Cu ce greşesc profeţii apocalipsei

Am reascultat recent o predica a lui “taica parintele” Visarion Iugulescu despre Duminica Infricosatei Judecati. Ca o mica paranteza, pentru cei care nu stiu, ucenicii acestui parinte aveau obiceiul sa il numeasca “taica parintele”, ceea ce mi s-a parut foarte amuzant prima data cand am auzit, mai ales pentru ca “taica” este o titulatura care iti da o impresie destul de prietenoasa si familiara pe cand parintele – care de fapt nu e preot, ci diacon, ba chiar diacon destul de ciudat, pentru ca nu tine de nici o manastire – tuna si fulgera si iti da impresia de Noe care striga in lume si a pornit deja ceasul pe invers pana cand vine potopul. Am acest obicei de a “consuma” uneori si materiale cu care nu sunt de acord si nu ma refer doar la predici si conferinte ci la orice, inclusiv emisiuni radio din SUA despre extraterestrii. Cred ca un lucru bun putem extrage din toate si desi timpul este scurt si gestiunea lui ne obliga sa fim extrem de selectiv, recunosc ca eu nu prea ma pricep la treaba asta.

Asadar, care este greseala de capatai a profetilor apocalipsei, fie ei din spatiul religios autohton, fie din cel de aiurea, mai ales cel neoprotestant de peste ocean? Si nu ma refer doar la apocalipsa eshatologica ci chiar la cea economica, despre care recunosc ca la o lecturare superficiala a blogului meu, foarte multi probabil ma cred si pe considera si pe mine adept. Din start greseala oricarui “profet”, de orice natura si din orice spatiu este ca se da ceea ce nu este. Nu poti sa te dai profet daca nu esti profet si cine poate pretinde ca este profet? Dar sa zicem ca dintre “profeti” multi nu se dau drept profeti, ci se considera doar analisti ai … apocalipsei. Ei deja considera implicit ca traim apocalipsa si avertizarile lor le considera firesti a fi plasate in cadrul apocalipsei de vreme ce lucrurile sunt evidente (implicit).

Evident ca lucrurile rareori sunt evidente si bineinteles ca Dumnezeu are un plan propriu care nu tine cont de profetii nechemati. Slava Domnului ca este asa si ca istoria nu decurge atat de pesimist cum o vad unii. Poate da, privind din unele puncte de vedere, poate traim vremuri grele, vremuri rele, necazuri, caderi, disparitii ale unor obiceiuri sanatoase si disolutie a unei societati cat de cat inchegate si de care multi se alipisera, mai ales dintre acei profeti. Asta nu inseamna nicidecum ca ce va urma va fi mai rau, nu putem stii planul lui Dumnezeu. Noi putem face presupuneri, putem trage niste concluzii pe baza faptelor pe care le cunostem, desi sunt extrem de limitate. Ca o alta mica paranteza, as atrage atentia ca Internetul ne ofera o mare iluzie de “acces la informatie” si singuri ignoram ca asa cum discutia cu cineva pe messenger prin schimbul unor emoticoane este doar o trunchiere grosolana a unei adevarate discutii daca ar fi sa aiba loc in lumea reala, tot asa si informarea noastra despre lume prin intermediul Internetului este doar o umbra a realitatii, ca sa nu mai vorbim si de factorul subiectivitatii.

O a doua greseala, care este chiar mai grava decat prima este ca profetii apocalipsei exclud iubirea lui Dumnezeu si rabdarea Lui. Intr-adevar, si pedeapsa este tot o manifestare a iubirii si daca este sa privim cum trebuie apocalipsa, fiind opera lui Dumnezeu, si aceasta va fi o manifestare a iubirii Lui fata de om. Dar cati dintre profeti o prezinta asa si cati prin strigatele si semnalele lor ne descopera iubirea lui Dumnezeu. Ca tot veni vorba de Visarion, tot astept sa gasesc o predica in care sa vorbeasca si despre iubirea lui Dumnezeu, sa arate cel mai mic semn ca nu este doar obsedat de foc si pucioasa si de toate gunoaiele lumii ci este constient ca Dumnezeu mai si iubeste pe pacatosi si isi arata dragostea si fata de acestia. Doar ca un mic exemplu a ceea ce vreau sa spun, este Cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur la Invierea Domnului:

De-a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel din urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel din urma miluieste si pe cel dintai mangaie; si acelui plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.

