Rusul care baga spaima in americani

Se numeste Dmitry Orlov, este inginer, s-a nascut in Rusia in 1962, a emigrat in SUA la 12 ani si a revenit periodic in Rusia in perioada de sfarsit a URSS-ului. Inca din anii 2005-2006 scrie articole in care compara inevitabilul colaps al SUA cu cel al URSS-ului pe baza urmatoarelor argumente: – scaderea drastica a productiei de petrol (peak-oil) [1] care va duce la explozia pretului combustibililor si prin urmare prabusirea nivelului de trai; – deficitul balantei externe: cresterea invers proportionala a importurilor comparativ cu exporturile; – buget militar supraumflat: cheltuieli aiuristice pompate in buzunarele complexului mililtar; – datorie externa subreda si fara nici o sansa de a fi platita; [2] Mai intai de toate, Orlov sustine cu fermitate ca SUA nu au cale de intors. Calea actuala a consumului nesabuit, a dezvoltarii continue fara limite nu poate continua. Gresala principala pe care o face SUA in lupta cu criza este tocmai incercarea “repornirii motoarelor”. Singura repornire utila ar fi una sustenabila in care oamenii sa duca un trai demn dar minimal, fara exagerarile ante-criza [3]. Deci, Orlov nu da nici o sansa oricarei reveniri, colapsul este inevitabil, se desfasoara. Punctul culminant va lovi insa mai tarziu, asa cum o furtuna are mai multe etape pana la cea mai intensa desfasurare a atacului ei asupra natiunii. Printre sfaturile pe care Orlov le da americanilor este si acela de a incerca sa devina mai sociabili, sa isi cunoasca vecinii, sa caute aranjamente si intelegeri cu ei care sa le permita impartirea si folosirea in comun a unor bunuri (de exemplu masina [3]). Ca si multi alti “doomeri”, Orlov recomanda economisirea de aur pentru cei care au bani multi [4] iar pentru cei care se pricep la a face orice lucru util pentru altii (croitorie, fierarie, etc) propunerea lui se rezuma la echipamente bune si rezistente cu care sa poata munci in viitor cand banii vor disparea si trocul le va lua locul; caci Orlov e de parere ca banii in forma actuala vor disparea indubitabil. O alta mare problema a americanilor pe care o vede Orlov este ce vor face cu militarii care se vor intoarce acasa din razboaie de peste mari si nu vor mai avea de lucru. Similar si cu puscariasii care nu mai au loc in puscarii, SUA fiind tara cu cel mai mare numar de puscariasi pe cap de locuitor iar unele state nemaiavand locuri pentru ei in puscarie au inceput sa ii elibereze. Militarii toata viata lor au lucrat cu armele si nu sunt obisnuiti sa stea, chiar daca vor avea de mancare. Vor apare astfel revolte, incidente, lupte etc Una peste alta, americanii nu sunt deloc pregatiti de colaps, mai ales comparativ cu rusii. Rusii stateau trei generatii intr-un apartament si cand a venit criza, bunicii stateau cu copii iar adultii mergeau sa rezolve problemele, sa caute de mancare, ba chiar mergeau si la munca desi nu erau platiti. Ce va insemna insa prabusirea americii pentru celelalte tari? Orlov nu vorbeste prea mult, doar

