Nefiind la fel de vital ca sistemul bancar, sistemul de asigurari din Romania nu a beneficiat de atentia guvernelor si de programe de „stimulare” gen prima casa despre care am mai tot vorbit. Prin urmare, efectele crizei s-au cumulat ani de-a randul si inevitabil o mare bula se va sparge, sau cel putin va impinge la maxim tensiunile rezultate din contractia economica si celelalte consecinte ale crizei creditelor declansata in 2008 si care continua nestingherita de peste 6 ani de zile, in ciuda brumelor de sperante ocazionale intrerupte de asa-zise „recesiuni” care nu sunt altceva decat noi puseuri ale aceluiasi cancer de care sufera intreaga lume.

Indicatorul cel mai clar al problemelor masive din sistemul de asigurari ar fi pretul. Nu vom auzi de falimente spectaculoase pentru ca Isarescu nu va lasa focul sa se aprinda in grajd cand casa lui e facuta tot din paie, dar maririle drastice de preturi vor fi primele semne ca ceva este putred. Preturile deja au crescut, dar nici nu ne-am apropiat de sfarsitul anului ca deja s-a anuntat o crestere a pretului la RCA. Poate ca e la fel in fiecare an, veti zice. Anul nou vine la romani cu mariri de RCA, curent, gaze etc, e traditional. Poate ca da, doar ca de data asta eu am auzit de cresteri la RCA de 25%. Pentru a contracara cresterea preturilor, noi reglementari sunt menite sa tine cat de cat pretul in jos, prin mentionarea pe polita a comisionului brokerului. Un fel de control al preturilor – cel putin masura asta, in categoria asta se include. Daca piata ar fi normala si competitia ar fi corecta, nu s-ar mai pune problema limitarii comisionului maxim sau discountului comercial pe care asiguratorii il practica: piata ar regla totul.

Daca de falimente nu vom avea parte, deja sunt companii care doar scriptic nu sunt in faliment, in fapt deja clientii nu mai reinnoiesc politele si numarul serviceurilor acceptate este extrem de limitat. Nici macar pentru cine are o masina second care se poate repara la orice mester nu ar avea curajul sa isi mai ia CASCO la o firma care intr-un oras ca Craiova mai lucreaza cu 7-8 service-uri.

Nu voi face caz de cat de bine reglementate sunt asigurarile, cat de atenta este ASF-ul si cat de bine este legiferat si monitorizat sistemul. Sunt chestiuni secundare la trendul principal: implozia. Marea intrebare este daca vectorul principal al trendului este incompetenta ASF si coruptia intrinseca sau vectorul pretului.

Despre incompetenta ASF nu mai e nevoie sa spunem nimic – fiind o organizatie de stat, cu angajati numiti de partid, este evident ca nu poate face ceva bun, ba din contra face rau. Prin coruptia din sistem, ma refer in primul rand la procedurile de lucru si politicile de preturi practicate de unii actori care aveau un singur scop: strangerea unei gramezi cat mai mare de cash care sa fie investita la randamente frumusele oriunde ar fi nevoie de lichiditati constante si frumoase. Transferul lichiditatilor dintr-un buzunar la altul e o practica normala pe plaiul de rai mioritic, cel mai faimos caz fiind arestarea „Regelui asfaltului” care a folosit fonduri europene ca sa cumpere un avion pentru o compania aeriana a sa. De altfel, de cele mai multe ori, fondurile europene sunt folosite in cu totul alte proiecte decat cele pentru care au fost obtinute. De exemplu: un afacerist mijlociu intr-un oras mijlociu, primeste fonduri europene pentru constructia unui hotel intr-o zona „cu potential turistic”. Banii vin, hotelul este construit, dar o buna parte din materialele si serviciile cumparate pe bani europeni sunt investite in construirea unui bloc care este vandut ulterior si va aduce un randament cu mult peste ce poate aduce un hotel de 3 stele intr-un sat aiurea, la marginea unui oras, chiar daca locatia este ea frumoasa, la marginea drumului. Astfel, hotelul merge pe minus ani de zile si fondurile europene au fost tocate pe apa sambetei, in timp ce afaceristul si-a tras niscavai profituri frumoase din vanzarea blocului construit.

Cata vreme bancile ofereau dobanzi si de 20% pentru lichiditati mari sau pe cand imobiliarele aduceau randamente de peste 50% pe an, lichiditatile din asigurari erau aur pentru proprietarii firmelor si faptul ca erau mereu pe minus si minusurile cresteau de la an la an, era irelevant. Printr-o strategie de crestere constanta, prin marirea cotei de piata si prin impingerea la maxim a termenelor de plata cu service-urile captive, gramada de gunoi era impinsa mai departe de la an la an. Dar de cand dobanzile au inceput sa scada drastic si portofoliul mare de clienti acumulati a inceput sa necesite aporturi din ce in ce mai mari de profituri din lichiditatile investite, pentru acoperirea gaurilor si propagarea masinariei, schema nu prea mai functioneaza si inevitabil firmele vor fi nevoite sa mareasca politele, mergerea pe minus, pe muchie de cutit, nemaifiind viabila.

Evident se pune intrebarea in ce masura trecerea va fi lina si actorii implicati mai sunt interesati sa ramana in piata sau vor sa faca exit cu profiturile deja acumulate. Nu stiu sa raspund asta, nu am investigat si nu m-ar mira ca firma cu pricina sa fie deja administrata in insolventa – sau oricum s-o numi treaba asta in domeniul asigurarilor.

Independent insa de situatia unor firme specifice, intregul sistem se vede nevoit sa mareasca preturile – costurile sunt in crestere reala si infrastructura rutiera proasta. Cresterea costurilor service-urilor pune o presiune masiva pe preturi. Nu sunt sigur, dar nu m-ar mira ca cresterea preturilor service-urilor sa fie datorata cel mai mult scaderii numarului de provideri: cand criza a ras o gramada de service-uri (dar nu doar service-uri, multe marci de masini au iesit deja si multi dealeri au inchis portile) cererea a ramas aceeasi, sau poate chiar a crescut avand in vedere ca vanzarea de seconduri a devenit singura optiune pentru marea majoritate a oamenilor. Prin urmare, acelasi numar de service-uri au fost nevoite sa faca fata unei cereri in crestere de servicii, prin urmare preturile au crescut. Nu stiu care e situatia fortei de munca in domeniu, dar cu siguranta fuga in afara a afectat piata muncii in domeniu. Pe de alta parte, pretul electricitatii a crescut si desi chiriile au mai scazut, per total, costurile serviceurilor sunt in crestere si astfel se transfera pe politele RCA.

Nici nu vreau sa ma gandesc ce se intampla pe alte sectoare. Deja am auzit ca asigurarea obligatorie a locuintelor a esuat, daca nu cumva nici legea nu mai e valabila. Asigurarile de viata oricum erau o schema ponzi, cine isi imagineaza ca peste 20 de ani firma ABC (femeile de la ABC :)) o sa le mai plateasca ceva inapoi, isi face iluzii.

Daca in domeniul bancar, Isarescu este un magician priceput, problema cu asigurarile este ca BNR-ul nu prea are cu ce sa ii ajute si in plus, ASF-ul este ca un buffer de haos si incompetenta care ar bloca oricum orice tentativa de cine stie ce numere de magie ar putea implementa faimosul magician. Si pe langa acestea, dinamica asigurarilor este cu totul alta si focul se poate aprinde mult mai repede si mai puternic decat in domeniul bancar. Ce spun eu: focul arde deja, dupa cum am zis. Are insa cineva curajul sa strige „ARDE!” ?