezi un indicator macro-economic atat de important pe baza caruia teoretic se ia decizii importante strategice pentru viitor, eu as incadra treaba asta la subminarea economiei nationale. Sau ma rog … europene. Acum insa de cand avem UE, masurile perverse vin de la UE si putini isi pun problema cine le ia, pe ce criterii si daca nu ar fi mai bine poate sa ne opunem. Dar ce spun eu … oare chiar ne putem opune? Si nu zic doar de noi, dar poate de exemplu neamtul de rand sa protesteze impotriva acestei masuri? Pai cum sa poata daca masura vine de la UE, de la niste „specialisti” sau „tehnocrati”.

Asa cum astia nu vor putea estima costurile indicatorilor „negri” ca sa le introduca in PIB, tot asa este nemasurata ipocrizia cu care este distrusa orice farama de rigoare si normalitate in economia de stat a euro-sovietului. UE se apropie cu pasi repezi de URSS si dupa ce s-a trasat forma, incepe incet-incet sa patrunda si fondul care nu este altceva decat minciuna si manipulare, control, ipocrizie si toate relele cu care vine un sistem dictatorial, fie el hard cum a fost comunismul sau soft cum este europenismul.

Iaca cum iesim noi din criza si cum va iesi intreaga Europa.