Euro-baba-oarba

Europa se afla intr-o stare de asteptare a urmatoarei lovituri sub centura. Practic in acest moment, suprizele pot sa sara de oriunde: Portugalia, Spania, Italia, Irlanda, etc. Tocmai de aceea, europeni au decis si ca in cazul Ciprului sa nu apeleze la cele doua fonduri de stabilitate financiara create pentru a preveni deraierea sistemului bancar, deoarece se asteapta de azi pe maine ca o noua criza sa loveasca in oricare dintre tarile enumerate si sa aiba nevoie de bani in situatii mult mai complicate decat a constituit Cipru. Italia – pe langa faptul ca nu are inca un guvern, Italia este de departe pericolul principal mai ales prin prisma riscului politic. Mai pe sleau, Beppe Grillo ameninta cu intoarcerea la lira si alte minuni cu care si Siriza grecilor i-au speriat pe nemti pana acolo incat Merkel a trebuit sa mearga sa faca campanie pro-europeana in Grecia. Iar daca pe greci europenii au avut cu ce sa ii ameninte, in cazul italienilor nu va fi la fel de usor. Dar nu doar Beppe este sperietoare pentru eurocrati cat si o eventuala intoarcere a lui Berlusconi care mai ales in noile conditii va promova si mai mult legaturile cu Rusia amicului sau Putin si va pune umarul astfel la ingroparea Europei. Italia sufera insa in primul rand de un sistem bancar falit care se ingroapa pe zi ce trece prin achizitia de obligatiuni guvernamentale italiene pe care le plaseaza apoi prin repo-uri la BCE si reusesc astfel sa supravietuiasca de pe o zi pe alta. Intre timp, speriati si de “solutia Cipru” depunatorii isi transfera depozitele in bancile din nord sau in offshore-uri. Nu degeaba am numit acest articol baba-oarba. Sistemul bancar este falit in mai multe tari. Sa luam de exemplu Irlanda care dupa ce a mai fost “salvata” o data, si dupa ce a implementat masurile de austeritate cerute de Troika, acum se afla nevoita sa apeleze din nou la ajutor european pentru proptirea bancilor. A venit prea devreme vremea scadentei la credite si Irlanda precum Moromete, n-ar cu ce sa plateasca. Prin urmare, sarmanii cer indurare de la stapan si vor o prelungire cu inca 7 ani a scadentei. Similar si Portugalia vrea o prelungire deoarece situatia s-a inrautatit si mai mult de cand a fost salvata iar mai nou, oricata austeritate incearca sa “implementeze” guvernul se loveste de tot felul de piedici, cum ar fi Curtea Constitutionala care a blocat taierea celui de-al 14 lea salariu si celei de-a 14-a pensii. De Slovenia nu mai zicem nimic pentru ca la ce nevoi are, foarte probabil va primi un mic mizilic acolo ca sa trecem peste problema rapid, desi unii vor fi tentati sa foloseasca si aici “template”-ul Cipru. Avand insa in vedere ca unda de soc produsa in Cipru inca nu si-a terminat plimbarea pe apele tulburi ale transferurilor bancare, este mica probabilitatea ca sa mai auzim de confiscarea depozitelor prea curand. Spania, cu toata austeritatea aplicata si cu toate maririle de taxe, nu si-a atins deficitul

Read more

Zona EURO: industria in declin in ultimul trimestru din 2012

In timp ce ziarele de economie romanesti nu se mai abtin sa exalteze la performanta leului care nu mai scade in raport cu euro ci se intareste precum Fat-Frumos, industria europeana se afla la conte de avarie inca din ultimul trimestru al anului trecut si perspectivele sunt sumbre, mai ales si avand in vedere intarirea euro-ului in raport cu dolarul ceea ce va afecta negativ exporturile zonei euro. Iata doar cateva statistici: – nivelul scazut din luna Noimebrie 2012 nu a mai fost atins din Aprilie 2010 – Noiembrie 2012 a scazut cu 1.6% fata de Octombrie 2012 care si ea a scazut cu 1,4 fata de Septembrie 2012 – Noiembrie 2012 a scazut cu 3.7% fata de Noiembrie 2011 – tarile cu cea mai mare scadere (fata de anul trecut): Italia (-7.6%), Spania (-7.2%), Irlanda (-6.6%) Sursa datelor: Eurostat Sursa graficului: Pictet