Nu putem sa stim noi planul lui Dumnezeu cu omenirea, de aceea a profeti si a pune mereu raul inainte este un semn de boala spirituala, indica nu doar o inclinare inspre intuneric si deznadejde ci mai ales o rupere de iubirea lui Dumnezeu care este datatoare de lumina, speranta, curaj si optimism. Toti cei care nu Il lasa pe Dumnezeu sa faca apocalipsa cand vrea si cum vrea El, ci prin atitudinea lor Il trag de mana oarecum ca sa ii dea drumul acum, caci “acum e momentul”, ignora cea mai puternica forta din univers: iubirea. Oricata dreptate si oricata credinta ar avea ei, dupa cum spune Sf. Apostol Pavel, “daca dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător” (I Corinteni #13). Si de multe ori putem identifica acesti profeti mai ales prin senzatia pe care ne-o da cuvantul lor. Americanii au un termen pentru asta: pessimism porn (pornografie pesimistica) si intr-adevar metafora asta incapsuleaza destul de expresiv cateva aspecte ale trendului apocaliptic, mai ales aspectul patimas, obsesiv, pervers cu care profetii apocalipsei merg inainte cu capul intre ochelarii de cal si nu ridica privirea in jur sa vada daca nu cumva mai exista si alta cale si alt orizont si poate lucrurile nu stau chiar asa. Si la urma urmei chiar daca vine apocalipsa, care e problema?

La doi ani de la sfârşitul lumii

A aparut inca un blog anti-cipiot si bineinteles anonim care apara si el ortodoxia si ca sa nu ne  incurce cu vreo titulatura prea subtila, autorul i-a zis pur si simplu “aparamortodoxia-aparamortodoxia”. Cu minus, da. Iata de fapt adresa completa: aparamortodoxia-aparamortodoxia.blogspot.com

Cu ocazia descoperirii acestui “izvor” de invatatura care ne ajuta sa ne aparam de antihrist, m-am pomenit ca reascult conferinta “Despre vremurile din urma” care a avut loc chiar aproape acum 2 ani, pe 27 Ianuarie 2009, descoperita prin intermediul acestui blog. Doi ani e ceva, sa vedem ce ziceau pe-atunci conferentiarii si unde ne aflam acum.

Am obiceiul sa reascult conferinte sau inregistrari vechi, mai ales cu oameni pe care ii iubesc si imi place doar sa le aud glasul cum ar fi Pr. Tanase, Pr. Cleopa, Pr. Teofil, Pr. Arsenie Papacioc. De exemplu, am reascultat recent o conferinta extrem de interesanta despre avort a Pr. Tanase, tinuta in anul 1996. In conferinta parintele spune un lucru foarte interesant, care peste ani si ani fac sa sune ca o profetie. Spusa suna cam asa: “Noi credem ca putem sa facem milioane de avorturi pe ani si sa prosperam. Credem ca ne va dezvolta economic, vom merge inainte inecati in sange pana la brau. Nu se poate asa ceva”. Mesajul principal acesta era, ca sangele varsat, mai devreme sau mai tarziu se va intoarce impotriva noastra si binecuvantarea lui Dumnezeu nu va veni peste un neam criminal care numai crestin nu se poate numi, cu o rata de participare la biserica de doar 4% si cu femei care nu vor sa nasca.  Parintele este grav in ton, afirma lucruri dure si nu menajeaza pe nimeni, insa cuvintele sale sunt totusi pline de har, pacea si duhul Evangheliei razbat, invataturile si indemnurile sale sunt clare, edificatoare, folositoare, practice.

Nu acelasi lucru se poate spune despre “ceata” luptatorilor anti-cip. Mesajele apocaliptice, sentimentul de “doar acum si aici veghem si ne pregatim petru apocalipsa”, semnalele de alarma trase cu stangacie si fara pic de substanta, si alte informatii gramada pline de inutilitate sau de relevanta au dominat o mega-conferinta care se dorea a fi un puternic semnal si strigat de lupta. La doi ani de la inceputul sfarsitului, lucrurile nu au mers tocmai inspre apocalipsa, ba chiar iata ca Romania este refuzata in Schengen, Europa nici nu vrea sa mai auda de extindere, tarile sunt in razboi valutar, in curand vom vedea chiar renasterea tarifelor vamale acolo unde globalizarea parea ca stapanea fara nici o jena, deci dictatura mondiala pare sa nu prea mai aiba sanse de victorie, chiar daca de  biocipuri si carduri inca mai avem parte si chiar daca din cand in cand mai auzim de guvernul mondial. Nu as vrea sa comentez prea multe, pentru ca e usor sa vorbesti dupa, si in plus, ce folos. Vreau doar sa subliniez o ispita recenta si specifica noua, internautilor, bloggerilor si forumistilor: “supraincarcarea informationala”.