Read more

Disoluţia societăţii (2): sărăcirea statului

Inainte de a trata problema saracirii statului, trebuie sa mentionam, ca, asemenea unei familii, un stat are cheltuieli si venituri, membri si bunuri, precum si datorii (bani de dat) sau imprumuturi (bani de luat). Ca si familiile, si statele au diverse avantaje: Rusia are resurse natuarale multe, China are populatie multa care munceste pe bani putini, Arabia Saudita are petrol, Germania are platitori cinstiti si foarte bogati, firme care produc marfuri multe si bune si care se vand la preturi mari in toata lumea, etc. Ca o mica paranteza, Romania are cate putin din toate bunatatile celorlalti: are si ceva resurse naturale valoroase (dar din pacate policitienii corupti le dau la altii sa le exploateze pe degeaba), are si oameni muncitori si foarte bine pregatiti in comparatie cu altii si care in plus nu cer salarii exagerat de mari (dar degeaba, pentru ca statul roman baga taxe imense, printre cele mai mari in lume, asadar investitorii fug de Romania si desi avem acest avantaj, nu il putem fructifica), are si ceva firme mari care s-au nimerit din diverse motive sa vina pe la noi si sa aiba succes (dar din pacate statul le pune bete in roate, neasigurand infrastructura – vezi Ford) etc, etc. Deci statul are venituri si cheltuieli. Veniturile se impart in permanente (incasari din taxe si impozite) si ocazionale: vanzarea de intreprinderi profitabile, cedarea de drepturi de exploatare, vanzarea de orice alte bunuri mai are un stat, pe scurt zis, privatizare. Cheltuielile se impart in general in nediscretionare si discretionare. Cele nediscretionare, adica obligatorii, se refera la plata salariilor bugetarilor, a pensiilor, a costurilor medicale si sociale care nu pot fi taiate, a politailor, a pompierilor etc. Cele discretionare – care nu e musai sa fie facute, dar statul si le permite sau nu sa le faca – se refera la investitii gen autostrazi, terenuri de sport sau scutiri de taxe pentru diverse scopuri (nu in Romania, stati linistiti, e vorba de SUA unde statul incurajaza pe oamenii cu bani sa reinvesteasca profitul pentru a stimula afacerile). Supravietuirea unui stat este asadar strict determinata de capacitatea de a face cheltuielile de care este dator (mai ales cele nediscretionare) in conditiile in care veniturile sunt in scadere continua, dupa cum ne arata statisticile de ani buni. Pentru a compensa aceasta diferenta, intre venituri din ce in ce mai mici si cheltuieli la fel de mari sau chiar in crestere (unele state au trebuit sa acopere si gaurile bancilor mai pe vazute cum a fost in Irlanda si Spania sau mai pe nevazute cum a fost in Romania), statele sunt nevoite sa se imprumute de la banci prin emiterea de obligatiuni de stat. Ca orice familie aflata la ananghie, cand nu mai are bani, un stat se imprumuta de la camatari (adica de la bancheri). In general, in vremuri bune, bancherilor le convine de minune sa imprumute statele deoarece in conditii bune, un stat nu poate sa nu plateasca datoriile, pentru ca daca nu ar plati, nu l-ar mai imprumuta

Read more

De ce pică maşinile de făcut bani?

Multa lume s-a mirat cand Hidroelectrica a intrat in insolventa si s-a intrebat cum se poate asa ceva, ca un monopol care produce curent din apa, deci nu consuma nimic, in afara de mentenanta echipamentelor (caci sa fim seriosi, investitii nu cred sa se fi facut ceva) si plata catorva paznici care sa monitorizeze echipamentele si sa se uite pe contoare nu avea. Ieri citesc cum ca si Loteria Nationala ar putea intra in insolventa – un alt mare gigant care de data asta face bani dintr-o resursa mult mai raspandita si mai gratuita, adica prostia oamenilor: Situaţia financiară a Loteriei Române “nu este deloc roză” şi compania poate intra în procedură de insolvenţă, dacă nu vor fi aplicate măsuri de eficientizare a activităţii, a declarat directorul general al operatorului naţional de jocuri de noroc, Dan Alexandru Ghiţă. Oare astia cum sa poata intra in insolventa cand in plina criza romanul vesnic visator la malai precum vrabia se arunca cu ultimul sfant pe bilet precum Julieta in bratele lui Romeo asteptand fericirea vesnica pe care i-ar putea-o aduce marele premiu, ignorand avertismentele sociologilor ca riscul de sinucidere in randul castigatorilor la loto este de 20 de ori mai mare decat in randul pierzatorilor si de 30 de ori decat la cei care nu joaca deloc la loto, deoarece au un lucru in minus care sa ii streseze si sa le dea sperante desarte. Bineinteles ca orice vaca care mai da lapte in Romania, si vacile astea au fost mulse prea mult, prostii care le-au muls nu s-au mai gandit sa le lase sa si respire sau sa le mai dea niscavai nutret ca sa isi revina ci le-au muls pana la epuizare. Sa nu aud baliverne de genul ca e normala insolventa, ca si alte firme si-au revenit, cum ar fi Plafar. Ca o mica paranteza, Plafar era tot o firma de stat care a fost jefuita pana la epuizare si norocul ei a fost ca avea un brand atat de puternic incat l-au vandut cu 1 milion de euro si cu asa bani normal ca faci restructurare, ca doar trebuie sa justifici si salariile frumusele pe care ti le tragi ca administrator in insolventa. Cu tot furtul si cu toata prostia sau rautatea diabolica a hotilor care au ingropat aceste perle ale economiei nationale, tot nu miroase a lucru curat valul asta de insolvente. Intelegem ineficienta, intelegem problemele, dar cu toate acestea, la urma urmei astia faceau bani din apa seaca, nu prea aveau de ce sa pice, oricat de prost erau administrate. Cat de prost sa fii sa falimentezi o masinarie care iti tipareste bani? Si un copil mic poate sa isi dea seama ca daca o va distruge nu va mai capata nimic din partea ei. Prin urmare, furtul putea sa mearga in continuare si cu siguranta acestea au fost si intentiile securistilor care au supt la aceste conducte. Intre timp insa, de cand a venit criza si pana acum, problemele s-au cumulat si s-au amplificat atat

Read more

Este Hidroelectrica lebăda neagră a disoluţiei României?

