Avem deja un război de peste 2 ani şi unul care va începe curând pe bune, nu doar cu rafale de drone şi rachete o dată la câteva luni. Cel din Ucraina şi cel din Israel-Iran.

Poate face Trump pace?

Cu privire la Ucraina, sunt 3 variante posibile de pace, cel puţin de care se discută: Trump o să câştige şi bate palma cu Putin, Zelensky are şi el planul său sau ruşii „pacifică” ei în final totul.

Trump chiar dacă va fi lăsat să câştige – deşi nu se ştie: au tot încercat să îl omoare – oare cum va putea să îi convingă pe ruşi să accepte să lase armele jos tocmai acum când sunt călare pe ucrainieni şi pot să îi termine complet? Vă atrag atenţia, că deşi nicăieri nu se prea spune, ce contează în război e ce capacităţi mai ai, iar armata Ucrainei e pe ultima sută de oameni. Chiar dacă le dau arme din vest, chiar dacă trimit trupe NATO – puţin probabil, nu va schimba oricum nimic, trebuie sute de mii ca să poată face faţă – nimic nu îi mai poate opri pe ruşi. Pas cu pas, sătuc cu sătuc, dar în ritm alert şi fără oprire, ruşii avansează. Iarna nu îi va opri.

Oare ce le poate oferi Trump ruşilor pentru a face pacea şi a accepta măcar jumate din Ucraina să o lase vestului? Nici măcar renunţarea la sancţiuni. Vă reamintesc, nu de puţine ori Putin a spus că politica vestului nu este consistentă, preşedinţii americani spun vrute şi nevrute dar o forţă din spate le schimbă deciziile şi una e ce discută, alta e ce fac. Ruşii nu au memoria de peşte şi nu uită de Minsk şi de maşinaţiunile prin care au produs americanii revoluţia „portocalie”. Nu uită nici garanţiile date de Trump că Ucraina nu va fi primită în NATO. Poate au funcţionat o perioadă dar apoi nu au mai ţinut. Recuperarea încrederii ruşilor în orice tratat şi acord semnat cu SUA se va putea face doar în paşi lungi ca timp şi mici ca cerinţe.

Dincolo de poziţiile oficiale şi problemele de moment ale Imperiului, aşa cum deseori am explicat aici pe blog, riscul existenţial pentru Imperiu este China şi Rusia este veriga slabă a Chinei. Din cauza Ucrainei, Taiwan-ul nu este încă alipit la China. Dacă pică Ucraina, Rusia va dovedi că în ciuda eforturilor Imperiului, acesta nu mai poate ţine minionii în poziţie ci pierde bucată cu bucată. Israel este un alt exemplu de minion – colonie, care chiar dacă este mai cu moţ, vedem că are probleme. Care probleme nu sunt neapărat autoproduse, ci sunt cosecinţa căderii Imperiului care nu mai poate controla finanţele şi economia şi nu mai are nici sevă ca să ofere ceva măcar diplomatic şi cultural coloniilor pentru a le menţine ataşate ideologic.

Nu doresc să lungesc prea mult discuţia, dar SUA a pierdut Orientul Mijlociu în momentul în care China a făcut pacea între Iran şi Arabia Saudită şi a semnat contracte masive ce colaborare economică cu arabii din Orientul Mijlociu. Ce vorbim noi aici sunt lucruri bineştiute dar deloc incluse în mainstreamul presei oficiale de la noi şi din păcate astfel de informaţii rămân total ocultate pentru intelighenţia şi factorii de decizie de la noi

Saudi Arabia is a strategic pillar on the path of the Chinese “Silk Road” initiative, which converges with the Kingdom’s ambitious 2030 vision as envisioned by the Crown Prince, His Royal Highness Mohammed bin Salman and aims to make comprehensive economic reforms and diversify financial revenues in his country. – Sursa

Fără puterea petrolului şi fără gheara strânsă asupra arabilor, americanii nu mai pot menţine puterea Israelului în zonă. Frecuşurile cu arabii sunt vechi, nu de ieri de azi, dar s-au consolidat în timp până la punctul în care în presa din Arabia Saudită se fac glume despre senilitatea lui Biden.

Este greu de prezentat toată situaţia complexă a slăbiciunilor americii şi ce se poate face. Scepticismul meu legat de pace vine din imposibiltatea acesteia în legătură cu constrângerile reale ale conflictului: Rusia are „the upper hand”, are cu ce, are spatele acoperit, are motivaţia, are momentumul să continue până ocupă toată Ucraina. SUA nu are ce să facă ca să se opună acestei situaţii, altceva decât nuclearele. Dar nu are de ce să apeleze la nucleare pentru Ucraina, deoarece nu o va face nici pentru Iran. SUA nu sunt idioţi, cei care sunt la butoane ştiu mai bine pentru ce sunt acele butoane şi când o să fie nevoie să le folosească. De aceea nici Putin vedem că nu apasă pe butoane aşa de repede cum ar crede unii.

