Actualităţi din Ucraina – 12 SEP 2024

• Blinken şi omologul britanic merg la Zelensky să afle ţintele
• “Lovirea în adâncime”
• Kursk Kaput

---

Blinken şi omologul britanic merg la Zelensky să afle ţintele

Astăzi Blinken şi omologul său din Marea Britanie au fost la Kiev cu trenul ca să discute cu Zelensky. Ultima perioadă, după incursiunea din Kursk, călărind pe succesul parţial şi dovedirea faptului că Rusia nu are deocamdată o linie roşie (deoarece nu a dat cu nuclearele), a fost caracterizată de cererea repetată a ucrainienilor ca să primească de la americani şi de la alte ţări din vest care le-au dat arme, dreptul de a lovi ţinte în adâncimea Rusiei.

Evident, presa a fost vuvuzela principală prin care s-a lansat acest apel care precum altele vin ca valurile pe porţile de ieşire a Fabricii de Produs Consum care în unison repetă aceleaşi mantre lansate de la centru. După tancuri pentru Ucraina, după F-16-uri pentru Ucraina, după Patrioate pentru Ucraina, a venit vremea ca acum să se ceară eliberarea Ucrainei de această condiţionare “inumană” de a lovi în adâncimea Rusiei, ţinte militare importante.

Ei bine, cei doi s-au dus la Zelensky ca să vadă ce ţinte are acesta deoarece prin telefon şi alte canale nu puteau comunica că poate ascultă ruşii. Fie că cei doi i-au dat dreptul să lovească “în adâncime”, fie că nu, rămâne să vedem. Dar eu zic că i-au dat.

Dar dincolo de ce se vede la suprafaţă sunt unele adevăruri în subteran şi veţi vedea la ce mă refer. Lovirea în adâncime are anumite scopuri şi este componenta a unui plan mult mai complicat decât simplul război de apărare al Ucrainei cu Rusia.

“Lovirea în adâncime”

Oricine urmăreşte cu atenţie ce se întâmplă în acest război nu se poate întreba ce anume cer concret ucrainienii că vedem că lovituri în adâncime tot dau. De asemenea, ştim că lovituri în Crimeea au dreptul să dea şi totodată vedem că deşi au dreptul nu prea dau şi dacă dau nu prea fac mare brânză. Adică, ruşii nu fug şi nu eliberează Crimeea, pierderi prea mari nu vedem sau nu avem cum să vedem. Vedem însă că ruşii avansează rapid spre Pokrovsk şi pe frontul din est au accelerat ritmul de înaintare iar incursiunea din Kursk nu i-a dat înapoi. De asemenea, mai ştim că ucrainienii au primit dreptul să lovească ţinte militare aflare în proximitatea graniţei, de unde sunt lansate asupra lor rachete, bombe şi drone. Şi uneori ucrainienii au lovit, deşi de cele mai multe ori antiaeriana ruşilor şi-a făcut treaba. Mai puţin la drone unde dacă sunt lansate 100, e suficient să scape 5 ca să fie nasol.

Acestea fiind zise, oricât m-am informat şi oricâte podcasturi ascult, nu am înţeles concret la care arme cer ucrainienii voie să le folosească şi de ce nu le folosesc chiar acum pe ţintele fronului din Donbas ca să îi bată pe ruşi acolo, de ce au nevoie să dea “în adâncime”. Cel puţin străzile, podurile şi gările unde descarcă ruşii armament pot fi ţinte care să fie lovite de ucrainieni, dacă au cu ce.

Un răspuns posibil îl avem de la Canadian Prepper

Pe scurt, teza lui Canadian Prepper, destul de originală în ecosistemul informaţional al podcasturilor şi canalelor care urmăresc războiul din Ucraina, este că NATO încearcă să îşi facă un fel de hartă a apărării antiaeriene a ruşilor pentru a folosi această hartă ca date de intrare într-un algoritm de inteligenţă artificială care va coordona o lovitură fatală nucleară asupra Rusiei.

Deci nici mai mult nici mai puţin, Canadian Prepper teoretizează că americanii vor să vadă cum reacţionează ruşii, cu ce fel de arme, din ce locaţii sunt lansate antiaerienele, pentru a putea calcula o lovitură nucleară fatală care să aibă eficienţă maximă şi care să permită o victorie a SUA în cazul unui război nuclear, declanşat evident de SUA.

