Man Plans God Laughs – proverbe comentate

Man Plans God Laughs este traducerea în engleză a proverbului idiș Der mentsh trakht un got lakht. În română, eu traduc “Omul plănuiește, Dumnezeu rânduiește”. Proverbul original sugerează, că Dumnezeu pur și simplu râde de om. Ca un Atotputernic care își exercită dreptul de intervenție, pune bețe în roate planurilor omului – cam asta ar fi o interpretare simplistă la prima mână. Evident că înțelesul este cu totul altul. Dumnezeu este Atotputernic și tot ce face – în legătură cu omul – este pentru binele omului, din dragoste de om. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea. Ioan 3, 16-17 Dumnezeu este iubire și iubirea este chiar ființa lui Dumnezeu. Iubirea umană, atât cât o poate înțelege prin experiență omul este doar măsura apropierii sau depărtării de Dumnezeu, de chemarea omului la asemănarea cu Dumnezeu. Iubirea teoretică, rațională, binele abstract este doar un ecou al unei memorii sau intuiții pe care omul căzut o are despre ce poate fi iubirea. Și ca orice ecou este doar o umbră de adevăr, doar o sugestie, doar o deformare. Căci tot ce există, inclusiv îngerii căzuți și oamenii pe care i-au tras și îi trag după ei sunt rezultatul iubirii, un potențial ratat, neîmplinit al unei iubiri inifinite care ar fi fost posibilă dacă nu ar existat căderea. Dar să ne întoarcem la proverb și la ce ne spune el. În esență proverbul este un apel la realism. Realitatea ne învață că oricâte planuri am face noi, rareori se împlinesc și rareori apucăm să ne bucurăm de ele, rareori o lucrare planificată este dusă la capăt cum trebuie și apucă să dea roade, să-și împlinească rostul. De ce se întâmplă asta? Din lipsa de calcul. De cele mai multe ori calculăm greșit ce putem face și ne punem în cârcă proiecte prea mari. Proasta calculare este specifică mai ales caracterelor entuziaste dar nerealiste dar are a face și cu ambiția și mândria prostească de a face ceva care să dovedească ceva … Este greșit dacă intepretăm proverbul ca un apel la un stil de viață de tip dolce vita … sau nihilist: orice-aș face, degeaba mă zbat că Dumnezeu va râde oricum de mine … În primul rând trebuie să înțelegem că orice facem, dacă este voia lui Dumnezeu se va face și orice facem, dacă nu este voia lui Dumnezeu nu prea are șanse să se facă. Uneori, Dumnezeu, dacă poate – și de multe ori poate – lasă voia noastră să se facă, deoarece libertatea noastră dictează. Unde nu mai dictează libertatea noastră este acolo unde libertatea noastră începe să lovească în libertatea altora. Dar Dumnezeu nu este un garant al protecției libertății omului și lumea este doar un câmp de bătălie pentru războiul spiritual nevăzut care se duce pentru

Read more