Falimentul Astra Asigurari – un preview la furtuna care poate sa vina oricand

Calendarul prabusirii Astra Asigurari nu imi este prea clar. Stiu insa ca am cel putin un an si o luna de cand nu am mai luat nici macar RCA la Astra. Este important sa urmarim desfasurarea prabusirii acestui gigant si dezastrul care il lasa in urma pentru ca exista numeroase paralele intre sistemul de asigurari si sistemul bancar. Sa incercam sa explicam cateva similitudini cu mentiunea ca evindent ciorbele sunt fiecare cu specificul ei si in aceasta paralela nu amanuntele tehnice si economice conteaza, cat mai ales anumite pattern-uri de dependinte sau mai bine zis de feedbackloop-uri care acestea in sine ne intereseaza de fapt, fiind usor de inteles efectele crizei si riscurile care planeaza asupra intregii economii. Asigurarile sunt echivalentul creditelor. Criza a lovit, prin urmare in sistemul bancar s-a manifestat prin neplata creditelor, adica prin cresterea creditelor “neperformante”. In asigurari, contractia economica a lovit prin escaladarea razboiului preturilor (fiecare ieftineste la maxim pretul ca sa poata vinde/supravietui, mergand pe credit) si de asemenea prin micsorarea pietei (masini mai putine, contracte casco mai putine). O alta paralela am putea face in ceea ce priveste increderea. La fel ca si sistemul bancar si sistemul de asigurari este prezentat ca “fiind de incredere maxima”. Adica, daca de exemplu, la hypermarket se mai intampla sa fii inselat, la banca sau la asigurator, niciodata. Banca nu pica niciodata si nici firma de asigurari nu pica, pentru ca pe de o parte oameni cu salarii astronomice sunt platiti sa reglementeze si sa monitorizeze sistemul si pe de alta parte fiecare banca / firma de asigurare are la ce usa sa bata cand apar problemele: Fondul de Garantare al Depozitelor / Asigurarilor. Aici se cam duc paralelele, pentru ca bancile au de fapt un cordon ombilical infipt permanent in BNR de unde isi sug lichiditati la nevoie, fara limita si fara conditii (daca e criza, e risc sistemic => nici o banca nu are voie sa pice!). Asigurarile insa, desi sunt destul de aproape de Too Big To Fail, nu prea au aceasta conducta. Ele au doar o tzeava subtire prin care curge cu taraita: sistemul de reasigurari. Astfel este sistemul de asigurari construit, incat fiecare firma de asigurare trebuie sa aiba un reasigurator, pentru disiparea riscului. Se intelege ca teoretic si asiguratorii sunt monitorizati, verificati, obligati sa mareasca capitalul social cand fac gauri, etc. La fel ca sistemul bancar. Atat ca importanta “sistemica” (iertati repetarea obsesiva, dar asa vorbesc “specialisti” de la BNR) cat si ca organizare si sensibilitate la criza, sistemul de asigurari este cu cateva iote mai jos de sistemul bancar. Picarea Astrei este echivalentul cu picarea unei banci relativ mari (inainte de criza) care a avut ca model de business volumul cu orice pret (greed is good) si care a fost din plin lovita de criza. In sistemul bancar, am putea considera un echivalent relativ similar ca dinamica in Volksbank. Diferenta este insa, ca bancile nu au voie (deocamdata) sa cada si Volksbank mai avea ceva credite de recuperat, pe cand faramiturile care au mai ramas din Astra sunt doar datorii, nimic asseturi, poate cu exceptia brandului si a cotei

Read more