Avem aşadar o săptămână care a trecut fără răspunsul Israelului împotriva Iranului, care încă se lasă aşteptat. Foarte probabil nu va veni încă nici în acest weekend deoarece dacă era să fie, probabil venea vineri după-amiază sau vineri noaptea spre sâmbătă.
Recapitulăm câteva lucruri pentru cei care doresc o sinteză fără să piardă vremea cu amănunte
- Alegerile din SUA
Trump pare să domine, mai ales după uraganul Milton în care Kamala şi-a luat câteva scatoalce chiar de la Biden. Cei doi candidaţi se luptă însă între ei care să declare mai mult sprijin pentru Israel. Fiecare promite mai mult sprijin, nu există nicio dilemă legată de orientarea sau amploarea ajutorului, dezbaterile sunt care oferă mai mulţi bani, mai multe arme, mai mult sprijin necondiţionat Israelului. Singura nuanţă este faptul că democraţii trebuie să folosească un duble-speak deoarece mare parte din grass-roots sunt pro-Palestina. De aceea, Kamala mai trebuie să măcăne unele nohing-burger-uri cum ar fi „2 state solution” deşi evident că nu e vorba deloc de aşa ceva şi nimeni nu doreşte aşa ceva. Mai nou, miniştrii evrei declară pe faţă că vor face epurare etincă şi că construiesc Marele Israel.
Declaraţia ministrului de finanţe extremist al Israelului nu este unică ci sunt mai multe. În SUA însă nu contează. Evangheliştii lui Trump tremură la astfel de declaraţii, în sens pozitiv. Lobby-ul evreiesc tremură mai degrabă negativ deoarece pe de o parte ar dori ca sprijinul faţă de Israel să continue şi statul Israel să nu fie distrus, dar realismul politic al celor cu bani vine în contradicţie cu entuziasmul tembel şi mesianist al evangheliştilor misticişti pro-sionişti din SUA din tabăra lui Trump.
De partea lui Kamala, a democraţilor, afinitatea este mai mult una declarativă şi legată de puterea lobby-ului. Dar lobby-ul evreiesc este copil mic pe lângă lobby-ul Big Oil care nu doreşte deloc o criză a petrolului care ar distruge complet subţirele echilibru energetic pe care SUA l-a reuşit în ultimii ani, mai ales pe spinrarea europenilor care constrânşi de politica de sancţiuni au fost nevoiţi să importe energie scumpă de la americani. Nu japonezii şi koreenii care au tratat cu alţi exportatori la costuri mult mai mici, deşi şi aceştia sunt colonii americane.
Una peste alta, chiar dacă Trump va câştiga, nu văd ce ieşire ar putea el propune. În afara unor eventuale lovituri puternice asupra Iranului, mai mult SUA nu poate. Un război total este imposibil, nu are sens. Iranul este prea mare.
2. Schimbarea regimului din Iran
Schimbarea regimului din Iran este visul secular al evreilor. Au reuşit în Iordania, au reuşit în Egipt, peste tot cu sprijinul americanilor. Dar nu au reuşit în Siria, unde Putin le-a pus beţe în roate şi nu au reuşit nici în Turcia unde Erdogan a supravieţuit loviturii de stat gulaniste. Cu privire la Irak, în ciuda ocupaţiei, trendul este de depărtare de SUA şi de Israel şi de apropiere de Iran. Per total Irak-ul este mai aproape de Iran decât de Israel în cazul unui eventual război. De aceea, cei care vorbesc despre avioanele Israelului că ar putea ataca Iranul, uită că pentru a ajunte în Iran ar trebui să treacă peste Irak care nu e controlat şi probabil e înţesat de apărare antiaeriană iraniană.
La cât de mare este Iranul, singura şansă a Israelului ar fi schimbarea regimului, ceea ce este însă vis utopic nerealist. Regimul sinonist supravieţuieste cu greu în Israel, darămite să fie capabil să producă schimbări prin alte părţi. Tradiţional, sioniştii speră că pot produce schimbarea în Iran prin ameninţarea cu războiul, cred că pot provoca populaţia să se răscoale deoarece le e frică de un eventual război şi prin urmare, populaţia ar trebui să se „elibereze”. Dar vremea revoluţiei în Iran a cam trecut, regimul a supravieţuit la nenumărate cutremure, mult mai elaborate, chiar ale ingineriei sociale americăneşti.
Însă totul nu este pierdut. Evreii mai au soluţia FINALĂ: decapitarea totală a puterii din Iran. Lideri religioşi, politici. militari. O lovitură masivă prin care toţi să fie eliminaţi. Asta încearcă să realizeze, pentru asta încearcă să atragă sprijinul american. De aceea este amânant totul, se aşteaptă o oportunitate.
3. Israel în război
În ciuda amânării răspunsului faţă de Iran, aşteptat de toată lumea, anunţat şi care va veni sigur, Israel continuă măcelul: bombardează spitale în Gaza, atacă sudul Libanul cu tancurile, dar întâmpină opoziţie. Hezbolah mai răspunde periodic cu câteva drone sau rachete balistice care lovesc în adâncime, ba în Haifa, ba în Tell Aviv. Populaţia e speriată, avioanele fac curse non-stop de la Tel Aviv, pline cu evrei care fug de război. Economia este distrusă, dar asta nu e o problemă deoarece Israel are de unde să primească bani. Însă când populaţia se teme şi fuge, nu prea mai ai soldaţi şi nu prea mai ai coeziune ca stat.
Deci pe de o parte evreii încearcă extinderea graniţelor, pe de alta, încearcă atragerea americanilor împotriva Iranului, pe de alta primesc lovituri atât de la duşmani cât şi din interior de la cei care fug în afară. Mai nou, Rusia şi-a chemat cetăţenii din Israel, oferind transport celor care doresc să fugă.
Concluzie
Situaţia actuală este încă liniştită faţă de ce vom avea săptămâna următoare. Pe lângă răspunsul care poate veni, există nenumărate riscuri pentru Israel, deoarece SUA este încă în aşteptare şi nu poate acţiona, deci momentul este oportun pentru duşmanii Israeluiui. Fie Siria, fie Turcia, fie Iordania, fie chiar Egiptul, oricare dintre aceste bombe se pot detona împotriva Israelului. Imperiul este depăşit de situaţie şi chiar dacă va aţiona nu va putea face mare lucru, singura variantă fiind un război terestru total în Israel, care presupune transfer de trupe şi arme masiv, deci mai avem timp de pocăinţă până la Armaghedon.
