Tag: Squid Games

Disclaimer – acest articol poate conține spoilere! Un prim nivel al interpretării ar fi – vezi Doamne – critică la adresa sistemului capitalist. Capitalismul este precum un joc cu regulile dinainte stabilite în care ești captiv și nu poți evada și – ceea ce este și mai șocant – este că pentru a supraviețui trebuie să calci peste cadavre. Un al doilea nivel necesită puțină înclinație spre conspirații și mai ales dacă luăm în calculul analizei și contextul temporal în care a fost lansat acest show, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva ni se spune cine suntem noi și miliardarii ne arată cine face regulile și de ce schimbarea acestora este aproape imposibilă. În cea din urmă interpretare lumea ar fi pușcăria administrată de miliardari și ei – din plictis – fac mereu noi și noi jocuri prin care caută să găsească o nouă distracție care să îi scoată din monotonia vieții de miliardar care poate face orice. Joc cu joc, ne arată ce ne așteaptă. Stârnirea jucătorilor unul împotriva altuia, stimularea diviziunii, este tehnica folosită de Soros pe care a și recunoscut-o. În multe țări Soros finanțează ambele tabere într-o dispută pentru a putea lucra în spate mai detașat și pentru a putea progresa o agendă în timp ce energiile reacționare ale boporului sunt consumate în conflicte fraticide irelevante. Cam cum e acum cu vaccinul, ne certăm unii cu alții deși cam toți vedem că se coace o dictatură și că ne strâng cu ușa prin inflație și “green deal”. Deși în film jocul este cumva o antrepriză privată, aiurea pe o insulă, dedicată unui număr mic de participanți și lumea nu are altă legătură cu jocul există totuși un catch. Lumea va ajunge inevitabil la joc, se va transforma în joc. De ce? Deoarece oricum cei care sunt eliberați din joc ajung înapoi, prin propria alegere. Singura diferență o face nivelul de suferință pe care îl pot tolera. Jucătorii sunt selectați într-un mod aparte: un “recrutor” vânează (nu la întâmplare) oameni aflați la ananghie financiară și îi testează cât de mult rezistă la suferință, sau mai bine zis cât efort și strâns de dinți sunt dispuși să ducă pentru a câștiga bani. Acesta este prototipul șoarecelui ancorat în sistem în lumea reală și în lumea din film. Plin de datorii, chiar dacă are un statut de invidiat de unii, va ajunge mai devreme sau mai târziu să nu mai poată face față ratelor și să dea din colț în colț. Deci jocul este doar un atractor al lumii, o gaură neagră care îi va cuprinde pe toți. Lumea jocului este lumea reală și de aceea varianta secundă de interpretare mie mi se pare mai corectă. Adică, filmul se poate încadra ușor în categoria creațiilor programatice, care ne arată și ne pregătesc pentru ce urmează. Joc după joc, rapel după rapel, dacă nu respectăm regulile, vom fi eliminați. În rest, mai sunt câteva lucruri de zis, dar mă opresc aici. Interpretat religios, Squid Games este de

Read more