Aşa cum am discutat în seria de articole despre nucleare (unul aici), conform autoarei Annie Jacobsen care a scris o carte despre războiul nuclear şi a făcut numeroase interviuri cu oameni cheie în programul SUA de apărare din perioada Războiului Rece, caracteristica principală a oricărei folosiri a unei arme nucleare este că indiferent de cine şi cum începe să o folosească, în cele din urmă se va ajunge la schimb reciproc total, la război nuclear total. Adică, nu vom auzi de o nucleară şi de alta ca răspuns sau 10 trase de unii şi 15 trase de alţii. Vom auzi poate de prima dacă va fi trasă aiurea de cine ştie ce ţară mică (să zicem Pakistan asupra Indiei) dar apoi nu vom mai auzi nimic deoarece nu vom mai avea curent şi nici semnal şi chiar dacă nu vom vedea ciuperci sau rachete pe cer, vom înţelege că ceva nasol s-a întâmplat.

Cu privire la războiul nuclear între marile puteri, o constrângere logică a oricărui scenariu este că ţara care are intenţia să folosească nuclearele, dacă doreşte să câştige şi să aibe şanse să supravieţuiască, trebuie să le folosească pe toate din prima salvă. Nuclearele nu vor fi lansate ca dronele Iranului care fac o săptămână pe drum, timp în care antiaeriana stă pe poziţii şi aşteaptă. În războiul nuclear, singurul scenariu prin care o mare putere poate să câştige (SUA sau Rusia şi poate China, dacă numărul declarat de focoase este neadevărat), este ca să lovească masiv cât mai rapid şi fără drept de replică obiectivele strategice ale inamicului.

Ei bine, “obiectivele strategice”, adică ţintele rachetelor nucleare sunt ceva destul de complicat de discutat deoarece sunt multe probleme. Ce poţi lovi ca să te asigură că celălalt nu poate retalia şi în plus ca să şi distrugi capacitatea de luptă a inamicului? Să le luăm pe rând:

• oraşe, zone dense de populaţie, clădiri oficiale, sediul guvernului etc; în istorie nu s-a dovedit însă nicăieri că distrugerea civililor, omorârea oamenilor, determină armata să pună jos armele şi să se dea bătută; din contră, oamenii se înrăiesc şi mai mult şi rezistenţa devine şi mai aprigă; vedem în Gaza, dar au văzut şi englezii la Dresda, cu nemţii.

• centre de comandă – foarte greu de ştiut unde sunt aceste centre de comandă; atât SUA dar mai ales Rusia, au construite oraşe subterane întregi sub munţi şi multiple niveluri de securitate astfel încât puţini oameni ştiu cât de mari sunt aceste oraşe şi care ce rol are; DAR, cu privire la Rusia, trebuie să spunem că doctina lor MAD este mult mai flexibilă decât a americanilor, în sensul că dacă la americani este un întreg ritual al comenzilor care dictează lansarea nuclearelor, la ruşi decizia este în mâna operatorului care este de serviciu. Ştim asta din documentarele legate de incidentele din timpul Războiului Rece când doar mâna unui ofiţer care a ezitat a salvat omenirea de la Războiul Nuclear. DIn păcate nu mai reţin nicio referinţă, dar ştiu că un ofiţer rus a primit alertă că pe la Polul Nord vine un val de rachete de la americani şi e momentul să lanseze şi el nuclearele de la baza unde se afla. Acesta a preferat să aştepte şi ulterior semnalul s-a dovedit că venea de la un stol de păsări. Dar din faptul că decizia de a nu lansa a fost a lui, dar şi din alte informaţii, cum ar fi vizitele reciproce din perioada dezgheţului, ne spune că un ofiţer rus care este de serviciu poate lansa nucleare dacă e cazul, deci chiar distrugerea tuturor centrelor de comandă, dacă acestea ar fi ştiute, nu ar salva SUA de retalierea ruşilor
• baze militare, fabrici, centrale nucleare civile, centrale electrice – deoarece chiar dacă ar lansa mii de nucleare şi ar face milioane de victime, după ce acestea se vor fi terminat, Rusia ar putea invada apoi Europa şi SUA cu arme convenţionale, cu siguranţă pe lista de obiective din prima lovitură se află şi astfel de obiective. Dar deoarece sunt multe, este imposibil de clasificat care contează şi care nu contează, iar nucleare pentru fiecare cu siguranţă nu au americanii

Cu privire la bazele de lansare de nucleare ale ruşilor, care ar fi de departe primul obiectiv al unui atac nuclear american, am mai scris pe larg intr-un articol despre nuclearele Rusiei: acestea sunt multe, dar multe sunt mobile. Deci ruşii au nucleare în silozuri, ca şi americanii, care au poziţii fixe şi ale căror locaţii le cunosc. Cu siguranţă nu le cunosc pe toate, poate ruşii mai au altele care nu au fost incluse pe lista de vizitare reciprocă şi poate de când tratatul a expirat, au făcut altele sau au o cu totul altă organizare.

