Cum sa fii fericit in Romania – pseudo-recenzie

Recunosc ca mi-a placut sa ma las inselat cand am cumparat aceasta carte. Nu doar ca coperta era frumoasa, colorata, vesela, dar si textul de pe coperta 4 extrem de promitator: „Ce-ar fi să descoperim că adevărata fericire e cea care ne pune viaţa la încercare și îi dă o împlinire tocmai pentru că a fost smulsă unei lumi ostile? S-ar putea ca trecerea noastră pe pământ să capete altă forţă când, în strădania naturală spre fericire, suntem puși în situaţia de a compune un destin nu cu bunăstarea, răsfăţul și trufia marilor popoare, ci cu suferinţa celor «insignifiante» (Cioran). Ce miză extraordinară intră în joc când întrebarea privitoare la fericire se naște dinăuntrul unei istorii nefaste! Cum de-au existat oameni care și-au găsit fericirea într-o lume în care totul predispunea la nefericire? Să existe oare o alchimie graţie căreia, dintr-o viaţă atacată pe versantul ei negativ, sfârșești prin a extrage poftă de viaţă și gândul final că nu ai trăit degeaba? Pe scurt: cum e cu putinţă ecuaţia paradoxală a fericirii? GABRIEL LIICEANU Stiu ca exista vorba sa nu judeci o carte dupa coperta, dar care suntem atat de rezistenti la puterea marketingului? Bunaoara, propunerea dlui Liiceanu venea si vine in intampinarea cautarilor multor romani, printre care si eu. Posibilitatea de a gasi un raspus cat de sumar la o problema atat de dificila, ba chiar la un blestem istoric am putea spune, m-a determinat rapid fara ezitare sa cumpar cartea. Daca doriti pe scurt un raspuns la intrebarea “se merita?”, fara ezitare pot raspunde: NU. Nu am citit alte recenzii si nu am fost indeajuns de curios sa vad ce parerea au si altii care au citit-o, dar daca e sa spun doar o propozitie despre aceasta carte, aceasta ar fi: “Pe dinafara e vopsit gardul …”. Nu neg ca duritatea negarii mele, poate veni din umflarea prea exagerata a asteptarilor. Dar gravitatea titlului prin problematica propusa este factorul determinant al umflarii acestor asteptari. Evident ca intrebarea “Cum sa fii fericit in Romania” este o intrebare complicata si cumva inevitabil intra in filosofie pentru ca inainte de a afla cum sa fim fericiti in Romania, ar trebui sa stim cum putem fii fericiti. Eu unul credeam ca vanez doua dintr-o lovitura si ca voi gasi ceva idei despre cum as putea fericit in primul rand, in Romania in al doilea rand. Recunosc ca nu eram totusi chiar atat de naiv sa am vreo speranta, dar propunerea unui buchet de texte de autori destul de eterogeni si ca formare si ca stil si ca orice doriti, nu m-a lasat rece. Tocmai aceasta variatie m-a facut si sa termin cartea, desi dupa ce oricum din primele 4-5 texte am cam inceput sa ma trezesesc la realitate si sa banuiesc ca nimeni nu a descoperit inca nu doar reteta dar nici macar ingredientele fericirii in Romania. Am sperat insa cu fiecare text ca poate aduce ceva in plus, poate va descoperi o mica piatra sub care ar fi ascunsa macar o

Read more

Se intorc mortii acasa (Recenzie)

Am citit aproape 95% din carte, ultimele pagini efectiv nu am mai rezistat. Imi e si greu sa fac o recenzie negativa unei carti care a stat in top vanzari atata timp. Cu toate acestea o sa incerc, poate scutesc pe altii de pierderea timpului si-asa destul de limitat pentru lectura in zilele noastre cu atatea tentatii. Pe scurt cartea este o colectie de citate de la sfintii parinti, imbrodite cu o poveste care se vrea a fi reala desi nu stim cat e reala si cat e fictiune din ea. Inainte de a citi cartea, am ascultat cateva conferinte ale autorului in turneul de promovare a cartii. Ca o mica paranteza, in caz ca cine stie cum vreun autor roman citeste aceasta recenzie, sa stie ca succesul vanzarii unei carti este direct proportional cu efortul depus de autor de a-si promova cartea prin lansari si conferinte. Ciomazga a tinut cateva zeci de conferinte – dupa cum singur declara – de promovare a acestei carti si succesul nu s-a lasat asteptat. Asadar am ascultat o conferinta in care autorul raspunde cu fermitate acuzelor ca povestea nu ar fi reala, detaliind. Lucrand la un ziar pe vremuri, la o rubrica de senzational, Ciomazga avea contact cu tot felul de cazuri extraordinare care fie ii erau aduse la cunostinta, fie pur si simplu le “mirosea” sau se loveau de el intamplator. Un astfel de caz este intalnirea cu un om care fusese ingropat de viu. Petre s-a trezit in mormant viu, a avut noroc ca a fost auzit de femeia care fusese platita sa tamaieze la mormant, este scos de gropari si trimis acasa. De aici o intreaga poveste … Fiind roman / fictiune, nu putem stii clar ce este si ce nu este adevarat. Prin urmare, la fiecare pas, cititorul isi pune intrebarea: oare asta e adevarat? Oare chiar a facut asa personajul? Oare chiar a zis asa sau e doar ce vrea sa ne invete Ciomazga? Daca e adevarat, este ceva extraordinar, cu adevarat vrednic de povestit. Daca nu este, pur si simplu este o fictiune ieftina, o tentativa de roman de suspans cu tentative de spiritualizare a cititorului prin introducerea in firul actiunii a unor citate din sfintii parinti sau din Biblie. Acest semn de intrebare la orice pas: oare cat este adevarat si cat este tentativa de pedagogie a autorului, mi-a creat un disconfort continuu, de unde si dificultatea in finalizarea lecturii. Intorcandu-ne la componenta “spirituala” a cartii, aici prea multe nu am a spune decat ca eu as fi preferat sa citesc o carte a Sf. Ignatie Brianceaninov decat preluari de citate in diferite contexte, cuvinte puse in gura personajelor, completari ale autorului, interpretari ale lui etc. Un fel de varza, altfel spus. Nu neg ca pot sa existe cititori care neavand curajul sau rabdarea sa abordeze o carte religioasa normala, sa fie fascinati de lucrurile pe care le afla, fiind “prinsi in plasa” de promisiunea povestii si de talentul narativ al autorului, care pe mine insa nu m-a dat pe spate. Ce ar mai fi oare de spus

Read more