Termeni: lebădă neagră:  metafora care incapsuleaza un eveniment surpriza (pentru observator) si care are un impact major (mai mult aici) băieţi deştepţi: un individ cumpără (pompos spus „se obligă să asigure desfacere”) de la Hidroelectrica energia electrică la jumătate de preț după care o vinde pe piața liberă. Cum naiba să nu ai desfacere atunci când poți face, la nivel teoretic, discounturi de 50% din preț pentru o marfă al cărei preț e oarecum uniform la nivelul Uniunii Europene? Pentru cei care nu știu cum decurge suveica voi face precizarea că, pentru acest așa-zis business, nu este nevoie de cunoștințe sau echipamente sofisticate, de angajați sau de procese de management complexe. Practic, într-un birou, un angajat achită factură către furnizor și emite facturile către clienți. Diferența se numește profit! Atât! Singura ta grijă nu trebuie să fie decât ca, pentru energia contractată, să ai clienți, iar acest lucru credeți-mă că nu e deloc complicat. (credit: trenduri) insolventa: in starea de insolventa o companie poate sa functioneze in continuare cu anumite restrictii: poate sa nu plateasca datorii la furnizori, poate sa anuleze contracte, nu plateste taxe si impozite etc; insa poate sa functioneze si sa incaseze bani; in general, insolventa unei firme este o stare menita sa o ajute sa functioneze in continuare dar fara presiunea creditorilor in speranta ca dupa efectuarea unei restructurari isi va reveni si va putea sa plateasca datoriile restante; insolventa poate dura maxim 3 ani dupa care fie reintra in stare normala de functiune, fie intra in faliment;   Poate ca dupa aceste scurte si blegi definitii nu ar mai fi multe de spus. Si totusi sunt cateva lucruri. Nu vreau sa tratez prea mult capitolul “baietii destepti” si rafuielile mafiote intre politicienii nostri care au – lucru evident pentru toata lumea – rostul sa decida cine pune mana pe ciolanul cel mai mare. Din partea mea, sa ronţăie cei care vor până crapă de tot, nu imi pasa, oricum hotia a fost, exista si va exista de cand lumea si in toata lumea. Nu are sens sa ne suparam si sa ne mahnim viata noastra cu lucruri urâte pe care oricum nu le putem schimba noi. Mult mai important este ca sa schimbam ce tine de noi: sa nu furam noi, sa ne facem noi munca cum trebuie, sa fim noi cinstiti etc. Hotia altora ne poate da doar un indiciu ca nu ne putem astepta la nimic bun din partea societatii si a tarii noastre, lucru de altfel stiut si de noi si de parintii nostri de atatea veacuri. Mult mai interesant mi se pare insa, cat de neasteptat a venit acest eveniment si ce repercursiuni nebanuite poate sa aiba. Sa vedem insa in ce context ne aflam acum. Deci, dupa ce ca oricum suntem o Grecie in devenire (zilele astea tocmai am sarit pragul de 100 miliarde de euro datorie) si dupa ce ca oricum economia romaneasca este in colaps si in prabusire continua, de vreme ce s-a taiat macaroana la credite si investitii nu vin,