Aşa cum SUA a lăsat Ucraina să se autodistrugă pas cu pas până la Nipru şi poate şi după, pierzând nu doar teritorii imense aiurea dar mai ales vieţi de oameni şi primind nenumărate lovituri la infrastructură, la oraşe, la industrie, tot aşa SUA va distruge şi Israelul şi prăbuşirea Imperiului se va lăsa cu mare Bang asupra întregii Europe mai ales, în particular asupra noastră, dacă încă nu înţelegem că neutralitatea e cea mai bună variantă în aceste momente, înainte să fie prea târziu.

Să zicem că Trump va da lui Putin tot ce acesta va cere, cel puţin din cele pe care le ştim că le cere: teritorii (poate până la Nipru, poate mai mult, chiar Kiev-ul), renunţarea la NATO, Ucraina demilitarizată, Odesa, ridicare sancţiuni, deblocare fonduri financiare ale Băncii Naţionale, plătit daune pentru dobânzi şi blocaje, plătit reparaţii financiare pentru distrus Nord Stream 2, plătit depozite de petrol lovite de ucrainieni, reintroducere în SWIFT. Trump îi poate da toate acestea, deşi ar fi ditamai lovitură, practic o înfrângere totală pentru americani şi o scânteie aprinsă pentru chinezi în perspectiva Taiwan-ului.

Oare cât timp va dura o astfel de pace? Chiar dacă Trump supravieţuieşte 4 ani la putere şi face tot ce poate pentru ca implozia Imperiului să nu ducă ţara prea mult în haos, menţinând măcar pe linia de plutire indicatorii economici şi nivelul de trai, oare ce urmează după asta? Vă spun eu: Europa se rupe de SUA, deschide piaţa către chinezi, colaborează cu Rusia, depăşeşte SUA rapid la toţi indicatorii.

Cel mai greu lucru de înţeles şi de explicat blocaţilor mentali în narativele NATO este că SUA este cel mai mare duşman al Europei deoarece Europa colaborând cu Rusia şi China ar avea mult mai mult de câştigat şi nu ar pune sub niciun pericol aşa zisele „valori europene”. Aceste valori sunt doar propagandă imperialistă americană, nicăieri pe unde construiesc autostrăzi, centrale nucleare sau mine, nici chinezii şi nici ruşii nu pun condiţii ideologice. Rusia a construit centrală nucelară turcilor, care le produce 20% din energia acestora. Deşi unii visau, Putin nu i-a cerut lui Erdogan să dea înapoi Aghia Sophia, din contră, Erdogan a transformat-o în moschee din muzeu, deci şi mai rău, fapt pentru care va plăti curând. Ce dau însă exemplu este că deşi ruşii i-au ajutat pe turci, nu le impun chestiuni ideologice. Cu atât mai mult chinezii ar impune europenilor chestiuni ideologice. Dar sub umbrela ideologiei, Imperiul ţine Europa captivă şi încearcă să o folosească pentru propriile războaie şi interese.

Trump nu are ce să îi ofere lui Putin deşi poate pentru a apuca să îşi lingă rănile, ursul ar putea lua o pauză dacă i s-ar oferi teritoriu de siguranţă pe toate planurile: militar, economic, financiar, politic, diplomatic.

Dar presupunând minunea unei asemenea păci, trebuie să mergem mai departe şi să deducem ce va urma. O dezgheţare a relaţiilor cu Rusia ar însemna fluxuri masive de bani şi de investiţii dinspre vest spre Rusia şi resurse dinspre Rusia spre UE, ceea ce ar produce ditamai creştere economică şi concurenţă masivă pentru americani care ar pierde nu doar prin prisma actualelor exporturi de energie în UE (ca „ajutor” pentru „decuplarea” de „gazul rusesc”) dar mai ales financiar ar fi o ocazie pentru UE să se elibereze de Fed şi să se alăture mai mult noii construcţii BRICS unde creditele şi resursele masive chinezeşti aşteaptă tehnologiile financiare europene şi modelele de creditare care să le fructifice în întreaga lume. Practic chinezii sunt ca o ditamai fabrică care produce dar nu are finanţişti şi agenţi de marketing prea experimentaţi pentru a scoate profiturile maxime din producţie. Pe anumite segmente, colaborarea europeană-chineză a funcţionat bine o perioadă şi vedem cel puţin în modelul Volvo la ce s-a ajuns. De la un brand scump, de nişă, greu de atins, la o maşină de calitate, la preţuri accesibile, râvnită de toţi, care se bate cot la cot cu Mercedes, bijuteria industriei auto nemţeşti.

