Tag: ortodoxie

În căutarea ortodoxiei

Leave a comment

Iubiţi fraţi! Cuvântul nostru din Duminica Ortodoxiei trebuie să înceapă, în chip firesc, cu întrebarea: Ce este Ortodoxia? (din Predica Sf Igagie Brianceaninov la Duminica Ortodixiei Si pe vremea Sf. Ignatie Brianceaninov ca si acum mireni si preoti se intrebau si se problematizau: “Ce este Ortodoxia?”. Cei mai curajosi si datori sa raspunda, o faceau prin predici. Cei mai convingatori, si atunci, ca si acum o fac mai ales prin fapte. Poate si pe-atunci si cu siguranta si pe-acum, cei multi o fac mai ales prin vorbe desi nu au faptele. Gutenberg dar mai ales Tim Berners-Lee [1] sunt vinovati pentru asta, facilitand popularizarea cuvantului scris, respectiv a imaginii si sunetului. Si nu e rau, desi nici prea folositor. Cu toata informatia care este, cu atat pare mai greu sa gasesti un raspuns. Mai ales un rapuns care sa se lipeasca de tine, care sa te scoata din nedumirire, care sa te impinga inainte, care sa fie altceva decat zgomot cel mult placut la ureche si interesant, care sa te indemnde sa dai un like. Ortodoxia cred ca este in primul rand o cautare. Cine poate poate spune ca a gasit ortodoxia si cine poate spune ca a gasit-o indeajuns incat sa nu o mai caute? Inainte insa de dorinta de cautare, vine setea. Cautarea nu este decat manifestarea setei. Dumnezeu fiind o taina, niciodata nu poate fi cunoscut si setea de cunoasterea a lui Dumnezeu se autoalimenteaza cu fiecare raspuns si cu fiecare pas facut inainte. Dar ce ne diferentiaza pe noi ortodocsii de alti cautatori ai lui Dumnezeu, care au alte “metode”, alte cai? Multi oameni, cand justifica indiferenta si separarea fata de ortodoxie spun ca au “credinta lor”. Asta din cei nascuti ortodocsi, nu ma refer la eretici, pagani sau atei, care si ei cauta dar nici macar nu stiu ce si nu stiu cum. Prin ce ne ajuta deci ortodoxia ca sa cautam mai bine? Diferenta principala intre cautarea ortodocsilor si a eterodocsilor este poate ca noi avem certitudinea ca ne aflam pe calea cea buna, ca il cautam pe Dumnezeu unde trebuie si nu zabovim aiurea. Evident este o afirmatie putin pretentioasa pentru cei care nu au trait experienta acestei certitudini, desi nu lipsita de adevar. Cine poate spune ca face cautarea cum trebuie si unde trebuie? Cu atat mai grea este cautarea, cu cat niciodata nu sesizam putinele progrese sau regrese pe care le facem. Asa cum nici cand punem sau dam jos 2-3 kilograme la greutatea noastra, pana nu avem confirmarea cantarului nu ne bucuram sau nu ne intristam, cu atat mai greu sesizam inaintarile sau inapoierile in cautarea noastra. Mai ales cand procesul cautarii nu e pe un singur plan si atat ratiunea cat si sentimentul si duhul sunt mai mult sau mai putin angajate in aceasta cautare. Cu atat mai grea este cautarea, cu cat nici macar progresele pe care le facem nu ne bucura prea mult ci ni se par normale iar regresele, de asemenea le tratam cu superficialitate si

Read more

Convertirea unui tânăr evanghelist la ortodoxie

One comment

Multi romani descopera importanta mostenirii ortodoxe a neamului nostru abia cand ajung in strainatate si se gasesc suspendati in neantul dezumanizarii post-moderne. Nu putini din cei care isi cauta norocul pe alte meleaguri au inceput sa mearga la biserica si sa devina “practicanti” acolo, dupa ce mai inainte poate era nu doar indiferenti dar si potrivnici bisericii si traditiei ortodoxe. Chiar si noi cei care nu a fost nevoie sa fugim (afara) ca sa ne regasim, in general habar nu avem de mostenirea noastra si prin urmare nici nu pretuiam unele invataturi ale ortodoxiei. Ne multumim cu putinele cu care ne-am obisnuit si pe care le-am vazut si pe la altii ca le fac si le cred. Bunaoara, luam de date de-a gata anumite adevaruri si o anumite stare a lucrurilor cu privire la dogme si nu cautam sa stim mai mult si prin urmare nici nu putem sa le pretuim pe toate asa cum trebuie si foarte greu crestem duhovniceste, tocmai pentru ca ne plafonam duhovniceste. Desi nu pentru prima data – am mai trait acest sentiment – am fost socat de marturia unui tanar evanghelist din Iasi care s-a convertit la ortodoxie pur si simplu punandu-si niste intrebari si cautand raspunsuri. Marturia lui o puteti asculta aici. Ascultand cuvantul lui, mi-am adus aminte si de propriile mele cautari de la inceput si regret ca nu le-am pastrat in scris pentru ca acum nu imi mai aduc aminte mare lucru. Stiu doar ca primul scurt-circuit in conceptia mea cvasi-ateista a fost incercarea de a intelege conceptul de infinit. Asta a fost “momeala” cu care Dumnezeu m-a cautat pe mine, ma tot intrebam cum poate sa fie universul infinit, cum poate sa existe timp si spatiu infinit, ce este dincolo si ce sens are infinitul daca nu poate fi cuprins. Iata cateva spicuiri din conferinta pe care v-o recomand, ca sa va trezesc interesul: – martorii lui Iehova se boteaza in numele Tatalui, al Fiului si al Organizatiei conduse de Spiritul Sfant; – la evanghelisti in fiecare duminica talcuieste cate unul si de multe ori intra in conflict talcuirile; s-a intamplat o astfel de situatie si la o adunare la care a participat Paul; predicatorul duminicii respective si-a inceput discursul: “nu vreau sa supar pe nimeni din cei de fata cu parerile mele, dar eu cred ca … (asa si pe dincolo / o cu totul talcuire ca cea facuta de pastorul din duminica anterioara); –  cand Paul a participal la o conferinta a lui Iosif Ton le-a povestit cum a vrut el sa se duca la un pastor si sa ii fie ucenic – concept destul de ciudat pentru evanghelisti; el si ceilalti tineri au fost socati ca se intampla asa ceva, cum adica sa fie cineva ucenic al altui om, ca doar ei fusesera invatati sa talcuiasca singuri si sa creada ce vor; –  de ce fac prozelitism neo-protestantii desi “au fost mantuiti prin credinta”? “ca sa mantuiasca si pe ceilalti”  

Read more