Read more

Disolutia societatii (1): introducere

Aveam de gand sa pornesc un nou serial despre disolutia societatii, asa cum o vad eu desfasurandu-se la nivel global, tocmai pentru a-mi proba parerile si pentru a incerca sa conturez cateva perpective despre ce ne poate rezerva viitorul noua, romanilor, pentru ca la nivel global si in special in lumea vestica este destul de clar ca vantul inghetului abia a inceput sa bata. De la gand la fapta, a inceput deja o noua revolutie la Bucuresti, asa ca probabil nu voi fi foarte coerent in expunerea unei mici introduceri despre ce inseamna si pana unde poata sa mearga dizolvarea societatii in forma ei actuala, avand in vedere tensiunea momentului care nu putea sa ma lase rece, oricat de important ar fi ca atunci cand conducem in curba sa privim deja dincolo de ea. Inevitabil, in tratarea problematicii ar fi normal sa pornesc de la descrierea impactului pe care criza prin care trecem a avut-o in declansarea acestei disolutii si care sunt etapele declinului incepand de la dezumflarea bulei imobiliare si criza creditelor din SUA din 2008 si pana la haosul final in care va cadea omenirea dupa ce va fi trecut deja printr-un al Treilea Razboi Mondial – consecinta inevitabila a actualei crize. Ca o paranteza, criza prin care trecem este numita in mod gresit ca fiind o criza financiara, a creditelor sau a datoriilor, ea fiind de fapt o criza totala a societatii. Nu o voi face insa acum aceasta descriere a etapelor, de vreme ce articolul se doreste a fi o introducere. De data aceasta voi analiza in principal lucrurile printr-o perspectiva spirituala, desi o asemenea tentativa este foarte periculoasa si cu mult peste puterile mele. Nu trebuie insa sa fii mare vizionar ca sa vezi ca lumea de azi este intr-o stare destul de putreda. “Suntem inecati in sange pana la gat” – spune Pr. Tanase de cate ori are ocazia pentru a descrie macelul pe care poporul roman il face cu copiii nenascuti, prin avort. “Cerul este atat de intunecat incat numai o furtuna il poate limpezi” – ne marturisea profetic pr. Ilie Moldovan cam acum 7-8 ani la o inltanire a Asociatiilor Provita Ortodoxe in care incercam sa facem un plan de lupta impotriva imultirii alarmante in randul romanilor a celui mai mare pacat pe care il poate face cineva – avortul. Daca doi preoti care probabil au spovedit mii de oameni si cunosc in profunzime sufletul romanesc au putut sa emita asemenea diagnosticuri pentru boala care a lovit in poporul roman dreptcredincios, ce putem spune despre lume in general sau despre vest catre care ne indreptam privirea de 22 de ani? Avem asadar premizele pentru o furtuna care sa limpezeasca cerul intregii planete si este uimitor ca traim aceste vremuri. Un prim semn de intrebare pe care poate si-l pune cineva este: ne pedepseste Dumnezeu? Doar pana si crestinii “nepracticanti” stiu ca Dumnezeu este bun si milostiv. Pedeapsa lui Dumnezeu nu este altceva decat lipsa ajutorului lui Dumnezeu in urma propriilor noastre fapte si a

Read more

America: încă un pas către junk

Standard & Poors a micsorat outlook-ul asupra datoriei SUA de la “stabil” la “negativ”. Nu au avut inca curajul sa schimbe ratingul – care a ramas la AAA – ci doar outlook-ul. Nu prea stiu eu exact ce inseamna outlook-ul si ce importanta are. Nu pun baza prea mult nici pe S&P – la urma urmei ei sunt aia de dadeau ratinguri mari creditelor junk pe care bancile americane le vindeau fondurilor de pensii si investitorilor ignoranti. Dar s-a intamplat ceva cu miscarea asta, oarecum eu o sesizez ca o prima unda de soc a unui cutremur mult mai mare care va urma. Nu din cauza caderilor burselor am aceste temeri ci din vocea tremuranda a unui administrator al unui fond de investitii intr-un interviu dat la Bloomberg. Nu stiu cate filme distopice ati vazut, dar figura acestuia imi aduce amite de intro-urile din aceste filme in care un “oficial” sau “expert” discuta despre catastrofa care se va desfasura si incearca sa acopere aparentele printr-un mesaj sceptic la eventualele evenimente negative care s-ar putea intampla si transmite incurajari. Este uimitor cum se balbaie inclusiv reporterul si pune intrebari stupide de genul: chiar trebuie sa luam seama la ce zice S&P? Lol, ce mai intrebare. Pai sa ne uitam la cum a evoluat bursa azi si la pretul aurului care a atins azi all time high. Intr-adevar S&P nu face decat sa puna stampila pe un diagnostic care se scrie singur zi de zi: cancer. America e bolnava de cancer, toata lumea s-a infectat de acest cancer si buba urmeaza sa explodeze. Ce avem noi de facut in aceste conditii? Desi presedintele ne indeamna sa aram hectarul din spatele curtii si sa nu mai pierdem timpul la tarabe dintr-o aroganta dusa la extrem, gura mincinosului adevar graieste. Fara sa stie, Basescu ne da solutia in fata crizei: agricultura de subzistenta. Nu glumesc, am explicat mai pe larg aici, inca din 2009.

Read more