Zilele trecute il vedeam pe Plesu la emisiunea despre speranta subliniind ca el doreste sa nu fie informat, isi rezerva dreptul sa nu stie toate cate se intampla in lume, toate cate ne vin prin emisiunile de stiri sau prin internet. Foarte banal ce spunea dansul dar si foarte interesant: ca pe el nu il intereseaza si nu vrea sa afle multe lucruri. Ba chiar mentiona un indemn, sa ne facem timp in fiecare zi in care sa stam linistiti, sa nu auzim nimic, sa nu citim nimic, sa nu vorbim nimic. Acelasi lucru il spunea si Pr. Tanase in conferinta “Confuzie si idoli“, ca si excesul de informatie este una dintre ispitele care creaza confuzie in lumea de azi. Ba chiar, daca nu ma insel, numea informatia ca pe un idol al lumii de azi. Ii dau dreptate complet si nu cred sa fie cineva care sa nu ii dea dreptate, dar personal nu prea stiu pe cineva care sa nu se inchine acestui idol. Pana si Yeti care traieste in padure avea cateva ziare ca sa nu moara de plictiseala acolo, si din felul cum vorbea se vedea ca este un om foarte citit, deci informat. Parintele Sismanian, printre multe alte lucruri care le spune, ii scapa si faptul ca a citit in nu stiu ce revista de tehnica ca ar fi aparut (atunci in 2009), un nu stiu ce model nou de cip care influenteaza gandirea si care se implanteaza in frunte. Dumnezeule, au ajus calugarii sa caute semnele timpului in reviste de biotehnologie. Sa ma ierte parintele ca il judec, caci si eu citesc multe lucruri inutile, ba chiar un mare procent din lecturile mele sunt inutile, dar iata ca si Sfintia Sa se inchina aceluiasi idol.

Multa vorba si goala multa despre cipurile astea si despre apocalipsa in general. Atata hartie tiparita, atatea energii pierdute, atata tulburare si anarhie duhovniceasca cu ce rezultat? Ce putem spune ca s-a intamplat in acesti doi ani, cu ce a schimbat conferinta asta soarta lumii sau a Romaniei? Ce rost au avut milioanele de semnaturi stranse pentru referendum si atatea si atatea scrisori deschise, petitii si mitinguri? Un mare ZERO. Daca ascultam cu totii de batranul Selafiil cel Orb, care cand l-a intrebat pr. Savatie ce parere are de cipurile astea, daca acum e apocalipsa, el a raspuns: Da s-a anuntat ca a venit Ilie si Enoh? Nu, parinte. Atunci nu e sfarsitul, mai e.

Viata, viata, cata desertaciune incape in tine si cata prostie face omul in viata lui. Cat de greu sa ne fie sa ducem o viata simpla, urmand sa plinim poruncile simplu si clar asa cum ne-au fost date, sa practicam virtutiile catre care avem inclinatie, sa ne ferim de pacatele noastre de capatai, sa incearcam sa ne depasim pe noi putin cate putin, nu sarind direct din postul de bucatar in cel de general? La ce ne trebuie noua sa urmarim tot ce se intampla orisiunde, ce folos am eu daca aflu ca s-a descoperit un nou tip de cip care poate o sa fie pecetea sau ca nu stiu ce card care pastreaza date biometrice poate sa fie inrodus si poate sa fie folosit de antihrist. Dar daca nu va veni antihrist ci vor veni un sistem diabolic care nu prin cip si prin biometrie ne vor domina ci prin deturnarea de la rugaciune si de la trairea noastra interioara. De fapt, daca stam sa ne gandim bine, acest sistem chiar a venit doar ca noi nu prea ii cunoastem inca ispitele.

Si tot nu am inteles la ce a folosit acea conferinta si pe cine cu ce a ajutat. La doi ani dupa, nu pot spune retrospectiv decat ca a produs tulburari, poate a indemnat pe unii sa se rupa de societate si sa se mute aiurea in paduri si munti, ba poate i-a facut pe multi sa urmareasca cu si mai mare ravna orice stire despre orice card, biocip sau alte “semnale” ale dictaturii anhristice, asteptand cu sufletul la gura momentul in care gata, va porni armaghedonul.

Ne trebuie un reset. Mai repeta unii alarmisti din SUA din cand in cand ca elitele mondiale vor sa opreasca Internetul. Cred ca ne-ar face un mare serviciu, cred ca atunci chiar ar face lucrarea lui Dumnezeu daca ne-ar impiedica sa mai pierdem timp si energie consumand multe vrute si nevrute.