Read more

Dezmăţul eurobabiloniei

„Ne-am săturat să ne critici şi să ne tot spui ce să facem. Spui că urăşti euro şi acum vrei să intervii în întâlnirile noastre”, s-a răstit Sarkozy la Cameron, care momentan se confruntă cu un vot important în parlamentul de acasă. Este vorba despre susţinerea unui referendum naţional privind retragerea Marii Britanii din UE. Cameron şi-a păstrat calmul în ciuda afrontului preşedintelui francez, spun surse europene. (Sursa: Adevarul) Certurile intre liderii europeni au capatat deja niveluri atat de penibile incat ne-am putea intreba pe bune ce sens are tot taraboiul asta? Este Sarkozy un mare guraliv si un francez iute ca un ardei si cu ceva infipt in fund, sau pur si simplu visul european s-a blocat in meandrele negocierilor pentru gasirea unei solutii despre care nimeni nu are habar care va fi aceea si cine ar trebuie sa o impuna si sa o impinga spre finalizare. Pas cu pas, micile neintelegeri si micile fisuri existente intre europeni din totdeauna si care nu apartin doar unei normalitati familiare – in nici un caz francezii nu se simt frati cu englezii – se transforma in falii uriase peste care va fi din ce in ce mai greu de construit poduri. Se vor cauta mii si mii de solutii de a prelungi podurile actuale cu tot felul de noduri, care de care mai intortocheate pentru ca trebuie demonstrat ca pana nu avem un stat si un pumn care sa ordone tuturor, europenii nu vor putea sa ia o decizie impreuna. De ce musai s-a ales tocmai formula asta, de ce s-a deschis cutia pandorei prin moneda unica si nu s-au oprit cu unificarea la piata comuna nu se mai intreaba nimeni acum – istoriile alternative sunt interesante doar pentru un mic numar de oameni, pentru gloata prezentul este singura cale si din asta ne alege cu un pagubos viitor. Intr-un interviu la Bloomberg, un administrator al unui fond de investitii spunea ca in SUA, cand un stat ramane fara bani, tiparesc hartii, umple cateva camioane, le trimit la granita fara sa stie nimeni si se afla despre asta abia peste cativa ani. Asa ar trebui sa faca si europenii, concludea el, cu dezamagire. Cat de penibila este viziunea lui si cate de penibila este toata lumea civilizata actuala daca totul se reduce la tiparnita, daca nimeni nu e in stare sa gandeasca si sa implementeze un sistem de distributie corecta a resurselor intr-o societate normala, umana, care doreste pacea, bunastarea si linistea tuturor. O astfel de societate este insa utopica si daca pana acum am avut macar pacea intr-o oarecare forma, pe langa bunastare si liniste, foarte probabil vom pierde si pacea. Vedem asta din circul pe care ni-l ofera conducatorii nostri. Nici al nostru presedinte nu s-a dezmintit: a dat cu nuca in perete si i-a luat pe europeni la rost pentru performantele proaste ale Romaniei. Cat de paralel trebuie sa fie cu realitatea daca el crede ca astfel aducem noi contributie la rezolvarea crizei europene si daca el da