Indiferent, lansatoarele mobile sunt imposibil de lovit cu nucleare. Poate ar încerca să lovească bazele acestor lansatoare, dar cu siguranţă cele mai multe sunt şi ele în oraşele subterane din munţi.

Pe lângă acestea, ar mai fi submarinele nucleare ale ruşilor şi bombardierele. Cred că bombardierele au fost oricum principala ţintă a dronelor ucrainienilor dar când ai sute de bombardiere, chiar dacă 2-3 mai sunt atinse de drone, pierderile sunt nesemnificative.

Bombardierele vor pune mare problemă mai ales pentru vecinii Rusiei deoarece prea mult în interiorul inamicului nu pot intra, riscul fiind să fie date jos deoarece zboară încet şi evident există anti-aeriană.

Dar, ce au ruşii cel mai important deocamdată, după părerea mea sunt rachetele Kinzal care pot atinge Mach 10, deci nu pot fi date jos de nicio antiaeriană sau poate pot fi date una din 100. Acestea pot fi şi ele dotate cu nucleare deşi evident volumul e mic comparat cu intercontinentalele.

Dar de departe, intercontinentalele ar fi primul obiectiv urmărit de un eventual atac nuclear american, mai precis bazele unde se află acestea. Cum bazele sunt top-secret şi sateliţii nu sunt suficienţi, este posibil ca americanii să încerce să testeze măcar unele locaţii pe care ei le ghicesc, prin testarea sistemului de apărare antiaerian al ruşilor cu dronele şi alte rachete ale ucrainienilor care vor fi folosite să lovească “în adâncime”. Adică, cam ca la jocul avioane, care ne jucam pe foi de matematică când nu aveam calculatoare.

Sateliţii şi softurile de inteligenţă artificială au poate o listă de 10.000 locaţii posibile pentru aceste lansatoare. Dar ruşii au doar 1000 de baze ale intercontinentalelor. Ei bine, americanii poate vor ca cu 3000 de nucleare să le neutralizeze pe toate din prima, trimiţând câte 3 pentru fiecare locaţie probabilă, dar vor să aibă o probabilitate cât mai mare de succes deoarece numărul fiind mare, nu au suficiente nucleare încât să lovească toate locaţiile posibile. Prin urmare, ca la jocul avioane, prin încercări de lovire a ruşilor în diverse locaţii, americanii monitorizează reacţia anti-aerienei şi trag o concluzie. Ca resurse finite, se înţelege că şi ruşii nu îşi permit antiaeriene peste tot, ci doar pentru locaţiile cele mai importante pentru ei, care evident sunt bazele de unde vor fi lansate intercontinentalele nucleare.

Vă invit să vizionaţi videoclipul lui Canadian Prepper unde acestea vine şi cu unele “surse” şi “leak”-uri care însă nu mă interesează ci eu doar am scos în evidenţă perspectiva lui originală care explică cererea ucrainienilor a permisiuni de a lovi în adâncime şi prin altă cheie decât a unei răzbunări seci şi tembele dar fără relevanţă militară reală.

Se pune întrebarea, dar cum de ucrainienii cer şi se milogesc şi de ce americanii nu le dau voie, dacă oricum planul şi scopul loviturilor va fi clar unul de interes pentru americani? Este evident un teatru aşa cum a fost teatrul cu operaţiunea din Kursk. Americanii au pretins că ei nu ştiau de acest plan şi că aşteaptă explicaţii de la ucrainieni. Realitatea însă a demonstrat că la operaţiune au participat un număr mare de mercenari din vest, din armatele ţărilor NATO care au fost luaţi prizonieri de ruşi. Cum să nu ştie dinainte americanii de această operaţiune dacă mercenari ai statelor NATO din vest erau oricum angajaţi şi dotaţi cu armamentul cel mai de calitate pe care l-au primit ucrainienii. Totul este un teatru. Toate declaraţiile oficiale ale americanilor nu au alt scop decât să eschiveze responsabilitatea americanilor şi să nu alimenteze o eventuală reacţie emoţională a ruşilor.

Klaus al nostru a spus-o mai pe şleau, ca un geniu al comunicării strategice militare: de acum înainte nu vom mai spune nimic legat de felul cum vom ajuta Ucraina. De la cine ştie el asta şi de la cine a primit instrucţiunile? De la americani care asta fac ei şi asta cer minionilor.

Kursk Kaput

Se pare că a început sfârşitul aventurii ucrainienilor din Kursk. Azi au fost fugăriţi în partea de vest a bucăţii ocupate şi mulţi au fost luaţi prizonieri. Ruşi par să se pregătească pentru o uşuială mai accelerată a ucrainienilor din Kursk. Ar fi câteceva de zis dar atât deocamdată, urmăriţi ce se întâmplă deoarece presa probabil va pune batista pe ţambal.