Uniunea Europeana – CHIAZNA.RO

Europa – integrare prin dezintegrare

2012/06/27 One comment

Pe zi ce trece, directia in care se indreapta lucrurile pare din ce in ce mai clara in privinta Europei: unitate cu japca, vrem nu vrem, pentru ca asa ne obliga pietele. Am ajuns in punctul in care pietele – aceasta forta difuza, discreta, puternica dar nepersonala si inconsistenta – imping statele catre faliment. Iar pentru a calma pietele, trebuie sa ne unificam sa dam semnal ca suntem puternici. Acesta este sloganul care va sta la baza noului euro-soviet. “Vor sa ne faca sclavi” – se plangea un amic. “Asta ar fi varianta optimista” i-am zis, sa ne faca doar sclavi dar sa ne lase in pace, ca la urma urmei oricum suntem niste sclavi pe plantatiile celor mari, cea mai buna dovada fiind distributia bogatiei care in zilele noastre arata mult mai drastic decat in perioada feudala: altfel spus, in alte vremuri mai multi aveau mai multa bogatie decat acum, chiar daca erau si pe-atunci regi si boieri care ii asuprau pe altii. Boerii de azi insa nu stau cu biciul pe tarani sa ii indemne sa munceasca: este de ajuns sa le dea credite si sa le puna pe umeri o povara cu mult peste puterilor lor pentru urmatorii 30 de ani si oamenii vor munci ca robii ca sa nu ajunga pe strazi. Pe vreme ce trece se pare insa ca mai marii vremurilor noastre nu se multumesc sa ne tina sub papuc si sa beneficieze de munca miliardelor de sclavi, ci vor mai mult. Sa ne uitam doar la Europa. Dupa cum stim, cam acum o luna, 4 euronghelisti s-au adunat ca sa rezolve problema cu Europa si sa stabileasca ce trebuie facut. Am scris despre asta aici. Mi s-a parut paradoxal cum se repeta istoria. Mi-am amintit de intalnirea de la Ialta unde au facut imparteala pe servetele. Acum astia, s-au adunat si in 7 pagini (reduse de la 10) au incropit istoria pe urmatorii 10 ani, pe doua cincinale cum s-ar zice, dar de fapt si-au dat pe fata cu adevarat intentiile diabolice pe care le-au avut totdeauna si care pana acum s-au manifestat doar ocazional, prin structura sub care s-a dezvoltat acest soviet numit Uniunea Europeana, o structura inchisa, birocratica, discreta si total nedemocratica, construita parca pornind de la princpiul ca “ei stiu mai bine”. Cine sunt ei, nu are rost sa dezbatem acum, este de ajuns sa urmarim luarile de cuvant ale lui Nigel Farage din Parlamentul European in care de exemplu il intreaba pe Van Rom Puy: “cine esti tu? nu am auzit de tine pana acum?” Pai daca nici un parlamentar european nu stie cine este presedintele europei, ce sa mai vorbim de democratie si libertate in europa. Se aseamana foarte mult vremurile de azi cu perioada de dupa Al Doilea Razboi Mondial din Romania, cand au venit rusii, au iesit la iveala cei doi-trei comunisti si au pus bazele noii dictaturi pas cu pas, cuprinzand precum cancerul toate componentele societatii, de la politica la politie, armata, invatamant etc. Daca

Criză

Soluţia la criza grecească: încă o integrare

2011/06/05 Leave a comment

Dupa ce prima integrare un UE a adus Greciei – dar si Europei – numeroase probleme, odata cu criza datoriei grecesti se naste o noua idee, creste incet-incet un nou plan care nu doar sa rezolve problema actuala, dar sa duca unitatea europeana pe noi culmi intr-un ritm la care nu sperau nici cei mai entuziasti aderenti ai acestei unitati. Pe la inceputurile unitatii monetare europene, intrebati fiind daca le e frica de potentialul de competitor al noului bloc european care avea in sfarsit si o moneda unica, mai multi economisti americani se aratau indiferenti si nepasatori, opinia general acceptata fiind ca Europa nu va atinge niciodata integrarea Americii, fiind o cu totul alta marie desi cu aceeasi palarie. Spre deosebire de SUA, Europa este neomogena cultural, istoric si politic, este o constructie cu totul noua si destul de subreda, si in plus este trasa in jos de mentalitatea conservatoare care pusa in balanta cu pragmatismul american palea orice sansa de competitie reala la nivel economic si de ce nu si politico-miliar al blocului european versus Statele Unite. De altfel, impasul Europei a fost sesizat de mult si mintile luminate ale conducatorilor de la centru au scornit o reformare drastica a sistemului politic, prin asa-zis-ul Tratat de la Lisabona, care desi poarta nomenclatura de tratat, este de fapt prima constitutie a unui viitor stat de sine statator, in comparatie cu o asocitatie politico-economica care era statusul Europei inainte de acest tratat. Tratatul rezolva ipotetic problema blocajului politic care era apanajul necesitatii unanimitatii in luarea deciziilor si introducea pilonii fundatiei a ceea ce ar fi urmat sa se construiasca apoi pas cu pas, anume un mega-stat in toata regula in care fiecare tara sa fie un fel de “regiune” si in care dreptul de auto-determinare al popoarelor sa fie redus la alegerea catorva parlamentari si a prefectului regiunii. In rest: canci guverne, canci presedinti, canci parlamente sau alte structuri nationale. Odata nascuta ideea si pus la cale planul, principala problema o constituia aderenta in randul popoarelor a acestei idei, acceptarea ei de catre supusi. Si desi in majoritatea statelor a fost adoptat cu japca, fara a cere consintamantul popoarelor, acolo unde s-a cerut popoarele l-au respins, nu au fost de acord cu renuntarea la suveranitatea nationala emblematica fiind dificultatea adoptarii in Irlanda a acestui tratat. Acum insa cand criza da o noua dimensiune unitatii si pune la incercare atat coerenta politica cat si solidaritatea popoarelor, noi orizonturi de actiune se deschid constructului european. S-au amuzat multi zilele curente cand se discuta despre impunerea asupra Greciei a unui guvern “tehnocrat” strain care sa colecteze taxele. S-a mai discutat si varianta ca o parte din impozite sa mearga direct la Uniunea Europeana si asta nu doar in Grecia ci peste tot. Incet-incet vedem cum se arata cu degetul asupra guvernelor si se cauta gasirea unor modele de dominare directa asupra populatiei prin guvern strain, s-a trecut de la etapa de dominare prin finante si credite si s-a ajuns la o noua etapa care