Read more

Câteva scenarii pentru Europa

Grecia intra in faliment Grecia renunta la euro (urmata de alti porcusori); Germania renunta la euro; Guvernul german suporta parte din datoriile grecilor (si ale altor porcusori); Europa se destrama, lumea se prabuseste: bancile cad, sistemul financiar inceteaza sa mai functioneze, comertul international este blocat, statele intra in disolutie. “Singura” solutie Sa le luam pe rand, cu mentiunea ca mai multe scenarii se pot desfasura in paralel, asa cum unul il poate precede pe altul. 1. Grecia intra in faliment Daca creditorii ar fi permis, Grecia intra de mult in faliment. Insa creditorii nu vor sa aiba pierderi si mai ales nu vor sa creeze precedente, pentru ca dupa Grecia ar putea urma si Irlanda si Portugalia si altii. Intrarea in faliment din proprie initiativa ar insemna un curaj nebunesc al politicienilor greci de care nu sunt in stare pentru ca daca erau o faceau deja cand situatia nu era atat de fierbinte ca acum. Intrarea controlata in faliment ar fi fost solutia optima pentru ca ar fi evitat calvarul prin care trece acum economia Greciei si ar fi permis pietelor sa poata prelua socul in conditii optime, stiut fiind ca perceptia este mereu mai dureroasa ca realitatea, cum spunea Isarescu astazi ironic (ca o paranteza, as fi curios daca nu ar avea ce sa manance ce l-ar durea mai mult: perceptia ca are burta goala sau realitatea ca in burta lui chiar nu e nimic). Programat sau neprogramat, falimentul Greciei este cel mai probabil scenariu care ni se infatisaza acum. Ce va urma insa depinde si de contextul in care se va intampla. 2.  Grecia renunta la euro (urmata de alti porcusori) Se discuta mult despre posibilitatea ca Grecia sa renunte la euro si sa revina la drahma. Solutia aceasta ar fi impusa in ideea ca nefiind in stare sa plateasca datoria externa, Grecia va trece la drahma, va da decret ca datoria externa sa fie platita in drahma, va devaloriza drahma in raport cu euro, va tipari drahme cat o sa fie nevoie si isi va plati astfel datoriile. In acest scenariu ar fi de mentionat: – creditorii vor avea de pierdut imens, drahmele pe care le vor primi de la greci nu le vor fi de mare ajutor; bancile vor fi nevoite sa reevalueze asseturile pe care le detin in jos si prin urmare vor avea nevoie de capitalizare fara de care vor pica una dupa alta, ca un domino virtual; marea problema este ca o simulare a expunerilor nu se poate face, nimeni nu poate stii in avans toate interdependentele intre institutiile financiare; – grecii vor avea de pierdut si ei, mai ales pe termen scurt: cu drahma lor nu vor putea cumpara nimic din afara, foarte probabil hyperinflatia va incepe chiar in prima saptamana de la schimbare; asadar, parte din datorie o vor suporta si oamenii prin devalorizarea monezii; puterea drahmei va fi data de puterea exportului si a serviciilor oferite de greci, insa intr-o economie ravasita deja de criza, va dura mult pana cand drahma

Read more

Civilizaţia şi anarhia sunt doar la 7 mese depărtare

… spune un proverb spaniol. Cu alte cuvinte, ce desparte pe majoritatea oamenilor civilizati de a se transforma in maimute care lupta pentru teritoriu si mancare cu orice pret sunt 7 mese, sau mai bine zis lipsa lor. Si cand te gandesti ca supermarketurile au rezerve pentru maxim 72 de ore, gamela cu care ne ameninta Sorin Preda pare o perspectiva optimista asupra viitorului. Si asta mai ales pentru ca oamenii de azi nu mai sunt ca oamenii de alta data, desi mancare s-ar mai gasi. Vazand cateva documentare cu grevele din anii 30 din america am ramas uimit de cat de pasnici si linistiti erau oamenii de pe atunci. Observatia mi-a fost confirmata si de un editorialist american care indeamna oamenii sa isi cumpere arme si explica de ce oamenii sunt mult mai salbatici azi: Economically speaking, we had far more poor during the Great Depression than we do today, so please don’t tell me it’s because our poor are so underprivileged. We also had far less crime in the ’30s. Asadar, ne intoarcem la tara? Principala problema ar fi daca mai avem timp, pentru ca se pare ca sandramaua se destrama mai devreme decat multi se asteptau si totodata o alta problema ar fi daca suntem pregatiti pentru ca multi se duc la tara doar ca sa faca un pui la gratar, nu sunt pregatiti pentru dezintegrarea societatii. Eu cred ca inainte de sfarsit Dumnezeu va da multe “secerari” tocmai pentru a-i lua pe cei care nu vor putea sa il infrunte pe antihrist. E posibil ca una dintre acestea sa fie si cutremurul financiar care va urma si care se va lasa cu picat de banci, stare de necesitate, orase distruse, anarhie, foamete etc. Bineinteles, dupa ceva timp va veni o solutie miraculoasa pe care vedem ca unii deja ne pregatesc si ne-o sugereaza. Altii insa incearca sa ne linisteasca cum ca doar se aseaza din nou apele si pestii se fugaresc unii pe altii. Uimitor cum in astfel de vremuri unii vorbesc cu atat de mare usurinta si gandesc atat de simplu incat ai zice ca sunt niste experti in depistarea si diagnosticarea crizelor. Cat de greu este sa vezi ca asa cum si inainte de cadera bancilor din 2008 a picat mai intai bursa si apoi a venit prapadul iar acum vor pica statele si dupa ele va veni un alt prapad de o alta magnitudine? Deloc greu parerea mea. Si iata inca o intrebare care trebuie sa ne-o punem si sa cautam sa ne pregatim pentru un raspuns corespunzator: cum ne vom comporta noi dupa 7 mese lipsa?  