Cu privire la planul lui Zenesky, nu avem nimic de zis despre acesta decât că este cântecul de lebădă al unui actor grăbit care încearcă să iese din scenă dar nu găseşte pe unde deoarece a luat cam puţin praf la bord şi e ameţit. De la „planul de victorie”, vom auzi pe zi ce trece la „planul de pace”. Adevărul este că este imposibil pentru Zenesky să facă pacea deoarece el a fost omul care a produs şi a participat la acest război cot la cot cu americanii, el este principalul actor care a jucat rolul „liderului model” care luptă până la moarte, deşi el plănuieşte să se retragă în Toscana la vilă. Nu va avea zile multe, evident. Este însă de bun simţ că pacea nu poate fi făcută de liderii care au luptat. O pace a pierzătorilor poate fi făcută doar de noi lideri, care chiar dacă sunt puşi de formă, nu sunt rejectaţi din start de puterea câştigătoare. Chiar dacă Zelensky a fost ferit până acum de bombele ruşilor, deşi el a încercat să se prezinte ca fiind ţintă permanentă, deseori ruşii au subliniat că nu discută despre pace cu Zelensky şi nici măcar cu ucrainienii, ci discută direct cu americanii şi poate cu europenii. Eu cred că dacă Zelensky s+ar da jos şi ar vrea cu adevărat să permită pacea, ar lăsa în locul său oamenii potriviţi care pot să discute cu ruşii în detaliu cum să implementeze ce vor ruşii pentru a accepta o pace, cel puţin la capitolele legate de securitate şi demilitarizare sau aşa-zisa „denazificare” cerută de ruşi despre care nu ştiu dacă aţi observat, în ultimul timp nu prea mai o repetă.

Poate să nu înceapă războiul cu Iranul?

Am scris deja cam mult despre Ucraina şi la Iran doresc doar să enunţ pe scurt un singur scenariu extrem de fantastic şi de tras de păr în care totuşi evitarea unui război ar fi posibilă. Avem aşadar ca cadru fundamental faptul că Trump va fi preşedinte şi fiind şantajat de serviciile secrete ale Israelului, va face ca şi înainte tot ce le cer evreii. De altfel, nu va fi greu deoarece evreii au pe mulţi sub control din SUA, dar nu chiar pe toţi. Dacă ar dori, teoretic Trump ar putea totuşi să facă curăţenie şi să restaurească MAGA în detrimentul MIGA. Este doar chestiune de voinţă. Cel mai greu este să găsim motivaţia lui Trump deoarece deşi motorul său este clar cel de megaloman şi tot ce face este ca să îşi crească notorietatea şi imaginea, e posibil ca dragostea lui pentru evrei să fie reală, sinceră, nu doar interesată de legături şi de murdăriile cu care evreii îl au la mână (gen Epstein).

Sunt unele voci care speră că fără presiunea unui al doilea mandat, Trump ar putea face treabă bună în interesul Americii şi nu doar pentru interesul Israel-ului. Dar, repet, nu ştim şi probabil nici Trump nu ştie ce simte şi ce vrea el. Trump este instabil, este alunecos, are dorinţa să fie adulat, iubit, să facă bine, să devină erou, dar în ce anume constă a fi erou, nu îi este clar. Poate va considera că a fi erou înseamnă a bombarda cu nuclearele pe iranieni. Sau poate consideră a fi erou, a face bum-bum peste tot Orientul Mijlociu. Trump nu îi iubeşte pe arabi deloc. Iată un snippet, cu menţiunea că în Arabia Saudită, a-l atinge pe rege este infracţiune, nu doar lipsă de maniere.

Trump este old school, are mentalitatea unui american care a trăit în vremuri bune când SUA erau putere mare. Acum SUA sunt o carieră de mină în colaps care se prăbuşeşte celulă cu celulă şi Trump nu realizează că salvarea stă în consolidarea a ce a mai rămas şi în păstrarea acelor bucăţele care încă nu sunt fărâmiţate din Imperiu. A avut unele tentative în acest sens, prin stimularea economiei, prin dezvoltarea energiei locale, prin reducerile de taxe către companii, prin războiaele tarifare cu China care începuseră bine până le-a suspendat Biden. Acum va fi însă şi mai greu ca înainte deoarece decalajul faţă de chinezi este cu totul altul.

Cu privire la Iran, practic singura pace posibilă şi predictibilă, va fi epuizarea capacităţilor Israelului şi auto-calmarea acestuia după ce ar primi iar câteva castane de la Iran şi SUA ar confirma că chiar nu mai vor încă un război. Dar nici în acest scenariu, Israel nu va putea sta cuminte, deoarece are cel puţin capacitatea să bombardeze Libanul cum a făcut cu Gaza şi apoi să se extindă şi în Siria sau în Irak. Caz în care turcii nu vor sta cu mâinile în sân şi poate nici ruşii. Neutralitatea şi reţinerea SUA în Israel vor invita turcii şi ruşii şi vor încuraja iranienii care însă nu sunt intereaţi de război direct deoarece nu au niciun interes, tot ce au vrut ei a fost să facă un demo evreilor, să le arate ce pot şi să îi descurajeze să mai facă atacuri pe teritoriul Iranului.

La noi nu se spune, dar Iran a ameninţat că orice rachetă trimisă asupra Iranului, orice nouă tentativă de atac, va primi răspuns rapid şi instant. Adică nu vor mai aştepta, nu vor mai anunţa. Aceste ameninţări au calmat deocamdată Israelul deşi mai degrabă i-a calmat huraganul Milton care a blocat Centrul de Comandă pentru Orientul Mijlociu al armatei SUA care se află în Tampa, Florida, exact unde a bătut uraganul. După retragerea apelor, vedem ce urmează deşi opţiunile Israelului sunt aproape zero legate de pedepsirea Iranului şi pornirea unui război.