Read more

Moldova între laba ursului şi steluţele căzătoare

Ascultam cam acum o lună la radio un interviu cu un politruc moldovean. Se discuta despre orientarea Moldovei către Europa şi aderarea la unele valori şi instituţii europene, despre tratate de colaborare şi aderarea la unele principii de drept şi la orientarea societăţii către valorile europene. Am avut o tresărire pentru moment, pentru că limbajul suna similar cu al politicenilor noştri înainte de integrarea României în UE. Tonul, argumentaţia, expresiile englezeşti forţate, şabloanele formaliste de exprimare dorit elevată dar evident dobitoacă, tot ce spunea politrucul păreau un replay cu accent moldovean al discursurilor politicenilor românii care încercau să convingă care mai de care că el e mai european ca contracanditatul lui. Dar nu doar politicienii au avut această boală. Orice şef de birou de la vreo primărie comunală îţi putea cânta aceeaşi placă a alinierii la normele europene, a adoptării legislaţiei europene sau de îndeplinire sau neîndeplinire a aquisului comunitar. Şi fiecare încerca să se încadreze într-un portret al unui viitor ipotetic în care România (acum Moldova) va intra în rândul lumii, va scăpa de orice primejdii ale trecutului (adică ruşii) şi va adera la un nou set de valori (bineînţeles european) care ne va aduce numai bunăstare şi bucurie. M-a mâhnit discursul, l-am ascultat deşi nu prea am habar de ce se întâmpla în Moldova şi am realizat brusc că momentul în care se află Moldova acum este oarecum similar cu extazul trăit de România înainte de a intra în UE. Mai precis, aspiraţiile şi năzuinţele românilor de peste Prut sunt similare cu visurile pe care şi le făceau românii de dincoace de Prut, cum că vor intra în UE şi astfel vom intra şi noi în Europa, în rândul lumii, în societatea democratică şi prosperă. Ce alternative avem? – întrebau euro-fanaticii. Dacă spuneai că alternativa ar fi să ne vedem singuri de capul nostru, te catalogau în cel mai bun caz nerealist – dacă mediul era unul cu pretenţii elevate – şi ultranaţionalist dacă cel pe care încercai să îl convingi că Europa nu este ceea ce pare era un simplu cartof de televizor spălat pe creier de propaganda de partid. Cum să existe o altă cale când vedem Europa ce bine o duce şi vedem cum ruşii abia aşteaptă să ne integreze ei în CSI la cea mai mica amânare a avântului nostru către Europa? Cum să putem gândi că românii ar fi în stare să crească singuri, fără ajutorul standardelor europene şi fără banii veniţi de la Europa, dar mai ales fără purtarea de grijă a organismelor europene care nu vor mai lăsa pe neosecurişti să ne fure totul cum au făcut după revoluţie. Cum să sperăm la o democraţie şi o libertate reală când neocomunistul Iliescu nu ne mai lăsa o dată în pace şi ne tot trăgea în urmă din avântul nostru către o societate deschisă şi cu adevărat democrată fără infulenţele fantomelor trecutului care nu putea fi realizată decât sub umbrela UE? Într-adevăr, lucrurile păreau atât de clare şi atât de evidente pentru 99,99%

Read more

Jocul Euro se prăbuşeşte – Nigel Farage (Youtube)

Nigel is the man! Un discurs obisnuit pentru el, dar arata cat de mult inseamna democratia britanica, ce cultura a libertatii poarta omul asta in spate si cum ii ataca pe “pro europeni” care ar intra in pamant numai sa nu il mai auda. “Barosso parca a vazut o stafie” – genial, i se potriveste si lui Isarescu asta. Ne-ar trebui si noua un Nigel, Vadim e departe, ar trebui sa ia ceva lectii. Ce e interesant e ca Rompuy nu poate sa uneasca nici Belgia, daramite Europa. Este intr-adevar periculos ce atrage atentia Nigel ca asta le-a zis irlandezilor ca ar fi bine sa voteze intai bugetul si dupa aia sa faca alegeri. Adica, sa uite putin de democratie de dragul salvarii bancilor. Va suna familiar? Se pare ca am reusit sa exportam sistemul balcanic in toata europa si acum ne miram cum de se alege praful de marele proiect … Ca veni vorba de Rompuy, iata cum il critica Nigel in februarie. Se pare ca avea dreptate pe atunci … ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Va recomand si: – Se destrama Noul Babilon? – De ce Irlanda va intra totusi in faliment (un articol in engleza de Reggie Middleton – interesante charturi, sunt curios cum arata pentru Romania indicatorii astia) ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Read more
1 2